Ediția din acest an a Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc este dedicată de către organizatori călugărului franciscan Joannes Kájoni, cel care a lăsat moștenire posterității o serie de manuscrise muzicale foarte valoroase, culminând cu Codex Caioni ce cuprinde lucrări ale unor compozitori europeni și muzică specifică Transilvaniei, cântată la curțile nobilimii maghiare.

Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc are loc între 7 și 14 iulie, spunând povestea acestui călugăr franciscan și a manuscriselor sale muzicale. Locurile în care se desfășoară acțiunea sunt curți regale și princiare, orașe și castele, biserici și conace. De altfel, Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc a luat ființă în urma unei expoziții dedicate lui Joannes Kájoni (1629 -1687), călugăr franciscan transilvănean culegător de folclor, compozitor, fondator de tipografie și autorul unui codice ce-i poartă numele.

Anul acesta se sărbătoresc 390 de ani de la nașterea lui Kájoni, astfel că cea de-a 39-a ediție a festivalului îi este dedicată.

Este știut faptul că ordinele călugărești, dar mai ales franciscanii, au avut un rol însemnat în educarea tinerilor privind răspândirea limbii materne prin intermediul bisericii dar și familiarizarea acestora cu diferite stiluri artistice ale vremii. Dintre toate artele, muzica a avut, poate, cea mai covârșitoare influență, aceasta creând legături sociale și punți între culturi. Vorbim despre o epocă a călătorului, care mergea dintr-un colț în altul al lumii răspândind  povești, cântece și dansuri, ajutând la dezvoltarea de culturi mixte.

O astfel de cultură s-a format și în Transilvania secolului al XVII-lea iar Codex Caioni oglindește cum nu se poate mai bine acest aspect. Practic codicele atestă viața muzicală din Transilvania acelei epoci dar și acea mobilitate a artiștilor care cutreierau lumea răspândind stiluri, idei, credințe.

”O dovadă că în Transilvania a existat încă de acum 400 de ani o viață muzicală efervescentă, ce îmbina muzica occidentală cultă cu cea transilvăneană” mărturisește Ignác Csaba Filip, directorul artistic al festivalului.

Realizat între 1634 și 1671, Codex Caioni cuprinde compoziții muzicale și dansuri de o diversitate incredibilă, ce demonstrează gusturile în materie de muzică ale transilvănenilor (în special, ale nobilimii maghiare). Piese pentru cântat sau studiat, opere corale, muzică de dans originară din Europa de Vest dar și de la curțile nobilimii transilvănene stau laolaltă cu melodiile unor dansuri care se mai practică și astăzi (ex: dansul lui Lazăr Apor / Apor Lazar Tancza).

Diversitatea de stiluri este prezentă, de altfel, în toate colecțiile muzicale ale lui Kájoni (vestit și pentru faptul că a fondat, în 1675, o tipografie la Șumuleu Ciuc), unde întâlnim cântece bisericești tradiționale, piese de orgă, dansuri și melodii laice.

Nimic din toate acestea nu ar fi existat,însă,dacă acest iubitor de frumos, care a fost și un admirabil constructor și reparator de orgi, nu ar fi notat o serie de cântece, dansuri șilucrări aleunor compozitori locali și europeni (cu precădere italieni și germani).

Ce fel de muzică se asculta la curțile nobilimii maghiare, ce dansuri apropiau oamenii unii de alții, care erau rugăciunile populare, cântecele de dragoste și de nuntă din acea epocă – vom afla din interpretările unora dintre cele mai apreciate ansambluri de muzică veche.

Ansamblul Kájoni Consort, cunoscut pentru interpretarea de compoziții renascentiste și lucrări transilvănene, dă viață unor valoroase piese din Codex Caioni (ex: melodia ”Nyúlének”, care provine dintr-un cântec medieval) dar și din alte manuscrise muzicale ale lui Joannes Kájoni,precum ”Organo Missalae”, cel mai vechi manuscris în care se regăsește stilul muzical al franciscanilor și cea mai veche culegere de orgă.

Ansamblul francez Le Baroque Nomade, specializat în muzică barocă, imaginează prin lucrarea aleasă – „O anima mea”, singura semnată de Kájoni – întâlnirea dintre două personalități ale vremii: Joannes Kájoni, călugărul intelectual, care a contribuit la dezvoltarea filozofiei, religiei și culturii din Transilvania acelei epoci, și Daniel Speer, trompetist, compozitor și autor de teoria muzicii care ar fi vizitat Transilvania în acea perioadă.

Ansamblurile de muzică și dans Codex și Passeggio reînvie atmosfera dansurilor nobilimii transilvănene din secolul al XVII-lea prin interpretarea unor lucrări din Codex Caioni, ce poartă numele unor aristocrați maghiari.

Trio-ul format din Szilvia Bognár (voce), István Kónya (lăută renascentistă) și Péter Bede (flaute drepte, fluier) aduce direct din Ungaria melodii inspirate din folclor, ce pun în valoare relația strânsă dintre artă și poezia populară, dintre muzica populară și cea cultă.

La ediția din acest an se vor auzi trompete, cimpoaie și instrumente de alamă, sunete de chytara (instrument cu coarde ciupite), fistula (numele comun al fluierelor și instrumentelor de suflat în Evul Mediu), orgă (va exista pentru prima dată, în cadrul Universității de Vară de Muzică Veche, un curs de orgă).

Vor răsuna cântece istorice și de vitejie, cântece religioase, „cântece de flori” (ce descriu relațiile umane cu ajutorul unor simboluri naturale), se vor auzi melodii populare și culte, se vor juca dansuri maghiare.

Toate vor recompune o parte din viața de la curțile nobililor maghiari de secol al XVII-lea, din orașele și castelele, bisericile și conacele acelei vremi. Dar vor aduce în lumină și legăturile dintre muzica Transilvaniei acelei epoci cu cea din epoci precedente și viitoare.

Și cum, din nici o poveste, nu lipsesc copiii și licorile magice, vor exista activități tematice dedicate copiilor (târgul renascentist cu jocuri populare de îndemânare) precum și degustări ale istoriei și ale vinurilor (crama Abației benedictine din Pannonhalma).

Ceea ce va imprima, însă, cadența acestei povești minunate, care a ajuns la capitolul 39, este „muzica noastră”, cum numește Ignác Csaba Filip frumoasele melodii ale nobilimii maghiare, ce ”nu pot fi clasificate nici ca muzică barocă în sens european, dar nici ca muzică populară”, acea ”muzică specifică ce face parte din cultura nobilimii maghiare” și care ”reprezintă o valoare de neprețuit și în zilele noastre”.