Două costume populare originare din Ţara Năsăudului, din colecţia unei bistriţence fascinate de frumuseţea portului tradiţional, Silvia-Floarea Tóth, vor putea fi admirate luni, de Ziua Iei, la Roma, în cadrul unei expoziţii organizate de Liga studenţilor români din străinătate, filiala Italia, la sediul ”Accademia di Romania a Roma”, sub patronajul Ambasadei României în Italia şi cu sprijinul Institutului Cultural Român, scrie Agerpres.

Pentru bistriţeanca în vârstă de 37 de ani, nu este pentru prima dată când este invitată să îşi expună piese din colecţia personală de artă populară. A mai fost la Roma, a expus şi la Bucureşti şi Viena, a mers cu câteva fotografii şi la Munchen. Îi place nu doar să colecţioneze obiecte vechi, ci şi să realizeze fotografii în care să imortalizeze piese din costumul popular, tradiţii şi ipostaze din viaţa de zi cu zi a femeii de la sat.

În urmă cu opt ani, a decis să se folosească de arta fotografică şi de social media pentru a promova costumul popular din Ţara Năsăudului. Adunase sute de obiecte de colecţie acasă, în satul Mocod, şi a simţit impulsul de a arăta tuturor frumuseţea şi varietatea acestora.

“Social media este un instrument foarte puternic şi la îndemâna oricui. Am vrut să-l folosesc pentru a ajunge la tineri, pentru că scopul meu este de a transmite generaţiei următoare frumuseţea trecutului. Când spuneai ‘ţăran’, era sinonim cu ‘şleampăt, needucat, limitat’. Am vrut să demonstrez că ţăranul a creat o întreagă civilizaţie, că arta şi cultura ţărănească sunt o comoară ce nu trebuie lăsată să se distrugă. Din fericire, mesajul meu a fost primit nesperat de bine. Nici nu pot descrie ce bucurie simt când văd că tinerii poartă costumul popular aşa cum trebuie, cu naturaleţe şi bucurie. Îmi place să cred că şi eu am contribuit la schimbarea mentalităţii lor”, a declarat Silvia-Floarea Toth.

Fotografiile realizate de Silvia în costum popular au atras rapid atenţia pe Facebook şi Instagram şi aşa au apărut primele invitaţii de a expune piese din colecţia proprie. Colecţie care numără, în prezent, în jur de 1.500 de piese de port popular, la care se adaugă ţesături pentru casă, ceramică, icoane, mobilier, unelte şi fotografii vechi.

Cele mai vechi piese din colecţie sunt o ladă de zestre de lemn şi câteva piese de port popular din secolul al XIX-lea, care au supravieţuit ca prin minune până în ziua de astăzi.

Silvia spune că mereu a avut în casă costume populare şi a început să adune mai multe piese de nevoie, pentru că obişnuieşte să meargă la biserică, de sărbători, îmbrăcată tradiţional şi şi-a dat seama că un singur costum nu este de ajuns. De aici până la a dezvolta o întreagă colecţie nu a fost decât un pas, iar mama ei a încurajat-o în acest sens.

“Mama mea, ea a fost şi este motorul colecţiei. Prima cămaşă veche, ea a cumpărat-o şi a reparat-o. Toate piesele colecţiei au trecut prin mâna ei şi se simte. Le-a dat un aer de eleganţă, de grijă. Parcă emană iubire după ce sunt atinse de ea, după ce zeci de ani au fost neglijate. Sigur, am găsit şi lucruri păstrate cu grijă, dar, din nefericire, mult mai puţine decât cele ignorate şi lăsate pradă timpului”, spune bistriţeanca.

Pentru Silvia-Florea Toth, găsirea unor noi piese pentru colecţia de artă populară se aseamănă muncii unui detectiv. Dar munca aceasta i-a adus şi surprize, reuşind să găsească obiecte vechi ce au aparţinut femeilor din familia sa.

“Nu mă văd neapărat ca un colecţionar, ci mai degrabă ca un detectiv. Încerc să pun cap la cap piesele unui puzzle, să reconstruiesc pentru mine şi pentru ceilalţi lumea pierdută a copilăriei noastre. Când găsesc o piesa nouă, este o revelaţie. Cumva, lucrurile acestea vechi, sparte, rupte, uzate îmi par mai reale decât smartphone-ul pe care îl ţin în mână. Par mai umane. Iile vechi sunt peste tot, dar trebuie să le cauţi. Nu sunt superstiţioasă, dar mi s-a întâmplat de multe ori să găsesc lucruri care au aparţinut femeilor din familia mea, fără să ştiu asta iniţial. Am găsit aşa zadiile bunicii mele, cămăşi de la sora străbunicii, de la mătuşa străbunicii. Cred că, atunci când sunt chemate, ele vin la noi, rotiţele universului se pun în mişcare şi ce e al sufletului nostru ajunge acasă”, povesteşte Silvia.

În urmă cu aproape doi ani, Silvia a devenit mama unei fetiţe, un motiv în plus pentru a-şi duce mai departe munca de colecţionar, convinsă fiind că, astfel, ia românească va supravieţui în timp.

“Eu fac tot posibilul ca fiicei mele să-i rămână o colecţie care îi va vorbi despre strămoşii ei şi despre ea însăşi, dar de ea va depinde dacă această colecţie va fi vie sau nu. De fiecare dintre noi depinde dacă ia românească va supravieţui în timp, însă eu cred că e pe mâini bune. Trebuie să învăţăm să susţinem meşterii populari şi să le cerem să pună în vânzare ii cu adevărat româneşti, nu doar bluze cu modele florale. Ia trebuie purtată şi creată mereu. Dacă ne limităm la a o admira în muzee, ea va înceta să fie vie”, este de părere Silvia-Floarea Toth.

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, anual, la 24 iunie, începând din 2013, în ţara noastră şi în comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe din întreaga lume. Tema de anul acesta a Zilei Universale a Iei este ”Sustenabilitate şi Identitate culturală”.

Sursa: Agerpres
Credit foto: Silvia-Floarea Tóth