Numele meu este Mircea Tufa și sunt prieten cu Alex Doboli. Și eu traiesc în SUA, ca și el. Îmi spun Mitch pentru că Mircea este prea complicat pentru localnici. Am încercat să-mi zic Mircea la început, cand am ajuns aici cu Loteria vizelor, dar nici o șansă. Cineva mi-a dat ideea cu Mitch, pentru ca este foarte apropiat de Mircea.

Pe Alex il stiu bine de multi ani. Il mai ajut pe-acasa cu mărunțișuri, că el are două mâini stângi. Habar n-are sa schimbe uleiul la masina sau prizele din perete, ce sa mai zic sa-si construiasca o baie. I-am zis o data: “Mai, Alex, tu esti baiat destept. Ai doua doctorate, dar eu am doctoratul in viata. Asa ca asculta la ce-ti spun, ca ma pricep mai bine.” Am vazut ca nu a zis nimic.

Mie imi place sa mai fac misto de el, ca vad ca nu se supara. Mi-a spus  ca s-a apucat sa scrie la ziar. I-am zis: “Mai, Alex. Tu ai toate tiglele pe acoperis? Ce te-a apucat sa te faci de minune la ziar? Ca sa rada lumea de tine? Ca sa nu-ti spun ca unele lucruri pe care le spui acolo sunt bazaconii, pardon my French”. Cred ca nu i-a cazut prea bine, dar mi-a spus asa: “Mircea, daca stii asa de bine, de ce nu scrii si tu un articol ca sa vezi cat este de greu? Ca este usor sa critici lumea.” I-am zis, “Alex, o fac, dar cu o conditie. Sa nu te superi la orice as scrie. Eu stiu ca tu esti mai liberal, iti place de Obama si vrei ca toti sa aiba asigurare medicala. Tu ma stii pe mine. Eu sunt cu presedintele Trump si nu-i inghit pe marxistii de stanga.” Mi-a zis ca accepta conditia mea si daca se supara sa fie paguba lui. Si i-am mai spus: “Mai, Alex. Eu n-am vacantele tale din invatamant ca sa tai frunzele la caini. Eu muncesc, dar si gandesc. Asa ca am sa fiu scurt si la obiect. Fara tzifrosagurile tale, c-o fi si c-o pati”.

I-am zis asa: “Deci, despre ce ai scris tu ultima data cu Father’s Day. Sincer, n-am inteles mare lucru. Ce rost are sa-ti pierzi atata timp si bani cu educatia copiilor? Desigur, trebuie sa ai grija sa aiba ce manca, imbraca si unde sta. Dar sa se descurce si singuri. Ce noi am avut toate chestiile astea? Pian. La ce este bun asta? Ca doar n-o sa manance pianul si n-o sa cante la spectacole si nunti. Bani aruncati in vant. Daca ma intrebi pe mine, poate i-as fi invatat un pic la acordeon, ca sa stii sa te descurci la o petrecere. Dar pian? Cine naiba are pian in casa ca sa poti tu sa-i delectezi cu fineturile tale.”

“Si ce treaba este aia sa te scoli in fiecare sambata la sase dimineata, sa-ti duci copilul la curs la (universitatea, nota redactorului) Columbia? Pai, odihneste-te si tu, omule, un pic in weekend, ca un om normal, ca n-ai omorat pe nimeni. Ce vrei sa faci din el? Cercetator de renume mondial. Laureat Nobel?” Cand i-am spus asta, nu i-a cazut prea bine, dar nu s-a suparat. Ce, el in Hunedoara s-a dus sambata dimineata la curs la Columbia? Si pentru aia, este bine merci. Ii invata carte pe altii. Cred ca a inteles si el parerea mea.

Si sa dai atatia bani pentru taberele de vara. $4500 a fost tabara de matematica de anul trecut de la Cornell si $5500 cea de anul acesta din Ohio. I-am zis: “Mai Alex. Tu esti chiar intr-o ureche. Este treaba ta, ca-s banii tai. Dar sa dai zece mii pe mofturi. Iti luai o masina de banii astia. Sau mergeai in cruise, pana-n Caraibe cu vaporul. Papica buna. Bauturica. Totul inclus. Dar asa. Ai dat un ban ca sa nu-l mai ai. Si ce-o sa-nvete el acolo? Ce poate sa le spun ce noi nu stim deja? Chiar nu te inteleg. Ai si tu un pic de grija de bani tai, ca nu invatatura este totul in viata. Trebuie sa stii sa te descurci, in primul rand. Sa fii street smart, asa ca mine, nu aerian ca tine.”

Dar ce m-a scos cu adevarat din fire a fost comentariul ca se simte mai mult acasa in SUA de cat in tara. I-am zis: “Mai, Alex. Tu esti uneori un pic nesimtit. Chiar ti-ai uitat radacinile? Cati bani a investit tara in tine, sa te tina-n scoala. Si cand sa faci si tu ceva, ai sters-o la mai bine. Si acum totul iti pute. Fii un pic mai modest si nu te mai crede asa de grozav, ca n-ai de ce.”  Cred ca l-am convins cu asta, ca n-a mai zis nimic.

Cred ca astazi am fost cam dur cu parerile lui din articol, dar mie-mi place sa fiu cinstit. Daca am o parere despre ceva, o spun fara suparare. Aici ii spunem “roasting”, si este o forma de umor in care cineva sta in fata salii, iar restul fac glume pe seama lui. Cam asta am facut si eu astazi cu Alex, ca stiu ca nu se supara.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania