Vânători, mai demult Vădas, în maghiară Vadász, Jenővadász, Csekevadász, în germană Wadass, Simonidorf, Waldesdorf, este un vechi sat zărăndean. Prima atestare documentară parvine din anul 1214- Wadazow.

În evul mediu și epoca modernă timpurie a făcut parte din comitatul Zărandului/Zaránd vármegye/Zarander Komitat(1374 In Comitatu de Zarand… v. Vadaz, 1744-ig Zaránd vm.).

Azi, aparține administrativ de județul Arad/Arad megye/Kreis Arad.

Biserica reformată, inițial romano-catolică, are origini medievale, romanice. Între anii 1332-1337 apare prima menționare documentară a bisericii, preotul local și cei doi capelani plătind o dijmă papală cu valoarea de 20, respectiv 21 de groşi anual. Se poate deduce, că localitatea era una dintre cele mai populate şi evoluate din zona nordică a Zărandului şi sudul Bihorului.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea domeniul se va afla în posesia familiilor nobiliare Vadászi şi Sámolykeszi, magistrul Ladislau Töttös de Becse disputându-și, cu Ioan şi Albert Sámolykeszi, posesiunea Wadaz în anul 1363. O parte din domeniu a revenit, în 1374, capitlului din Oradea/Váradi káptalan/Wardeiner Domkapitel.

Locuitorii satului trec la mijlocul sec. XVI la confesiunea reformat-calvină, biserica fiind preluată de acest cult. Avem informaţii despre lucrări de reparaţii din 1712, 1744, despre supraînălţarea turnului în 1760, despre modificări aduse corului în 1774, respectiv despre ridicarea porticului. Vechiul cor medieval a fost demolat între 1806-1807, atunci fiind ridicat corul semicircular şi tribuna estică.

Datorită valențelor artistice deosebite ale picturii, presupunem că aceasta a fost comandată de persoane cu potențial financiar important, identificabile cu membrii familiei Maróti. Aceştia făceau parte din pătura superioară a oligarhiei regatului, fresca putând fi uşor încadrată în contextul unor inițiative de exprimare a reprezentației artistice ale lor, databile în perioada dintre 1461-1476.

În anul 1.851, satul avea 1.400 de reformați, 600 ortodocși și 20 romano-catolici.

În anul 1900, existau 1.724 de maghiari, 527 români , 110 țigani, 23 de germani.

Azi, satul are cca 500-550 de țigani, maximum 400 de maghiari și cca 250-260 de români.

sursa fotografii și o parte a textului,
http://www.enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=439

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania