În 21 iulie 1808, la Bocșa Românească/Oláhbaksa/Wallachisch Bokschan, s-a născut Simion Bărnuț(iu)/Barnucz Simon, cel mai radical ideolog al mișcării naționale românești din Transilvania anilor 1848-1849. A fost un om politic transilvănean, istoric, filozof, preot greco-catolic și profesor universitar de prestigiu.

În timpul revoluției din 1848, Bărnuțiu a refuzat categoric orice negociere privind unirea Transilvaniei cu Ungaria, până când națiunea românilor ardeleni nu va fi recunoscută ca a patra națiune politică și constituțională a Transilvaniei.

Propunerile lui Bărnuțiu, înainte de Adunarea din 3/15 mai 1848 din Blaj au fost însușite de toți organizatorii:

1.Naţiunea română să se declare pe sine de naţiune liberă şi independentă
2. Să se depună jurământ de fidelitate împăratului austriac
3. Să se protesteze împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria

Bărnuțiu a fost principalul promotor al alianței românilor ardeleni cu forțele fidele împăratului de la Viena, convingându-i pe românii ardeleni, în septembrie 1848, tot la Blaj, să meargă pe mâna imperialilor austrieci și împotriva maghiarilor revoluționari.

Războiul civil care a urmat a dus la cca 15-20.000 de victime, mai ales din rândurile românilor și maghiarilor, dar și al sașilor, țiganilor, evreilor sau armenilor din Principat.

După revoluție și războiul civil a ajuns la Iași, în Moldova, unde a fost profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864). A fost un apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza.

Mulți dintre noi nu știm unele lucruri întâmplate atunci. De exemplu, cum a sunat jurămîntul celor prezenți la Adunarea de la Blaj din mai 1848:

„Eu, N.N jur în numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului sfânt, Dumnezeului celui viu, cumcă voiu fi pururea credincios împăratului Austriei şi marelui principe Ferdinand I şi augustei case austriace. Amicilor Maiestăţii şi ai patriei voiu fi amic, şi inimicilor inimic.

Cumcă ca Român voiu susţine totdeauna naţiunea noastră română pe calea cea dreaptă şi legiuită şi o voiu apăra cu toate puterile, în contra oricărui atac şi asupriri.

Nu voiu lucra niciodată în contra drepturilor şi a intereselor naţiunii române, ci voiu ţine şi voiu apăra legea şi limba noastră română, precum şi libertatea, egalitatea şi frăţietatea.

Pe aceste principii voiu respectat toate naţiunile ardelene, poftind egală respectare dela ele. Nu voiu încerca să asupresc pe nimeni, dar nici nu voiu suferi să ne asuprească nimeni.

Voiu conlucra după putinţă la desfiinţarea iobăgiei, la emanciparea industriei şi a comerciului, la păzirea dreptăţii, la înaintarea binelui, umanităţii, al naţiunii române şi al patriei noastre. Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi să-mii dee mântuirea sufletului, Amin.”

Jurământul s-a depus sub steagul imperial şi sub drapele naţionale ale românilor ardeleni.

Citez un fragment dintr-o scrisoare din 7 aprilie 1848, către Iacob Murășianu…

…Aceea însă zic, carii cred că pricep, cumcă românii
nu pot vorbi de unire cu ţara ungur.[ească] până nu-şi vor alege trebile şi până nu-şi vor hotărî cu naţionalitatea aici în Ardeal, eu încă cred, că românii nu se vor pleca la unirea asta>

văzând că ungurii ameninţează cu răsboiu Austriei dacă nu le va da ministeriu de finanţe şi rezbel independente, că[ci] nu cred că se vor oşti românii cu ungurii în contra Austriei.

— Aceste țile scriu în pripă, dacă voi mai şti ceva importătoriu, îţi voi scrie, fii bun scriemi şi D-Ta, ce porniri şi tendinţe au Braşovenii, cari totdeauna au fost cei mai lucrători şi mai înflăcăraţi pentru năciunea română — cum au gând să lucre ei acum, numai de sine, sau doară în unire cu toţi fraţii lor?”…

sursa,
http://documente.bcucluj.ro/…/BCUCLUJ_FP_279996_1921_052_00…

vezi de la pagina 31, textul integral al scrisorii…

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

3 COMENTARII

  1. Sa nu uitam un lucru. Ceea ce a declarat Barnutiu era un pretext fals pentru a respinge tratativele cu maghiarii. In 1848 institutia medievala a celor 3 natiuni s-a desfiintat. Daca cele 3 natiuni s-au desfiintat, atunci cum dorea Barnutiu ca romanii sa fie acceptati ca a 4-a natiune? El stia foarte bine ca nu mai exista Unio Trium Nationum, fiindca era un om educat, dar stia ca masele romanesti care nu stiu limba maghiara, nu cunosc acest lucru, informandu-se doar din cele spuse lor de oameni ca Barnutiu, de aceea putand fi indusi in eroare. Si asta s-a si intamplat.
    Si maghiarii nu promiteau putin in vara si toamna timpurie a anului 1848 pentru romani. Comisia de Uniune a parlamentului maghiar a formulat proiectul de lege a nationalitatilor, in care facea, practic, limba romana limba oficiala in locurile unde romanii erau majoritari, ingaduind folosirea ei in toate institutiile de stat, avand acelasi statut ca maghiara: scrisorile oficiciale sa fie redactate in ambele limbi, corespondenta dintre orasele, satele din regiunile romanesti, sa se poata face in limba romana, discursurile din consiliile locale sa se poata fi facute in romana, limba de porunca a garzilor nationale din aceste zone sa fie romana, actele oficiale statale si ministeriale sa fie redactate si in romana, romanii care nu stiau sa vorbeasca maghiara, dar cel putin o intelegeau sa poata fi alesi in consiliile si comisiile locale, romanii sa fie angajati in institutii conform ponderii lor etnice, sa se creeze in universitati sectii de romanologie, la scoli si biserici limba romana sa fie predata si folosita, in scolile romanesti limba romana sa fie limba de predare, limba maghiara sa fie predata doar ca o disciplina, etc. Deja din august 1848 pe banii maghiari figurau inscriptii in limba romana.
    Uitandu-ne la toate acestea, am putea spune, ca in multe privinte, acest proiect de lege, care nu a intrat in vigoare din cauza demiterii guvernului Batthyány de catre imparatul, aliat al romanilor, si atacului impotriva Ungariei a trupelor croato-austriece conduse de banul Jelacic, ca in multe puncte de vedere, dadea mai multe drepturi romanilor, ca legile romanesti de astazi maghiarilor (de exemplu inscriptiile de pe bani, corespondenta oficiala in limba materna, limba de porunca a jandarmilor, politistilor si soldatilor, dar si daca ne uitam la angajarea in institutiile statale, de exemplu politia, jandarmeria, tribunalele, prefectura, din zonele secuiesti conform raportului etnic).
    Cu toate acestea, conducatorii romanilor, precum Barnutiu, informati de proiectul de lege din septembrie 1848, de catre repreznetantii romanilor din parlamentul maghiar, si folosind banii maghiari cu inscriptii romanesti, au hotarat sa inceapa razboiul civil si alierea cu Austria, pentru a inabusi revolitia maghiara.
    Articolele, cartile romanesti care vorbesc despre evenimentele din 1848 din Transilvania sau despre personajele importante romanesti ale acelor vremuri, ar trebui sa aminteasca si despre aceste lucruri. Ca si romanii au dreptul sa stie aceste lucruri, si sa fie informati mai echilibrat despre evenimentele din acei ani, si despre faptul ca maghiarii nu au fost “dracii cu coarne si colti”, asa cum ii reprezinta istoriografia romaneasca.

Comments are closed.