In spatiul public circula ideea ca toate facturile de utilitati sunt titluri executorii.
A beneficia de caracterul executoriu al contractului sau al facturii este o importanta facilitate acordata creditorului sau emitentul facturii, care va fi scutit de efortul unui proces contra debitorului rau-platnic sau contra debitorului care nu isi poate plati factura. Este si un avantaj concurential care, impropriu interpretat si gestionat, poate determina practici anticoncurentiale si incorecte ale beneficiarilor acestei facilitati. De aceea, e nevoie de atentie si informare in detaliu asupra chestiunii.
In realitate, caracterul de titlu executoriu este ratasat, printr-o lege din 2016 (Legea nr.225/2016 de modificarea si completare a Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice) doar facturilor privind serviciile publice comunitare, furnizate de sau sub controlul administratiei publice locale*. Concluzia rezulta din cel putin doua argumente:
In primul rand, Legea nr.51/2006 nu vizeaza decat facturile de utilitati emise pentru furnizarea de servicii publice comunitare. Pentru evitarea oricarei ambiguitati, vom retine ca este vorba atat de facturile emise direct, de administratia publica locale (UAT), prin departamente speciale (gestiune directa), cat si de regiile autonome sau de societatile detinute de UAT ori de companiile carora UAT le-a delegat serviciile publice comunitare (gestiune delegata). Este vorba, deci, de serviciile de utilitati furnizate sub conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea autorităților administrației publice locale. Niciun alt furnizor de utilitati nu poate beneficia de caracterul de titlu executoriu al facturii.
In al doilea rand, Legea nr.51/2006 se refera, in mod explicit si limitativ, la alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităților, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale si transportul public local de călători. Nicio alta factura de utilitati nu poate avea caracter de titlu executoriu.
In consecinta, facturile emise de companiile private de gaze si electricitate, facturile de telefonie (fixa sau mobila), de internet si televiziune prin cablu sau digitala si orice alte facturi de utilitati emise de companii private care nu apartin de UAT si nici nu au primit prin delegare de la UAT gestiunea serviciului public, NU au caracter de titlu executoriu.
Cu atat mai mult acest caracter de titlu executoriu nu poate fi invocat atunci cand factura este detinuta si trimisa la plata de colectorii de creante.
Este interesant ca art. 9 alin.1 din Legea nr.51/2006 stabileste ca raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si utilizatori sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public**.
Este inadmisibil, insa, ca si raporturile juridice dintre operatori (publici sau privati, cu sau fara personalitate juridica) si utilizatori sa fie considerate, prin analogie, raporturi juridice administrative (de drept public).
In orice caz, in cazul in care utilizatorul este o persoana fizica, adica un consumator, in sensul legislatiei protectiei consumatorilor, trebuie retinut ca operatorul, indiferent daca este o entitate de drept public sau o companie privata, este un comerciant (solutie care rezulta foarte clar din speta BKK Mobil, CJUE, 2013). De aceea, contractul dintre un comerciant si un consumator nu poate fi decat un contract comercial. In plus, din perspectiva legislatiei protectiei consumatorilor si a jurisprudentei CJUE in domeniu, reglementarea si utilizarea de titluri executorii, altele decat hotaririle judecatoresti, impotriva consumatorilor, trebuie descurajata. De aceea, exista serioase indoieli ca facturile de utilitati publice emise contra consumatorilor de companiile private care livreaza servicii sau utilitati publice comunitare in baza unei delegari a serviciului public ar avea caracter de titlu executoriu. Un rationament contrar ar fi infringe jurisprudenta CJUE si principiul constitutional al non-discriminarii, care se aplica si comerciantilor.
Este important de retinut ca utilizatorul are dreptul la incheierea unui contract pentru furnizarea de servicii sau de utilitati publice comunitare (cu exceptia cazurilor in care existenta unui contract nu este posibila din motive tehnice sau comerciale). In lipsa unui contract, factura pentru prestarea serviciilor sau pentru furnizarea utilitatilor nu poate avea caracter de titlu executoriu, fiind lipsita de baza legala si contractuala (este in acest sens art. 42 alin.2 din Legea nr.51/2006).
In fine, o factura nu poate face proba in contra destinatarului (beneficiar) daca acesta nu a acceptat-o, expres, sau implicit.
Toate cele de mai sus pot face obiectul unor contestatii la executare sau, dupa caz, obiectul unor plangeri administrative sau procese in baza legislatiei protectiei consumatorilor.
*Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 225/2016, dispune, la art. 42 (61), dispune ca “factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu”. Este vorba, desigur, de utilitatile publice la care se refera Legea nr.51/2006. Nu exista un echivalent al acestei reguli in privinta celorlate facturi de utilitati.
**Ironic, in timp ce raporturile juridice dintre autoritatile publice locale si utilizatori sunt calificate indistinct ca raporturi juridice de drept publicv, raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, “după caz” (art. 9 alin.2 teza intai din Legea nr.51/2006), ca si cand delegarea de servicii publice ar putea fi, vreodata, altceva decat contracte administrative. Gestiunea serviciilor publice comunitare poate fi delegata doar prin concesiune sau prin achizitie publica de servicii, asa cum rezulta chiar din Legea nr.51/2006.
