Buna. Sunt tot eu, Mitch. Adica Mircea. Am schimbat sambata cetarnele de la casa lui Alex (Doboli, nota redactorului), ocazie cu care l-am vazut. Nu mi s-a parut foarte vorbaret la inceput, banui ca i se trage de la “roasting”-ul meu. I-am zis sa nu mi-o ia in nume de rau, ca pana la urma nu iese fum fara foc. Si ca daca ma lasa sa continui cu “roasting”-ul, ii reduc pretul cu 50 de dolari. Banui ca este foarte stramtorat cu banii, saracutul, pentru ca a fost imediat de acord. Asa ca sa-i dau drumul ca am multe de spus de 50 de dolari.

Deci, Alex ar fi baiat acceptabil, daca n-ar fi asa de enervant. Vede fiecare fleac cu atata importanta. Asa vorbeste de parca greutatea lumii sta pe umerii lui. De parca el le stie pe toate. Inteleg ca baiatul a fost trei luni brigadier la canal intre clasa a zecea si a unsprezecea si ca asta l-a traumatizat, ca este cam gingas. Da, si ce-i cu asta? Mare scofala. Mii de alti tineri au fost si ei brigadieri fara sa faca atata circ si fara sa creada ca nu stiu ce invataminti epocale au rezultat din asta. Ce sa zica atunci cei care s-au dus la razboi? La Cotul Donului? Oamenii aia au fost plecati ani si ani, daca s-au mai intors. Nu trei luni. I-am spus: “Alex, baiatule. Tie-ti cam place sa faci armasar din tantar. Ai defectul asta. Esti pretentious. Esti full of BS.” Mi-a raspuns ca-mi da dreptate. Crede ca este un defect profesional. I se trage de la prea multa scoala. Uneori uita ca nu vorbeste studentilor la curs.

Si am continuat: “Inteleg ca ati scris o scrisoare de protest. Ca tu ai scris-o. Sper ca nu ai pretentia ca ai fost nu stiu ce dizident precoce, ca nu te cred.” Mi-a dat dreptate si aici. Mi-a confirmat ca nu s-a gandit nici o secunda la consecinte, doar la faptul ca vroia sa plece acasa de la canal. La sedinta cu comandantul canalului, unul Ivanov, i-a fost foarte frica pentru ca i-a amenintat ca ii da afara pe toti din liceu. Noroc ca le-a luat apararea directoarea liceului, care se dusese imediat la ei dupa ce au primit scrisoara, si secretarul UTC al judetului, care a mers si ei. Cand au inceput si ei sa se agite, Ivanov a lasat balta ideea exmatricularii. I-am zis, “Alex, ma bucur ca esti sincer. Pentru ca daca-mi spuneai ca ai fost erou si luptator anti-comunist, te lasam imediat balta si cu cetarnele nemontate. Asa stiu ca esti fricos, dar nu mincinos.”

Am vrut mai departe sa stiu care a fost treaba cu fotbalul, daca chiar au castigat turneul. Mi-a zis ca asa a fost, dar ca el a fost in “tribune” pentru ca nu prea le-a avut niciodata cu mingea. A incercat insa sa joace sah si dupa ce l-a batut un sofer de la santier de trei ori la rand in zece minute, n-a mai atins sahul vreodata. I-am spus: “Hahaha, pai tocmai am vrut sa te invit la o partida”.

“Si carei “mau” cu ultimul paragraph?”, l-am intrebat. “Parca l-ai copiat dintr-o carte de self-improvement. Ca v-ati auto-organizat voi tinerii destepti si sanatosi. Si cum v-ati unit si c-ati facut pe dracu-n patru. Si sa fii demn in momentele grele. Give me a break. Te auzi vorbind? Suna asa caraghios. Asa dulceag. Mai lipseste bratul ridicat, cu secera si ciocanu’.” Mi-a marturisit ca nici el n-a stiut ce a vrut sa scrie. A scris un cuvant, a pus o virgula, apoi alt cuvant si i-a iesit chestia aia, dar ca n-o intelege nici el si daca l-ai pune s-o repete, oricum n-ar putea. “Deci, sa-nteleg ca a fost un accident? O greseala de exprimare?” Cred ca l-am prins cu mata-n sac, pentru ca n-a zis nici da, nici ba. A fost cam jenat ca scrie lucruri complicate pe care nici el nu le-ntelege.

I-am montat cetarna noua si l-am iertat de 50 de dolari. Inainte sa plec, i-am spus: “Uite iti dau un sfat gratis. Las-o balta cu prostioarele tale scrise, ca nu prea plac nimanui. Cati cititori ai? Cinci? Zece? Daca chiar ai prea mult timp liber si nu vrei sa faci ceva folositor, scrie si tu ca toate lumea de politica. Ceva cu Trump. Cu Dancila. Critica, ia la misto, plange-te. Ca nu este bine. Ca nu asa se face-n America. Dar termina cu amintirile astea caraghioase de pe vremea dinozaurilor, ca mai crede lumea ca ai primit Alzheimer. Dar cel mai bine, fa altceva. Tunde iarba, ca asta stii sa faci. Matura curtea. Stai cu burta la soare. Dar scuteste-ne de scrisul tau, dar mai ales de intepciunile tale – ca zau incep sa fiu embarrassed ca te cunosc si data viitoare trec pe partea cealalta a strazii”.   

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.