Șumuleu Ciuc, locul în care zeci de mii de pelerini vin anual în sâmbăta Rusaliilor pentru a se ruga la statuia făcătoare de minuni a Fecioarei Maria, un loc încărcat de spiritualitate, universal prin excelență, un colț de rai care – din fericire – este în Transilvania. Aceasta este scena pe care Sanctitatea Sa Papa Francisc a venit să se roage, spunând că “rănile din trecut” nu trebuie să constituie un obstacol pentru o “convieţuire fraternă”.

Cât de bine a surprins Sfântul Părinte spiritul Transilvaniei! Acest colț de lume iubit de Dumnezeu, reprezentat la nivel spiritual de dealurile Șumuleului, locul în care de vreo 1000 de ani români, unguri, secui, sași, evrei, țigani, sârbi trăiesc împreună modelându-l , definindu-l și promovându-l sub un nume simplu, dar atât de drag: Ardeal / Erdély / Siebenbürgen.

Noi, cei care trăim aici, știm bine că fiecare etnie ARE DREPTUL să-și vorbească limba, să-și păstreze obiceiurile, să-și crească pruncii în spiritul și cu tradițiile grupului etnic din care face parte. Români sau secui, sași sau țigani, cu toții sunt ardeleni. Oamenii simpli din satele transilvane știu bine lucrurile astea! Le știu și politicienii, dar lor liniștea nu le pică bine. Liniștea, pacea și buna conviețuire nu aduc voturi!

Da, este adevărat că – din timp în timp – istoria le-a fost potrivnică unora sau altora. ”Primus inter pares” – primul dintre egali – inventat și adus din vechea Romă s-a aplicat și printre etniile Transilvaniei de-a lungul veacurilor. Dar asta nu schimbă esența: oamenii de aici ȘTIU să trăiască bine unii cu alții. Ei își vorbesc unii altora limba, își respectă sărbătorile și împrumută unii de la alții tradiții culturale, religioase și cutume sociale.

Din păcate, așa cum se întâmplă de fiecare dată când apar diferite evenimente cu impact mediatic în Transilvania, nici slujba Papei de la Șumuleu nu putea trece fără ca extremiștii să nu aibă ceva de obiectat. Fantasmagoriile naționaliste au luat cu asalt internetul, fatalismul inundând grupurile geto-dace care erau gata să ia arma în mână pentru a apăra Ardealul care urma să-și declare – chiar în timpul slujbei Papei – independența.

Politruci dintre cei mai verzi își dădeau ghionturi virtuale să vină cu mic cu mare să ia microfoanele din mâna acelora care, de pe scena sanctuarului marian, își permiteau să predice în limba maghiară. Șocul și groaza au fost la sfârșit când imnul Ungariei (cântec religios dealtfel) a răsunat din piepturile coriștilor, urmat imediat de imnul secuilor. Deja, unii pe rețelele de socializare agonizau în spume, fiind convinși că odată cu papamobilul va pleaca și o bucată de România – Transilvania carevasăzică – spre zări mai line, departe de geto-dacii care porniseră în trombă prin tunelurile de pe sub Carpați pentru a ajunge cât mai repede la Șumuleu să oprească grozăvia.

Ei bine, Papa Francic a plecat spre Iași, iar Ardealul e tot aici! Slujba a fost și în limba română, steagurile țării au fost arborate și fluturau alături de cele maghiare și secuiești, iar Ardealul nu și-a declarat independența. Încă un pericol a fost îndepărtat la mustață, nu-i așa?

Și totuși, eu sper că pentru verzii noștri geto-daci ceva, ceva s-a întâmplat: au realizat că la Șumuleu Ciuc se vorbește ungurește și e firesc să fie așa. Multiculturalismul e o bogăție pentru Transilvania și nicidecum un risc. Autonomiile trebuie încurajate și nu combătute, iar unicitatea Ardealului este dată, în primul rând, de unicitatea popoarelor care îl locuiesc. Toate astea sunt o bogăție pentru România, cea mult prea măcinată de spaime, chiar și după o sută de ani de la preluarea controlului asupra Ardealului.