Acest articol a fost publicat mai întâi pe ziare.com
Scuzele lui Teodor Melescanu nu au nicio valoare: ele sunt doar repetarea dispretului pe care acest om si tot sistemul putred pe care il reprezinta il au fata de cetatenii romani in general, fata de romanii din diaspora in special.
Am petrecut peste sapte ore in strada pentru a vota la Bruxelles, am vazut ce a insemnat acest proces electoral, am vorbit cu o multime de compatrioti, am vorbit cu reprezentanti ai Politiei belgiene, dar si cu mai multi diplomati din comisiile electorale. Concluzia care se impune cu evidenta este ca impiedicarea votarii a fost un act premeditat de catre puterea de la Bucuresti.
Premeditarea nu a inceput ieri, ci a inceput in 2014: de cinci ani de zile, aceeasi putere guvernamentala a sabotat intentionat exprimarea unui drept fundamental de catre cetatenii romani din strainatate. Aceasta a fost posibil printr-o dubla masura: 1) la nivel practic, prin plantarea in MAE si in misiunile diplomatice a unor servitori fideli, oameni mediocri de partid, functionari datori si apropiati puterii, rude, ofiteri reciclati din Ministerul de Interne si din serviciile secrete – cu totii actionand ca o forta disciplinata si dispusa sa execute fara cracnire ordinele venite din Capitala; 2) la nivel legislativ si administrativ, prin introducerea unei birocratii excesive si inutile, confuze si ostile, care sa descurajeze votul in strainatate.
Sa le luam pe rand.
1) Sa ne amintim ca imediat dupa castigarea mandatului, Presedintele Iohannis a promis tragerea la raspundere si rechemarea tuturor ambasadorilor care s-au facut vinovati de nereguli la alegerile prezidentiale din 2014. Nu doar ca niciun ambasador nu a fost rechemat, nu doar ca niciun functionar din MAE nu a fost tras la raspundere, dar au fost facute promovari si numiri, inclusiv la rang de ambasador, care au pus mari semne de intrebare privind intentiile Cotroceniului.
Cazul Mihalache ambasador la Londra este un caz de scoala privind felul in care presedintele NU trebuia sa procedeze. Asa cum bine se poate vedea pe pagina personala a Excelentei Sale, acesta si-a sarbatorit ziua de nastere saptamana trecuta in compania onorabila a senatorului PSD Titus Corlatean si a unuia dintre artizanii reprimarii manifestatiei de la 10 August, colonelul Ionut-Catalin Sindile, Inspector general al Jandarmeriei Romane.
In asa companie si dupa asa petrecere v-ati fi asteptat ca ambasadorul si echipele lui din teritoriu sa faca vreun efort pentru a ingadui romanilor din Marea Britanie sa voteze? Sa reamintim deci ca numirea lui Mihalache la Londra este opera exclusiva a Presedintelui Iohannis. Si exemplele privind numiri si rechemari cel putin ciudate de ambasadori de catre Presedinte pot continua. Dar mai degraba decat sa vorbeasca despre incoerentele reale ale Presedintelui, aceste numiri dau seama de forta si interesele retelei diplomatice create de catre PSD in jurul unor persoane din MAE sau la Cotroceni.
Dupa acest prim nivel, cealalta mare batalie se poarta in jurul consulilor generali. Acestia reprezinta Romania in orasele si regiunile unde exista comunitati numeroase de romani. Spre deosebire de ambasadori, ei sunt numiti de catre ministrul de Externe, cu aprobarea prim-ministrului. Inutil deci sa mai spunem ca aproape fara exceptie (iar cele cateva exceptii fericite s-au vazut la votul de duminica) acestia sunt numiti politic, uneori fara nicio legatura cu diplomatia.
Cazul scandalos e tanara Ioana Ghiorghias de la Torino, fiica partenerului de afaceri de la TelDrum al lui Liviu Dragnea, devenita diplomat in 2015, gratie sprijinului celui mai important stalp al PSD in MAE, George Ciamba. Despre legaturile stranse dintre cei doi presa a vorbit inca din 2017. Dupa doar trei ani in MAE, aceasta tanara ambitioasa devine ceea ce putini diplomati de cariera reusesc sa ajunga dupa 20 sau 30 de ani in MAE.
Vin in fine o multime de consuli si functionari care au suprasaturat schemele de personal din misiunile diplomatice cu oameni complet incompetenti, dar parasutati pe criterii fie transparent politice, fie oculte, si despre care nu se stie aproape nimic. Aflam de existenta lor cu totul intamplator, dar resimtim efectele coruptiei din MAE cand trebuie sa asteptam ore in sir la cozile care se misca foarte incet sau cand nu reusim sa votam pentru ca ni se inchid usile in nas.
