Vad ca presa din tara nu zice nici pas, dar au inceput dezbaterile pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2020. Ma refer desigur la alegerile din SUA.

Da, campania electorala a pornit cu aproape un an jumatate inainte de vot! Este nevoie de suficient timp pentru ca oamenii sa inteleaga in detaliu ideile electorale propuse, candidatii sa inteleaga la randul lor, cu precizie, problemele importante pentru oameni, iar solutiile care vor fi gasite sa fie analizate, dezbatute, rafinate si explicate in cel mai mic amanunt.

In opinia mea, alegerile prezidentiale americane sunt cel mai grozav exercitiu al democratiei, care exista in acest moment pe Pamant. Si deaceea ele ar trebui, in scop didactic, urmarite si discutate pas cu pas in tara, ca la scoala, daca se doreste ca vre-odata votul democratic sa aiba un scop (si in tara).

Fac o scurta paranteza aici, dar sa meditam putin la efectele alegerilor europarlamentare, care au avut loc acum o luna. OK. PSD a pierdut. Si, so what? Cu ce schimba asta fundamental prezenta si participarea tarii la UE? Acum ca a disparut Dragnea din politica si nu ne mai ocupa atentia, care sunt proiectele politice cu care cei din Romania vor participa la Bruxelles? Habar n-am si ma indoiesc ca cineva ar sti. A organiza alegeri si a participa la vot nu produce efecte utile fara a avea satisfacuta preconditia necesara: respectiv, a avea programe electorale bine gandite si detaliate, care sa reflecte prioritatile oamenilor si care sa fie cunoscute populatiei largi. Fara ele insa, a merge la vot este practic echivalentul unei plimbari de duminica.  

Revenind la campania prezidentiala din America, am urmarit ambele dezbateri, de miercuri si de joi, si vreau sa spun ca mi-a placut ce am auzit si ce-am vazut.

In primul rand, a fost o atmosfera politicoasa si civilizata, fara jigniri si fara ridiculizari. Au existat momente in care parca unii s-au grabit sa raspunda peste cel care vorbea, dar astfel de situatii au fost mai ales in seara a doua si au fost mai degraba exceptii. In prima seara s-a vorbit multa spaniola si am fost uimit cat de bine este ea vorbita de atatia candidati. Starea mea emotionala a fost una relaxata la sfarsitul ambelor dezbateri.

Multi politicieni tineri. Multe candidate. Inca nu s-a ajuns la paritate cu barbatii (cum ar fi normal), dar lucrurile se misca in directia astaa. Extrem de multa diversitate, ceea ce este fantastic. Cred ca avem primul candidat de origine asiatica, Andrew Yang, la fel cum avem primul candidat de origine 100% latino-americana, Julian Castro. Si primul candidat openly gay. In plus, o doamna care a fost pilot militar, cu un serviciu militar lung, participanta la nenumarate campanii.

Cativa candidati mi se par extrem de interesanti, chiar inspirationali. Sunt curios care va fi traiectoria politica in viitor a lui Pete Buttigieg – a studiat la Harvard, a fost Rhodes scholar la Oxford, locotenent in armata in Afganistan. Wow! Are un discurs extrem de informat, inchegat si echilibrat. Tatal sau a emigrat din Malta, iar Pete, a studiat la un liceu catolic. Mi-a placut si de Amy Klobuchar din Minnesota. Foarte realista, cu picioarele pe pamant. Vorbeste incet, calm, cu multa tarie.

Am in general impresia ca cei din Midwest (mijlocul SUA) sunt mai moderati, iar cei de pe cele doua coaste (mai ales nord-vest, New York pana la Massachusetts si New Hampshire), sunt mai radicali. No harm done – procesul abia a inceput, iar ideile electorale se vor rafina pe parcurs.

Am o vaga senzatie, dar parca mitul lui Bernie Sanders s-a cam vestejit. Este consecvent si limpede in ce spune, dar nu mai are impactul de acum patru ani. Nu mai exista acel soc produs de ideile sale neconventionale (si controversate). Dar a aparut Kamala Harris. Si ea mi se pare un candidat foarte strong, care are ceva de spus. In cursa este si Elizabeth Warren, profesor la Harvard, cu idei foarte progresiste, cam din aceeasi categorie cu Bernie Sanders. Tot in categoria progresistilor il pun si pe primarul orasului New York City, Bill de Blasio, un tip cu multa experienta politica, multa carisma, dar cred fara prea multi simpatizanti dincolo de City.  

Dar iata care sunt problemele care ma intereseaza si la care vreau sa aud proiectele candidatilor:

1) In primul rand, care sunt ideile lor despre egalitatea in oportunitati si solutionarea diferentelor sociale majore, care cresc pe zi ce trece.

Nu ma refer aici la diferentele intre cel care face $100k pe an si cel cu $200k. Nimeni nu spune ca ambii sa ia $150k. Ci ma refer la decalajul intre cel care face $15k si cel care face $100M.

Realitatea este ca daca ai ghinionul sa aluneci in jos, nu vei mai iesi de-acolo nici tras afara cu tractorul. Cunosc destule cazuri, iar lucrurile care li s-au intamplat au fost ghinion in viata (deobicei boala), dupa care persoana nu si-a revenit social niciodata. De ani buni de zile vad o doamna care dimineata lucreaza la MacDonald’s, iar seara si in weekend la Stop & Shop, magazinul unde ne cumparam de mancare. Uneori o vad din masina asteptand in statia de autobuz. Uneori in ploaie. O vad mergand pe jos, cu plasele in mana. Sigur nu are masina. Este americanca nascuta aici, imi dau seama dupa cum vorbeste. In mod evident, nu este lenesa si vrea sa munceasca. Insa ceva nefericit a facut si face in continuare sa fie intr-o situatie in care munca ei sa fie platita foarte slab. Si cand muncesti incontinuu, ca altfel ajungi pe strada, nu ai timp sa te gandesti la altele, de exemplu sa mergi la scoala, ca sa poti obtine un job mai bun. Este un Catch-22.

Stiu destui studenti care trebuie sa munceasca opt ore pe zi pentru a putea ramane in colegiu. Dar atunci cand mai au timp sa invete temeinic?

Lucrurile sunt complexe, iar globalizarea a pus o presiune fantastica pe cei cu pregatire putina. S-au dus zilele in care faceai bani bunicei cu un mom & pop’s store sau ca handyman, un fel de Mitica ce stie sa-ti repare totul in casa. Mi-am schimbat recent cetarnele la casa. Cel care le-a schimbat, un tip de varsta mea, cu baseball hat si par lung pana la umeri, era practic praf fizic – abia mai avea dinti in gura. A stat pe scara toata ziua sa bata cuie. Culmea este ca indiferent cat de mult va munci, veniturile lui probabil vor scadea din cauza imigratiei. Vor fi intotdeauna persoane interesate sa faca munca lui pe bani si mai putini. Si atunci, care este viitorul lui? Unde sunt oportunitatile sale?

La fel, cunosc oameni care fac $100M pe an din …, pana si ei stiu ca ce fac ei nu merita atatia bani.

2) Apoi ma intereseaza ideile legate de imigratie.

Astea sunt discutate la fiecare campanie, dar nimeni nu reuseste sa gaseasca o solutie politica. Ma doare sufletul sa vad ce se intampla la granita cu Mexicul, mai ales copiilor, pe de-alta parte exista o lege care trebuie respectata. Si atunci ce facem? Am auzit miercuri o idee foarte interesanta: crearea unui plan Marshall pentru America Latina. Cred ca ideea asta ar trebui explorata mai mult. Fara planul Marshall cel adevarat, probabil Europa ar fi fost acum intr-o situatie apropiata Americii Latine.

3) In fine, ma intereseaza ideile legate de global warming.

Daca vrem sa nu ne prajim cu totii, trebuie facut ceva cu cap si coada si cat mai rapid. Datele stiintifice sunt concludente, iar consecintele pot fi tragice. SUA are din pacate o oarece istorie in a-si distruge intai natura, ca apoi sa treaca la actiune: s-a creat Dust Bowl-ul in anii ‘30 in Midwest din cauza agriculturii excesive si a necunoasterii consecintelor asupra solului, sau raul Cuyahuga din Ohio care a luat foc de treisprezece ori din cauza poluarii excesive.

(Acest tip de probleme este binecunoscut in teorie, se numesc Tragedy of the commons. Piata libera si dorinta de a maximiza profitul face ca de exemplu, o pasune sa fie exploatata la maxim pana cand este distrusa, dupa care toti (inclusiv nemaipomenitii) au de pierdut. In istorie, se pare ca astfel si-au distrus habitatul cei de pe insula Pastelui.)  

Totusi, aici lucrurile stau mai bine de cat par. Chiar daca guvernul federal este putin interesat in consecintele la global warming, am observant ca inactiunea lui este compensata semnificativ de guvernele statelor, precum si de simplii cetateni. Astfel vad tot mai multe case cu panouri solare pe acoperise, ceea ce spune ca lumea este preocupata si nu sta cu mainile in san.   

Dupa mistocareala de acum patru ani, avem dezbateri civilizate cu oameni care se challenge pe idei, dar nu insulta doamnele ca au “fata de cal” sau sugereaza ca altii ar avea “mainile mici”. Mi-a fost teama pentru o secunda ca acesta va deveni noul mod de a duce o campanie electorala, dar m-am linistit dupa ce am vazut dezbaterile de miercuri si de joi.

Oricum, vreau sa inchei spunand ca I am very proud si very thankful in acelasi timp pentru sansa sa pot participa la acest proces democratic, ca unul care am skin in the game (nu doar chibitez de pe margine ca o fi si ca o pati). Very proud to be an American!

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: o vara placuta si ne auzim saptamana viitoare.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania