Este foarte greu sa gasesti sursa de stiri din Statele Unite cu increderea cea mai mare in randul populatiei americane.
Exista multe clasamente, care folosesc fiecare definitii diferite pentru ce inseamna “incredere”. De exemplu, pe data de 3 octombrie 2018, Forbes a publicat pe site sau online urmatoarele: “The Wall Street Journal is the most trusted news source in the country, according to the index, with 57.7% of Americans trusting it. It was the only newspaper in the top five, and was followed by ABC News, with 55.9% of respondents trusting the organization; CBS News, with 55.4%; and BBC News, with 55.2%. Interestingly, BBC News was the most trusted cable television news source, ahead of all of the American cable news sources. MSNBC was the leading domestic channel at 11th with 47.4%, followed by CNN at 14th with 46.1%. Fox News ranked 18th with 44.7%.” Sau, Wikipedia zice pe pagina sa destinata PBS (Public Broadcasting Services) ca “Roper Opinion Research polls commissioned by PBS have consistently placed the service (PBS, nota autorului) as the most-trusted national institution in the United States. A 2016–2017 study by Nielsen Media Research found 80% of all US television households view the network’s programs.” In fine, a treia sursa, Research Intelligencer by Brand Keys, estimeaza ca BBC are o rata de incredere de 90%, Fox News 87%, PBS 86%, Bloomberg 81%, MSNBC, 80%, CBS 72%, NBC 70%, ABC 69% si CNN 69%. Destul de incurcat daca vrei sa gasesti un raspuns simplu, nu-i asa?
Prin comparatie, Alex Ciutacu spunea pe data de 12 iunie 2019 in Ziarul Financiar ca rata de incredere a populatiei in stirile prezentate in Romania este de 35%. Cam jos. Am incercat sa obtin mai multe detalii, dar este extrem de greu sa gasesti informatii clare despre rata de incredere in presa romaneasca. Cred, totusi, ca presa nu este de laudat si ca exista a lot of room for improvement.
Increderea mea in presa romaneasca este convergenta rapid spre zero, mai ales cand vine vorba de stirile internationale, dar si cele nationale. Cred ca am increderea cea mai mare in stirile locale. Cand vine vorba de stiri internationale, obiceiul pamantului este sa se ia un articol din strainatate, sa zicem din celebrul ziar The New York Times, iar din el sa se decupeze cateva paragrafe, care apoi sunt puse intr-un context cat mai alarmist sau cat mai triumfalist, si cu un titlu cat mai bombastic (chiar daca titlul nu are mare legatura cu continutul articolui din care s-a pradat), in speranta ca lumea va da click. Nu o data mi s-a intamplat ca maica-mea sa-mi spuna la telefon ca noi, aici la New York, trecem printr-o furtuna teribila, pentru ca asa a vazut ea la stirile din tara. Culmea, este greu s-o conving ca stirile din tara bat campii, si ca vremea aici este in regula, poate bate vantul si ploua putin, pentru ca in acel moment nu mai este vorba despre adevar, ci despre mandrie: nu se poate ca ai nostrii sa bata campii in asemenea masura. Nu pot uita isteria creata recent de unele televiziuni centrale vis-à-vis de micuta Sorina, sugerand (in spatele repetatului ca “noi nu sugeram nimic”) ca odata ajunsa in America, fetitei i se va transplanta rinichiul. In general, in spatele lui “pe surse”, se spun miciunile cele mai gogonate, de parca baronul Munchhausen ar fi reporterul sef.
Totusi, de ce situatia este asa cum este, iar increderea populatiei in stiri este de doar 35%? Raspunsul meu este simplu – din cauza saraciei. Este scump sa ai reporterii tai, permanenti, in strainatate, si este si mai scump sa-i trimiti rapid in zonele de breaking news ale Pamantului. Insa este simplu si ieftin, aproape gratis, sa preiei (asa cum stie fiecare) stirile altuia, chiar daca facand asta se produce o denaturare fantastica a adevarului. In plus, este fantastic de usor sa scrii critici, pamflete, mistocareala, dar este foarte complicat sa scrii, de exemplu, articole originale de stiinta sau tehnologie, pentru ca acolo ai nevoie de experti in domeniu, care sa inteleaga problema si care sa stie cum sa verifice de cateva ori orice propozitie scrisa. A doua parte a raspunsului meu ar fi aceea ca multi din actualii ziaristi sunt intr-o oarecare masura continuatorii felului in care se facea presa pe vremea comunistilor. Ca in multe alte domenii, in loc ca noua presa sa invete din know-how-ul tarilor in care se face presa robusta de extrem de multi ani, cei din Romania au preferat sa fie autodidacti, fiecare redescoperind roata si progresand asa cum a vazut, a inteles si a crezut ea sau el.
Totusi, in ciuda greutatilor de care spun, cred ca exista oportunitati extrem de interesante si de reale de a face presa de calitate, si anume prin jurnalismul cetatenilor. Wikipedia spune ca citizen journalism inseamna ca cetatenii au „an active role in the process of collecting, reporting, analyzing, and disseminating news and information.”
De exemplu, un amic din Arad, fost coleg de facultate, scrie scurte postari, excelente, despre cladirile istorice din Arad. Le descrie istoria in trei limbi (romana, maghiara si germana) si in plus ne da si cateva poze minunate. Uneori, posteaza si despre echipa de aur a UTA (ITA), de expozitii de arta din Arad sau diferite spectacole din oras. O face bineinteles gratis, pentru ca este hobby-ul sau. Postarile sale primesc zeci si sute de likes, iar lumea se bucura firesc de frumusetile pe care el ni le ofera. Sau, am descoperit recent pagina Transilvania Democrata a domnului Tudor Druica. El posteaza din istoria lunga si fascinanta a Ardealului: cetati, biserici, castele, personaje. Romani, maghiari, nemti. Istoria Ardealului a fost intotdeauna si ramane si acum marginalizata in presa centrala, iar domnul Druica umple acest gol cu pasiunea si stiinta sa. Sau, eu am inceput la un moment dat sa scriu scurte ganduri zilnice, la care le spun brambureli (pentru ca asta si sunt de fapt). Sunt un mijloc eficient de a tine legatura cu mama si fratele meu. In nici un caz nu ma intereseaza altceva, intotdeauna am scris si voi scrie gratis, meseria mea este alta. Vechea mea cunostinta de la Olimpiada nationala de mate, Sorin Istrate, care imi citeste bramburelile zilnice, mi-a sugerat sa public unele din ele in “Mesagerul de Bistrita” (unde el era atunci director), iar acum in “Stirile Transilvaniei”. Sunt convins ca precum noi exista destui citizen journalists interesati in comentarii politice, stiri sociale, sport, stiinta, carti, arta si cate si mai cate. Ei trebuie doar identificati si incurajati sa publice.
O publicatie a cetatenilor jurnalisti poate oferi stiri si materiale in care lumea sa aiba incredere. Pentru asta, publicatia trebuie sa se sprijine pe patru piloni obligatorii:
Finantare: Publicatia trebuie sa functioneze in regim non-profit. Finantarea trebuie sa includa doar donatii publice sub o suma maxima (de X lei), reclame platite si voluntariat. Absolut toata finantarea trebuie sa fie transparenta si accesibila tuturor pentru examinare. Doar asa, o publicatie poate evita partizanatul si tribalismul politic, care apare atunci cand un anume spectru politic devine un client major.
Scop: Scopul poate fi variat, functie de viziunea initiatorilor. Eu, unul, cred intr-un ziar care sa prezinte stiri si material despre realitatea si traditia Ardealului, in toata splendoarea si diversitatea sa geografica, etnica si culturala. Ar fi excelent sa existe sub aceeasi umbrela articole in romaneste, ungureste, nemteste. Si pentru ca am o slabiciune pentru populatia rroma, ar fi fantastic sa fie si articole in limba romani.
Abordare: Abordarea trebuie sa fie in primul rand una de respect si politete fata de toata lumea, dar mai ales fata de cititori. Orice stire trebuie verificata prin doua surse independente, exact cum se face in SUA. Nu poti s-o verifici, nu-i dai drumul pe gura. Fara “pe surse” si fara minciuni spuse sub masca dreptului la opinie. Nu trebuie sa existe mistocareala ieftina, insulte sau insinuari stravezii. Inainte de a se publica un articol despre cineva, trebuie ceruta si inclusa in articol si versiunea respectivului. In general, trebuie eliminate din radacina actualul betesug de a cioparti stirile altora, ca apoi sa fie impodobite cu un titlu sexy care sa momeasca cititorul cu nerusinare.
Implementare: Implementarea ar urma principiul prin care functioneaza Wikipedia. Cetatenii jurnalisti si-ar scrie articolele, care apoi sunt verificate pentru acuratete de alti cetateni jurnalisti. Orice dezinformare facuta cu buna intentie inseamna automat eliminarea autorului de la publicatie. Exact ca in jurnalismul de calitate (pentru ca nu mai exista continuarea carierei dupa prima “gherla” publicata).
Ideile de mai sus sunt doar un punct de pornire pentru brainstorming, desigur se pot gasi multe imbunatatiri.
Pentru ca traiesc in Statele Unite, am sansa sa am acces la presa de foarte buna calitate scrisa de jurnalisti magnifici. Ma doare extrem de tare sa vad prapastia adanca intre calitatea la ce citesc aici si la ce li se ofera oamenilor in tara. Se spune ca presa este a patra putere intr-un stat prin capacitatea ei de a reda realitatea in care traim. Dar cand aceasta realitate este prezentata incomplet, partinitor sau pur si simplu distorsionat? Care este atunci de fapt functia puterii numero patru? Something is rotten in the state of Denmark, iar lucrurile nu se vor curate de la sine. Trebuie incercata neaparat ideea citizen journalism-ului (de exemplu, incepand cu https://en.wikipedia.org/wiki/Citizen_journalism ).
