Volumul Tăierea fecioarelor, semnat de către scriitoarea și jurnalista Tatiana Niculescu, are nu doar un subiect dificil, ci și o încărcătură emoțională latentă, care se sedimentează în staturi grele, lăsând un gust amar.

Tăierea fecioarelor nu este o carte obscenă, chiar dacă subiectul este unul destul de dificil pentru a fi înțeles: excizia femeilor. Noi, europenele, crescute în confortul căminelor familiare, suntem atât de departe de realitatea acestei probleme, încât nu doar nu ne-o putem imagina pe deplin, ci ajungem să o mistificăm, incluzând-o în registrul unor tradiții de domeniul unui trecut foarte îndepărtat.
Tatiana Niculescu rupe tăcerea asupra acestui fenomen, care răvășește societatea africană de secole până în prezent. Și nu o face în modul uzual, ci pune în scenă un spectacol de o valoare inestimabilă, mai ales pentru educația ulterioară, care nu doar că schimbă existența a mii de femei africane, ci mai sunt și motivate de propriile victime.

Volumul Tatianei Niculescu este un monolog pe mai multe voci. Cele masculine, persistente sunt întrerupte de cele juvenile, simple, naive, dar și de contrastantele discursuri feminine. Fiecare personaj își dezvăluie o excizie spirituală, traducându-și propria dramă în cuvinte și raportându-se la o cauză comună: mutilarea genitală.
Laurent este modelul visătorului imatur, care deși ocupă o funcție diplomatică de impact, refuză cu desăvârșire să înțeleagă atrocitatea unor practici rupte din sânul legendelor africane.
La cealaltă extremă avem două voci copilărești, Hani și André, mica prințesă Leia africană și neînfricatul Luke francez. Doi mici temerari luptători care își împărtășesc simțămintele în cel mai nevinovat mod, departe de forfota în care viețuiesc.
În scenă își face apariția și Marie, modelul perfect de soție exilată care trăiește propria experiență în această împărăție a deșerturilor.
Și drama acestei Marie este una impresionantă, căci relevă încă o dată sensibilitatea și empatia feminină, care suferă de la cele mai mici fluctuații. Exact ca și vântul afarilor, popor de tradiție milenară, încercat de greutăți, dar convins de propria dreptate, aceștia nu renunță cu desăvârșire la a da o formă propriilor credințe. Își îmbracă fricile în dimensiunea djinilor și cred în forța vântului, care la ei este unul absolut fantasmagoric.
Femeile lor continuă să creadă în poziția lor deficitară, și cu siguranță, acea mutilare fizică le implantează în creier cele mai absurde imbolduri, transformându-le în ființe amorfe și apatice, pentru care plăcerea reprezintă poarta deschisă a păcatului.
Tatiana Niculescu răscolește cu acest volum nu doar un fenomen mondial, ci încearcă să trezească niște imagini vii în ochii cititorilor, renunțând la o superficială narațiune.
Cred că după astfel de rânduri este imposibil să nu te gândești la fericita ocazie de a fi născută în inima bătrânei Europe și să nu încerci un sentiment de profundă milă pentru fecioarele nefericite ale sălbaticei Africi.
Dincolo de neprețuitul talent cu care Tatiana Niculescu și-a inventat acest carusel al personajelor și acțiunilor, se ascunde și o muncă de informare amplă, care necesită a fi pusă în valoare mai ales pentru o imagine clară a acestui fenomen, numit excizie feminină. Mutilarea genitală a femeilor (MGF) este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind procedura care constă în „îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine, sau crearea altor leziuni organelor genitale feminine pentru non-motive medicale.
Prima atestare istorică a mutilării genitale a femeilor a fost făcută în anul 450 î.Hr. de către istoricul grec Herodot.
Dincolo de subtraturile religioase, această practică rămâne a fi o formă de tortură, care nu poate fi justificată nicicum.

Recomandare literară făcută de Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.