Mikey ne-a zis aseara ca fiecare zi (din tabara lui de mate) incepe cu una – doua ore de seminar, dupa care primesc un set de probleme, pe care trebuie sa le rezolve pana a doua zi. Cine nu reuseste, nu primeste a doua zi un set nou. L-am intrebat daca s-a uitat la TV. Ne-a spus ca nu are timp. Dar ca-i place in tabara si ca invata a lot.

Sunt curios care va fi “distributia” elevilor la final, dupa sase saptamani. Banui ca unii vor fi mai avansati ca altii. In pedagogie se presupune ca rezultatele elevilor/studentilor sunt intotdeauna conforme distributiei normale, adica cei mai multi vor fi la mijloc, putini vor fi foarte buni si putini slabi. Daca insa iasa o distributie exponentiala? Adica cei mai multi slabi si putini la mijloc si si mai putini foarte buni.

Dincolo de diversele programe scolare, cred ca un esec important al invatamantului modern este ca nu considera faptul ca exista nenumarate tipuri de learners. Unii sunt mai receptivi la exemple si detalii, altii la abstractizari, la imagini. Unii invata mai incet, altii prind anumite aspecte din zbor.

Dupa ce treci prin toate etapele de causal reasoning, iti dai seama ca invatamantul traditional nici nu are cum sa considere toata diversitatea de learners. Ar fi nerealist de scump. Am facut un mic experiment semestrul trecut si am constat ca cu efortul prevazut in norma “prinzi” cam 50-60% din studenti. Daca insa cresti efortul de cinci – sase ori, adica cresti numarul orelor de predare, mai adaugi 20% din cei ramasi. Speculez, dar pentru cei 20% ramasi, probabil ar trebui sa maresti efortul (si costul) de douazeci de ori. Se stie ca cele mai multe resurse sunt cheltuite cu studentii in jumatatea de jos a spectrului. (Cred ca profesorul nostru de fizica din liceu a fost cel mai aproape (dintre toti pe care i-am intalnit) de 100% success rate cu elevii sai. Cei care l-am cunoscut – oare ce anume il facea asa de eficient? Rigoarea, ordinea, explicatiile simple, …)

Cine are banii s-o faca? Inclin sa cred ca invatamantul traditional are incorporat in insasi esenta lui faptul ca va fi intotdeauna eficient doar pentru o parte, iar o parte va fi pierduta. Pe de-alta parte continua discutiile, ca trebuie facut asa si pe dincolo … Toata lumea are ceva de spus.

Si totusi cred ca exista o speranta pentru invatamant de calitate pentru toti, pornind de la noile tehnologii de Artificial Intelligence (AI) si Machine Learning (ML). Am urmarit nu demult doua webcasturi ale lui Amazon si am fost impresionat de cat de aproape este schimbarea. Pana mai ieri, parerea mea despre Amazon a fost ca sunt un depozit de marfa cu o pagina de web fancy. In realitate, gagiii sunt extrem de avansati in algoritmi de tot soiul, AI si ML.

Astfel, Amazon a creat tehnologii noi pentru transcriere automata de text dupa vorbire, cautare semantica, traducere automata, extragere de tabele si alte informatii utile din volume mari de documente, recunoastere si indexare automata de imagini, you name it si Amazon are algoritmul pe bookshelf. Exista aplicatii care sugereaza dupa doar doua saptamani de curs care sunt studentii, care probabil vor pica examenul. Sau, eu folosesc sistemul Echo pentru a-mi inregistra toate cursurile, video si audio, iar inregistrarile sunt apoi accesibile studentilor prin aplicatia Blackboard. Studentii pot revedea acasa anumite portiuni din curs, pe care nu le-au inteles bine, pentru a-mi pune intrebari post prelegere, pentru a discuta intre ei, etc. Sala de curs are cateva camere de luat vedere care inregistreaza cele trei table pe care scriu, ecranul de proiectie si – har domnului – ma ignora pe mine, caci doar prezenta mea fizica mai lipseste pentru a completa fiasco-ul.

Ei, acum cu serviciile lui Amazon, poti lua inregistrarile mele video de la curs, crea automat notele de curs pe baza la ce spun eu, le pot traduce, hmmm, in franceza, secuiasca – pardon ungureste, just kidding, romaneste, ruseste si de ce nu in latina – In Dacia multae silve sunt … io parlare in C++. Mai departe, pot sublinia (highlight) in diverse moduri partile mai importante ale prelegerii, pot lega documentul de alte surse de informatii, explicatii, algoritmi asemanatori, exercitii si … filme cu Rocky si Rambo in caz ca am si studenti de varsta mea, indragostiti de pumnul si freza lui Stallone. Continui sa ma gandesc la ce s-ar putea face in educatie cu toate minunatiile astea software.

Am reflectat putin la cat de mult s-a schimbat felul in care invatam (si predam) fata de cum era cand am fost eu student. Daca va mai aduceti aminte, procesul nostru de “invatare” era sa luam notite la curs dupa dictare, eventual mai citeam acasa din cursurile lito – daca exista un curs lito si daca aveam bafta sa punem mana pe unul din ele. Dar in principal ingrasam porcul in sesiune. Unii profi foloseau carti americane pe care le tradusesera in romaneste (ce este aia, plagiarism? Imi este in minte cursul lito pentru “YYYY”, a carui autor “luase” clasica “ZZZZ” cu bancuri cu tot – probabil ca sa fie sigur ca nu i-a scapat nimic).

Metodele pedagogice folosite erau zero, pentru ca nu mai era timp de pedagogie: am invatat la curs cum sa scriem dupa dictare tot mai repede, tot mai repede, dupa care acasa incercam sa descifram scribalelile noastre pana atingeam punctul nostru de frangere – adica momentul cand simteam ca explodam de la tortura absurdului. La mine, un astfel de punct de frangere au fost ultimele sapte saptamani de la cursul de “Teoria sistemelor”: mi-a fost imposibil sa le descifrez (in ciuda efortului, ambitiei, incapatanarii si a fricii de examen). Ce sa mai spun de inteles sau de invatat matematica fara sens pe care profesorul ne-a predat-o? Nu am reusit sa-i inteleg rostul pentru ca nu ne spusese niciodata ce problema inginereasca incearca sa rezolve si cum se leaga matricile, functiile si derivatele de realitate. Notitele mele spuneau doar, “se da functia f dublu derivabila …”

Si tot scarpinandu-ma in cap dupa deliactesele Amazon, nu pot sa nu ma gandesc cat de uimitoare este modernitatea si high tech. … Si totusi cat de diferit este modul in care educatia opereaza in tara si aici, in SUA. In tara, lumea asteapta Demiurgul – pe Unicul, Acela care va postula legile perfecte ale invatamantului precum tablitele lui Moise. Aici, nu suntem asa de ambitiosi. Ni se pun fiecaruia la indemana un set de “jucarii” – Echo, Blackboard, IEEExplore, acum serviciile lui Amazon, iar noi, fiecare din noi, incepem sa ne jucam cu aceste jucarii. Si cand unul din noi da (din greseala) peste ceva interesant si util, ne spune si la restul, iar noi adoptam gaselniata lui daca ni se pare utila. Si tot asa. As zice ca noi aici folosim un mecanismul evolutiei pentru a impinge educatia in fata. In tara lumea crede in creationismul in invatamant.

Dar a da vina pe tehnologie ca impiedica educatia copiilor sau a tinerilor este ca si cum ai da vina pe hartie si creion pentru ca sa scriu minciuni la ziar sau literatura proasta. Nu tehnologia este problema, la fel cum intratul intr-o biblioteca nu da certitudinea ca vei pleca cu o carte pe care merita sa o citesti.

Ne oprim aici si vom continua saptamana viitoare cu o alta pastila de high tech.

Alex Doboli, Ph.D. este profesor universitar in Departamentul de Electrical and Computer Engineering, Stony Brook University, The State University of New York in SUA. Este autorul unei carti si a peste 170 de articole stiintifice. A indrumat 16 teze de doctorat in ingineria calculatoarelor. Fostii sai doctoranzi lucreaza in companii cunoscute din high tech intre care IBM, Google, Facebook, Linkedin, Zebra Technology, ARM si Cadence.  

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania