Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Sanatate si virtute la toata lumea. Aici sunt iarasi eu, Mitch Tufa din New York, amicul lui Alex Doboli, pe care-mi place sa-l iau din cand in cand in “suturi”. Eu cred ca trebuie sa-mi multumesca pentru asta, caci il aduc cu picioarele pe pamant. Baiatul asta gandeste mult si anapoda, ca de-altfel toti astia ca el din universitati.

Deci, am zis ca-mi tin gura si nu-l mai critic in ziar, sa rada lumea de el, dar nu m-am mai putut abtine cand am citit neroziile lui despre candidatii democrati la presidential elections din 2020. I-am zis, “Ba, tu esti coocoo la cap? Nu vezi ca astia vor sa dea totul pe de gratis? Pe banii cui? Ai mei desigur, ca eu asud sa-ti pun cetarne la casa, nu tu. Si tu vrei sa-mi dai banii mei, gratis, altora. No, Sir, not under my watch.”

Nu m-am uitat prea mult la dezbaterea lor de democrati, ca sunt prea ocupat, dar m-am prins repede ca este o intrecere tovaraseasca intre cine da mai multe chestii gratis. Unu’ zice ca da cate o mie de dolari gratis, fiecaruia in fiecare luna. Tinand cont ca suntem cam 350 de milioane in tara asta, la cat se ridica nota totala de plata pe luna? 350 de miliarde ori 12 luni, adica cam trei trilioane gratis pe an. Mai baieti si fete, voi ganditi sau doar vorbiti?

Sau moshulica spune sa facem ca-n Scandinavia. Pai, nenea, alea-s tari de nici zece milioane. De unde atatia dineros cand ai de 30 de ori mai multi oameni? Cand te-a intrebat unul din contracandidati, cum vei plati pentru sistem social ca-n Suedia, nu ai stiut ce sa raspunzi, doar ca daca ei au stiut sa rezolve problema, vom stii si noi. Pai nenea politicianu’, daca Norvegia isi foloseste banii din petrol pentru sistemul lor social, cat petrol trebuie sa extragem noi sa avem suficienti dolari gratisi pentru toti? Avem atatea pompe? Imi pare rau, dar cred ca i-ai convins doar pe astia mai finuti si mai exaltati cu banii, asa cum este prietenu’ meu Alex.

Si la studenti le iertam toate datoriile si dam case gratis celor care n-au. Pai, nici eu n-am vila cu piscina si nici BMW clasa sapte. Si mai vreau un Corvette cu care sa ma dau duminica pe autostrada si o barcuta, doar asa de-o aroganta. Mie, cine mi le da gratis? Sau gura mea sa nu manance si ea ceva?

M-am saturat sa tot il ascult pe Alex si pe restul astora scolati ca el ca avem mare nevoie de proiecte mari, care sa ne inspire ca natiune, ca putem crea un viitor mai bun pentru toti, ca trebuie sa fim generosi si compassionate cu cei necajiti. Blah, blah, blah, vorbe de neo- si sexo-marxisti, cum bine le spune domnul profesor Papahagi. Ei, el da – vorbeste si gandeste matur, ca un adevarat profesor de la universitate, nu aiureli ca amicu’ meu de-aici, care toata ziua buna-ziua vrea doar chestii gratis. Eu cand stau cocotat pe scara de dimineata pana seara – cine este bun, generos si compassionate cu mine? Imi da cineva un pahar de apa? O cafea? Vezi sa nu, ce sa mai vorbim de-o roaba sau ciocan gratis, un cui macar, ca nu am pretentia de-o casa-ntreaga.

Si i-am zis la grozavu’ meu de prieten, “Ma, ce este asa rau sa faca presedintele un zid. From sea to sea, ca-n cantec. De la Oceanul Atlantic la ala Pacific. Noi nu suntem tara cu imigratie libera. Avem legi si avem reguli. Nu poti sa apari asa, tralala, ca si cum am fi sat fara caini.” Construim un zid frumos si falnic, peste care nimeni nu va putea trece si gata, problem solved. Cine vrea sa vina la noi, se pune frumos la coada, asteapta disciplinat la rand si cand le vine randul, si daca totu-I in ordine, atunci pot veni. Altfel, stai acolo la tine. A incercat Alex sa ma convinga ca noi avem obligatia morala de a da un exemplu tuturor ca suntem o natiune nu numai puternica si bogata, dar si generoasa fata de cei necajiti. Asa crede el ca trebuie sa fim. I-am zis: “Mai Alex. Deacord cu tine, cu puterea si bogatia. Dar esti un papagal credul cand vine vorba de generozitate. De unde stii tu ca nu vor de cat sa ne traga pe sfoara si sa ne suga banii nostrii de taxe? Esti tu asa de convins ca nu vor face asta? Pai, uite-i pe astia din Republica Moldova. Multi aplica pentru pasaport romanesc doar ca sa poata lucreze in UE. Dar daca-i intrebi ce sunt, zic ca-s moldoveni, nu romani. Cred ca ai auzit si tu de asta.” Cred ca-si da si el, saracu’, seama ca argumentele lui cu generozitate si compasiune sunt vorbe de om slab. In viata trebuie sa fii puternic, sa strangi din dinti si sa dai din coate pana cand toti se dau la o parte din fata ta. Ca si-n natura, invingator este cel puternic, asa ca mine. Nu slab si generos, ca Alex.

In fine, ma tot bate la cap ca el crede ca cei defavorizati trebuie sa aiba mai multe oportunitati de social mobility. Cica, asa-I zice, social mobility. I-am spus, “Mai, Alex. Uita-te la mine. Am trecut oceanu’ cu doua valize pline cu haine second hand din ochko. Eu ce oportunitati am avut? Si uite, mi-am cumparat casa langa lac, imi plimb fundu’ intr-un Lexus rosu daca vreau SUV sau intr-un Lexus negru daca vreau tot SUV, merg in cruise cu sotia sa moara vecinu’ de invidie, mananc de pleznesc, fac ce vreau. Sunt sef. Ce altceva sa-mi doresc? Si nimeni nu mi-a dat nici o oportunitate.” Zice el, “Da, dar eu am invatat in Romania, unde scoala a fost gratis, ai mei m-au putut tine cu casa si mancare, asa ca am avut suficient timp sa-mi maturizez creierul si sa-mi fac un rost. Insa sunt destui care nu au sansa mea.” I-am spus: “OK, Alex. Nu-ti mai zic nimic, ca tu esti fara leac. Nimic nu se prinde de tine. Tot ce-ti spun eu, iti intra pe-o urche si iti iasa pe alta. De-asta eu sunt a winner si tu esti a loser, my friend.”      

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania