Cu siguranță că 26 mai 2019 este o zi istorică pentru România. Un adevărat tsunami electoral a luat pe sus țara, zgâlțâind din temelii eșafodajul vechilor partide și al celor care de zeci de ani fac – trecând de la un partid la altul – politica în această țară.
Și nu e vorba doar de prezența la vot; mare, foarte mare. Mult peste cea de la parlamentarele din 2016. Este mai degrabă vorba despre cine sunt cei care votează. Pentru prima oară în viață văd prezență în județul Timiș mai mare decât cea din Teleorman, în condițiile în care – se știe prea bine – Timișul a avut întotdeauna prezență scăzută la orice vot. Nu și acum!
Prezența mare la nivelul țării combinată cu un vot masiv al dat din zonele mai europenizate ale României transformă în realitate cea mai mare frică a cleptocrației de partid: apariția unui număr impresionant de oameni care s-au decis să joace activ. Și în fața acestui fenomen toată rețeaua de mită, toată propaganda, toate minciunile se transformă în tsunami.
Din nou – la fel ca în 2014 – același Meleșcanu a ținut mii de oameni pe străzi, în fața secțiilor de votare din diaspora, refuzând totodată prelungirea programului de votare. Asta nu poate rămâne nepedepsit!
Și am mai văzut ceva: un PSD la cel mai mic scor din istoria lui ca partid. Minciuna are picioare scurte.