2) In ce priveste cadrul legislativ si administrativ al alegerilor: dupa dezastrul din 2014, multi sefi de misiuni diplomatice au transmis – degeaba! – in Centrala MAE analize si comunicari prin care au semnalat problemele uriase cu care se confrunta sistemul de vot pentru romanii din afara tarii si necesitarea reformarii lui. Implementat cu cativa ani in urma, sistemul catastrofal gandit al votului prin corespondenta a fost suprimat si el. Despre votul electronic nici nu poate fi vorba, sub pretextul stupid ca nu se poate asigura securitatea procesului de votare online.
Exista de asemenea si reaua vointa manifesta a legiuitorului (guvernul sau BEC in acest caz), care a refuzat cu incapatanare sa prelungeasca orarul votarii, in conditiile in care o asemenea decizie ar fi mers in sensul largirii aplicarii unui drept fundamental si nicidecum, asa cum s-a petrecut in fapt si acum si in 2014, in sensul restrangerii acestui drept si al incalcarii literei si spiritului Constitutiei. Sa ne reamintim ca nu a existat niciun impediment in modificarea legislatiei electorale astfel incat inutilul referendum pentru familie sa se desfasoare timp de doua zile, si in Romania si in diaspora, in conditiile in care cabinele de vot au fost in permanenta goale.
Romania dispune de inteligenta digitala capabila sa realizeze nu doar un program de gestionare a votului electronic sau prin corespondenta, ci si sa implementeze solutii simple si functionale in sectiile de vot. Dar nu a existat nicio clipa vointa de a face asta.
De asemenea, faptul ca nu se foloseste un registru unic electoral in care oamenii sa se poata inscrie cu cel putin 3 luni inaintea desfasurarii scrutinului produce o impredictibilate majora privind prezenta la urne. Insa oricat de mare ar fi aceasta impredictibilate, atunci cand pe teritoriul Romaniei se organizeaza o sectie de votare la cca 1.000 de alegatori, iar in Europa o sectie ajunge sa acopere intre 12 si 15.000 de alegatori, efectul e garantat.
Mai exista un ultim aspect, specific intregii administratii romanesti: si reglementarile procesului de vot pleaca de la premisa ca atat alegatorii, cat si membrii biroului sectiei de votare sunt niste hoti, care trebuie sa-si dovedeasca in permanenta nevinovatia. De unde o birocratie ostila si unora si altora, care ingreuneaza enorm procesul de vot.
Ramane o certitudine majora dupa acest nou dezastru si dupa aceasta imensa batjocura: niciuna dintre autoritatile statului roman nu a facut nimic timp de cinci ani pentru a imbunatati procesul electoral in diaspora. Dispretul puterii guvernamentale si parlamentare de la Bucuresti fata de milioanele de romani din afara tarii este o realitate, tradusa in reprimarea unui drept fundamental si in umilirea in vazul intregii lumi a zeci de mii de oameni alungati din tara si haituiti prin lume. Scorul de 2,5% obtinut de PSD in diaspora – asigurat probabil de functionarii diplomatici si consulari si familiile lor – da masura intreaga a reciprocitatii acestui sentiment de dispret.
Un ultim cuvant despre Presedintele Iohannis: a fost de doua ori, fara sa faca aproape nimic, beneficiarul acestei loterii electorale. A capitalizat si in 2014, si in 2019 ura profunda care leaga PSD de diaspora. Nici in 2014, nici in 2019, oamenii nu au votat pentru el, ci impotriva PSD. Dar nu este deloc sigur ca aceasta loterie va functiona si a treia oara, mai ales daca nu va avea in fata, data viitoare, pe cineva de la PSD.
Au fost la aceste alegeri ambasadori exceptionali, in Spania, in Franta, in Italia si in Germania, care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a permite tuturor celor care doreau sa voteze sa o faca, macar in sectiile pe care le-au coordonat ei insisi. Are prin urmare tot interesul (nu si timpul) sa-si clarifice relatia cu ceilalti ambasadori numiti de el in Europa si sa militeze pentru imbunatatirea legislatiei electorale chiar pentru prezidentialele de la sfarsitul acestui an.
In tot acest peisaj, intelegem de ce scuzele lui Teodor Melescanu sunt ipocrite si inacceptabile. E urgenta si e vitala pentru onoarea Romaniei, pentru onorarea diplomatilor care apara Romania si pentru demnitatea tuturor cetatenilor romani din tara si din lume, ca acest personaj sinistru sa plece din fruntea Diplomatiei romanesti. Si abia dupa plecarea lui si a lui George Ciamba sa inceapa o ancheta privind adevaratii vinovati pentru noua batjocorire a romanilor din diaspora.
Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.