Pelerinajul anual de la Şumuleu Ciuc aparţine moştenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradiţiilor româneşti şi ungureşti deopotrivă şi este simbolul dialogului, al unităţii şi al fraternităţii, a transmis Papa Francisc, sâmbătă, în mesajul rostit la sanctuarul marian.
„Cu bucurie şi recunoscător lui Dumnezeu mă aflu astăzi aici, împreună cu voi, dragi fraţi şi surori în acest îndrăgit sanctuar marian, bogat în istorie şi credinţă, unde, ca fii, venim s-o întâlnim pe Mama noastră şi să ne recunoaştem ca fraţi. Sanctuarele, locuri aproape ‘sacramentale’ ale unei Biserici spital de campanie, păstrează memoria poporului credincios care, în mijlocul necazurilor sale, nu oboseşte în a căuta izvorul de apă vie de unde să-şi împrospăteze speranţa. Sunt locuri de sărbătoare şi de celebrare, de lacrimi şi de implorare. Venim la picioarele Mamei, fără prea multe cuvinte, să ne lăsăm priviţi de ea şi pentru ca ea, cu privirea ei, să ne conducă la Acela care este ‘Calea, Adevărul şi Viaţa’. Nu am venit aici la întâmplare, suntem pelerini”, a afirmat Suveranul Pontif în mesajul de la Şumuleu Ciuc.
Sfântul Părinte a făcut referire la semnificaţiile pelerinajului, menţionând că „a peregrina” înseamnă „a fi conştienţi că venim, ca popor, în casa noastră”.
„Aici, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, voi veniţi în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintaşilor voştri şi pentru a întări credinţa în Dumnezeu şi devoţiunea faţă de Preacurata Fecioară Maria, reprezentată de monumentala statuie în lemn. Acest pelerinaj anual aparţine moştenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradiţiilor româneşti şi ungureşti deopotrivă; participă la el şi credincioşi de alte confesiuni şi este simbolul dialogului, al unităţii şi al fraternităţii; un apel la a recupera mărturiile de credinţă devenită viaţă şi de viaţă devenită speranţă. A peregrina înseamnă a fi conştienţi că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăţie stă în miile sale de chipuri, culturi, limbi şi tradiţii, sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului”, a transmis Suveranul Pontif.
Papa Francisc a vorbit în mesajul său şi despre faptul că nu trebuie ca „rănile din trecut” să constituie un obstacol pentru o „convieţuire fraternă”.
„Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Fiul ei să facă prima minune, în fiecare sanctuar Ea veghează şi mijloceşte, nu numai în faţa Fiului său, dar şi în faţa fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de către vocile şi rănile trecutului, care alimentează diviziunea şi fragmentarea. Evenimentele complexe şi triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot să constituie un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită convieţuire fraternă. A peregrina înseamnă a ne simţi chemaţi şi îndemnaţi să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile şi actualele resentimente şi diferenţe în noi oportunităţi de comuniune; înseamnă a ne dezancora din siguranţele şi comodităţile noastre în căutarea unui pământ nou pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască. A peregrina semnifică provocarea de a descoperi şi de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni şi de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puţin haotică ce se poate transforma într-o adevărată experienţă de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria”, a rostit Suveranul Pontif.
În mesajul de la Şumuleu Ciuc, Papa Francisc a făcut trimitere la „calea împăcării”, dar şi la credinţa că Dumnezeu este „în mijlocul nostru”.
„A peregrina este a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi (şi nu a fost), dar mai degrabă la tot ceea ce ne aşteaptă şi nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine şi care este în mijlocul nostru, promovând şi încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorinţa de bine, de adevăr şi de dreptate. Este angajarea de a lupta pentru ca cei care ieri au rămas în urmă să devină protagoniştii de mâine, şi protagoniştii de astăzi să nu fie lăsaţi în urmă mâine. Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a ţese împreună viitorul”, a subliniat Sfântul Părinte.
Papa Francisc şi-a încheiat mesajul cu îndemnul de „a merge împreună” şi de a crede în „bucuria mântuirii”.
„Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Mamă, învaţă-ne să trasăm împreună viitorul. Faptul de a fi pelerini la acest sanctuar ne determină să ne îndreptăm privirea spre Maria şi spre misterul alegerii lui Dumnezeu. Ea, o fată din Nazaret, o mică localitate din Galileea, la periferia Imperiului Roman precum şi la periferia Israelului, prin ‘da’-ul ei, a fost capabilă să dea început revoluţiei gingăşiei. Misterul alegerii din partea lui Dumnezeu, care îşi fixează privirea asupra celor slabi pentru a-i umili pe cei puternici, ne împinge şi ne încurajează şi pe noi să spunem ‘da’, ca şi ea, pentru a parcurge calea împăcării. Domnul nu-1 dezamăgeşte pe cel care riscă. Să mergem, şi să mergem împreună, lăsând ca Evanghelia să fie fermentul capabil să impregneze totul şi să dea popoarelor noastre bucuria mântuirii”, a arătat Suveranul Pontif.
În continuare, vă propunem textul integral al omiliei papei Francisc, rostit în limba italiană, cu traducere alternativă în limba română şi în limba maghiară.
Cu bucurie și recunoscător lui Dumnezeu mă aflu astăzi aici, împreună cu voi, dragi frați și surori, în acest îndrăgit sanctuar marian, bogat în istorie și credință, unde, ca fii, venim s-o întâlnim pe Mama noastră și să ne recunoaștem ca frați. Sanctuarele, locuri aproape „sacramentale” ale unei Biserici spital de campanie, păstrează memoria poporului credincios care, în mijlocul necazurilor sale, nu obosește în a căuta izvorul de apă vie de unde să-și împrospăteze speranța. Sunt locuri de sărbătoare și de celebrare, de lacrimi și de implorare. Venim la picioarele Mamei, fără prea multe cuvinte, să ne lăsăm priviți de ea și pentru ca ea, cu privirea ei, să ne conducă la Acela care este „Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6).
Nu am venit aici la întâmplare: suntem pelerini. Aici, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, voi veniți în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintașilor voștri și pentru a întări credința în Dumnezeu și devoțiunea față de Preacurata Fecioară Maria, reprezentată de monumentala statuie în lemn. Acest pelerinaj anual aparține moștenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă; participă la el și credincioși de alte confesiuni și este simbolul dialogului, al unității și al fraternității; un apel la a recupera mărturiile de credință devenită viață și de viață devenită speranță. A peregrina înseamnă a fi conștienți că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăție stă în miile sale de chipuri, culturi, limbi și tradiții; sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului. Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Fiul ei să facă prima minune, în fiecare sanctuar Ea veghează și mijlocește, nu numai în fața Fiului său, dar și în fața fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de către vocile și rănile trecutului, care alimentează diviziunea și fragmentarea. Evenimentele complexe și triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot să constituie un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită conviețuire fraternă.
A peregrina înseamnă a ne simți chemați și îndemnați să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile și actualele resentimente și difidențe în noi oportunități de comuniune; înseamnă a ne dezancora din siguranțele și comoditățile noastre în căutarea unui pământ nou pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască. A peregrina semnifică provocarea de a descoperi și de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni și de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puțin haotică care se poate transforma într-o adevărată experiență de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria (cf. Exort. ap. Evangelii gaudium, 87). A peregrina este a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi (și nu a fost), dar mai degrabă la tot ceea ce ne așteaptă și nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine și care este în mijlocul nostru, promovând și încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorința de bine, de adevăr și de dreptate (cf. ibid., 71). Este angajarea de a lupta pentru ca cei care ieri au rămas în urmă să devină protagoniștii de mâine, și protagoniștii de astăzi să nu fie lăsați în urmă mâine. Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a țese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Mamă, învață-ne să trasăm împreună viitorul.
Faptul de a fi pelerini la acest sanctuar ne determină să ne îndreptăm privirea spre Maria și spre misterul alegerii lui Dumnezeu. Ea, o fată din Nazaret, o mică localitate din Galileea, la periferia Imperiului Roman precum și la periferia Israelului, prin „da”-ul ei, a fost capabilă să dea început revoluției gingășiei (cf. ibid., 88). Misterul alegerii din partea lui Dumnezeu, care își fixează privirea asupra celor slabi pentru a-i umili pe cei puternici, ne împinge și ne încurajează și pe noi să spunem „da”, ca și ea, pentru a parcurge calea împăcării.
Domnul nu-l dezamăgește pe cel care riscă. Să mergem, și să mergem împreună, lăsând ca Evanghelia să fie fermentul capabil să impregneze totul și să dea popoarelor noastre bucuria mântuirii.
Foto: vaticanews.va
