Majoritatea persoanelor active pe net se tem, instinctual, de redistribuirea averilor prin politici de stanga, socialiste. Dar aceeasi majoritate este nepasatoare sau in necunostinta de cauza fata de redistribuirea averilor prin dobanzi si prin manipularea pietei banilor.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Putina lume stie, iar main-stream-ul mediatic ignora sau oculteaza acest adevar: mai mult de 45% din pretul TUTUROR bunurilor si serviciilor pe care le achizitionam sunt costuri cu dobanzile. 
Chiar daca nu toti cumparam bunuri si servicii pe credit si chiar daca nu toti avem de-a face cu bancile, toti trebuie sa suportam dobanzile bancilor, intrucat, in primul rand, toti comerciantii se imprumuta la banci si, in al doilea rand, statul si autoritatile publice locale se imprumuta la banci. 
Cand cumparam de la comercianti, achitam si costurile lor cu dobanzile. 
Cand platim taxe si impozite la stat si la autoritatile publice locale, achitam si costurile lor cu dobanzile.
Asadar, aproape jumatate din toti banii din lume se duc in banci.

Cand asistam pasivi sau acceptam tacit scaderea puterii de cumparare a monedei nationale, toti suportam pervertirea banului ca mijloc de schimb si de tezaurizare (acumulare) a valorilor. Pe fiecare unitate monetara astfel diluata ca valoare de schimb sau de tezaurizare (acumulare), dobanzile nu par a iesi din trendul pietelor, dar costurile aplicabile valorii reale a banilor sunt derizorii. La valori derizorii, devine mai eficient si mai comod sa te lansezei in afaceri cu bani de la banca decat riscand proprii bani. Cei ce se imprumuta ieftin nu sunt consumatorii, ci entitatile corporatiste (cu cat mai mare este corporatia, cu atat mai simpla si mai ieftina este creditarea*) si entitatile de stat (nu toate statele se imprumuta ieftin, ci numai statele care au calificative AAA, artificial stabilite de agentiile de rating). 
Fara imprumuturi, cantitatea totala de bani aflata in circulatie ar fi de maxim 10% din cat este acum. In Romania, doar 10 lei din 100 sunt emisi de BNR. Restul sunt “bani interni”, creati de bancile comerciale ca efecte direct al contractelor de imrumut/credit, fara echivalent in depozite sau fonduri proprii. 
Diminuarea treptata a valorii banilor este o politica insidioasa a bancilor centrale, care pretind ca, ieftinind banii, stimuleaza cresterea economica. Dar asta nu duce decat la expropierea treptata a celor care muncesc si economisesc, mizand pe stabilitatea valorii banilor, in favoarea celor care consuma pe credit sau isi asuma riscuri pe banii altora. 
Ca sa se inteleaga modul injust prin care aceasta manipulare a pietei banilor determina redistribuirea averilor si evaporarea rezultatelor muncii noastre, vom observa ca, in 1999, cu 100 de lei (in valoare RON) se putea cumpara ceea ce acum se cumpara cu 670 de lei, in timp ce cu 100 de euro (pe atunci, doar o valoare de cont) se putea cumpara ceea ce acum se cumpara cu 155 de euro.

Statistic, din totalul tranzactiilor care presupun circulatia banilor la nivel global, doar 15% reprezinta echivalentul unui fapt economic, restul de 85% fiind alocat operatiunilor financiare si de capital speculative, in care banii sunt rulati in circuitul inchis al castei restranse a brokerilor, traderilor si bancilor de investitii cu epicentrul pe Wall Street. 
Acesti bani se invart in cercul speculatiilor financiare, se stratifica in complexe instrumente financiare derivate, se inmultesc prin factori de multiplicare (leverage) si se “materializeaza” alchimic din estimari de profit si de risc, creind bule speculative financiare care se auto-justifica (pana cand bula se sparge afectand intreaga lume). 
Pe toate fazele acestui interminabil loop al speculatiilor financiare se percep comisioane si dobanzi din care nimeni in lume nu castiga, cu exceptia actorilor acestei caste inchise de speculatori. 
Culmea ironiei este ca, atunci cand astfel de actori dau faliment (ceea ce este inevitabil si din ce in ce mai frcvent in ultimii ani), sunt salvati de stat cu banii contribualbililor sau cu banii deponentilor in banci, pe motiv ca “sunt prea mari pentru a fi lasati sa falimenteze”. 
Profitul este lipit de acesti speculatori privilegiati, pierderile se distribuie la noi.
Toate legile din lume sunt pentru acesti speculatori, dar nu si pentru noi. 
Mai mult, cand acesti minunati actori prea mari pentru a fi lasati sa paraseasca scena sunt prinsi cu manipulari si alte fapte grave care afecteaza milioane de oameni si afaceri mici sau mijlocii, autoritatile sunt foarte dornice sa negocieze amenzi penale, pe care condamnatii le si achita (dupa care le recupereaza de la noi, prin comisioane si dobanzi). Chiar si dupa fapte si amenzi repetate, acesti minunati actori raman pe scena, pentru a continua sa faca ceea ce stiu – sa manipuleze si sa insele si sa acumuleze averi furate de la noi, cu concursul bancilor centrale si ale statelor cu calificative AAA. Mass-media, netul sau paginile de socializare main-stream, dar mai ales politicienii sunt favorabili mentinerii in piata a acestor actori si mentinerii in viata a acestui sistem. Cu aceste parghii si ajutoare de nadejde, avutiile si valoarea sunt canalizate din ce in ce mai accentuat catre un numar din ce in ce mai redus de puternici ai zilei.
Este o redistribuire injusta a avutiei pe care aproape nimeni nu este dispus sa o observe, marea majoritatea a opiniei publice fiind canalizata catre alte teme (populism, anticoruptia oricui, cu exceptia marilor actori financiari, fotbal, X Men sau Avengers etc.).

Inegalitatea economica rezultata din redistribuirea injusta a averilor si a rezultatelor muncii este distrugatorul capitalismului si al umanismului liberal, si nu populismul, suveranismul sau stangismul. 
Asa cum spunea J. Stiglitz, inegalitatea economica are un pret : clasa de mijloc dispare, locul sau fiind luat treptat de clasa “inutililor” social, consumul stagneaza sau involueaza, democratia este pusa in dubiu, fantomele trecutului reinvie.

Celor care ar avea tentatia sa spuna ca situatia actuala este preferabila comunismului, le spun: asa este, doar ca acea forma de organizare sociala pe care o numim comunism nu este decat o alta fata a inegalitatii economice si sociale; in societatea romaneasca de dinainte de 1989, o intreaga societate de oameni saraci si fara acces la bunuri de larg consum si la libertatile fundamentale era stapanita de o mana de privilegiati si rentieri, adica, de elita comunista. La fel ca acum, doar ca actuala elita este neo-conservatoare si libertariana.

*Facebook, Apple si amazon au lichiditati de peste 300 mld dolari fiecare, dar prefera sa se imprumute la banci, pentru ca este mult mai ieftin, comod si sigur.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania