Papa Francisc a oferit, sâmbătă, Trandafirul de aur Sanctuarului Fecioarei Maria de la Şumuleu Ciuc, unul dintre cele mai vechi şi mai nobile daruri pe care suveranii pontifi le fac marilor sanctuare ale lumii. Suveranul Pontif a aşezat Trandafirul de aur la picioarele statuii făcătoare de minuni a Fecioarei Maria.

Până în 1922, un astfel de trandafir se oferea şi unei persoane pe care Sfântul Părinte o respecta în mod deosebit, dar de atunci acest dar se face doar acelor locuri de pelerinaj dedicate Fecioarei Maria.

Un trandafir de aur este darul pe care-l fac pontifii la sanctuarele mariane unde merg în pelerinaj, arătându-şi şi în acest mod devoţiunea faţă de Preacurata Fecioară Maria. Trandafirul dăruit de Sfântul Părinte este din argint 925 placat cu aur de 24 kt (tulpina şi frunzele), aşezat într-o vază de argint cu stema papală realizată în aur. Cele două flori sunt din chihlimbar, iar suportul trandafirului este din marmură roz.

Statuia Fecioarei Maria se află de obicei la Catedrala din Şumuleu Ciuc, biserica Mânăstirii Franciscane. Statuia este cunoscută şi ca Femeia îmbrăcată în soare, fiind învăluită în razele soarelui, având sub picioare globul pământesc şi semiluna. Pe cap poartă o coroană formată din stele. Pe braţul stâng îl ţine pe pruncul Iisus, iar în mâna dreaptă se află sceptrul împărătesc. Statuia are o înălţime de peste doi metri şi jumătate şi este realizată din lemn de tei, între anii 1510-1515. Sculptorul este necunoscut.

Prima menţiune a statuii Maicii Domnului de la Şumuleu a apărut în anul 1624, într-un inventar al bunurilor Mănăstririi şi Bisericii Franciscane, la care face referire istoricului franciscan Leonárd Losteiner, în însemnările sale din 1776-1777.

În timpul invaziei turco-tătare din zona Ciucului, în 1661, a devastat şi incendiat complexul mănăstiresc de la Şumuleu şi Cetatea Miko de pe teritoriul actualului oraş Miercurea Ciuc, iar peste 10.000 de locuitori au fost ucişi sau au devenit robi.

Din altarul Maicii Domnului a fost salvată doar Statuia Fecioarei Maria care, după reconstruirea bisericii, în 1664, a fost aşezată pe altarul principal, alături de statuile Sfintelor Ecaterina şi Barbara. Potrivit legendei, faţa şi gâtul statuii au fost lovite cu sabia de un conducător tătar, care, se spune, în urma gestului, braţul i-a paralizat. De atunci, în preajma unui pericol care ameninţă secuimea, faţa statuii se schimbă, iar rana de pe obraz, sângerează.

Statuii i se atribuie vindecări miraculoase şi dorinţe împlinite pentru care, în semn de recunoştinţă, persoanele ale căror rugăciuni au fost ascultate au donat obiecte de aur şi de argint.

Foto: vaticanews.va

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania