fbpx
12.6 C
Cluj-Napoca
AcasăEDITORIALMultumesc, Stirile Transilvaniei

Multumesc, Stirile Transilvaniei

Publicat în

spot_img
spot_img

Vreau sa incep astazi prin a spune ca mi s-a rupt inima cand am aflat de tragediile din Caracal. Dumnezeu sa le odihneasca pe fete, si familiilor lor le doresc cat mai multa tarie.

Cred ca sunt multi altii mai pregatiti ca mine sa discute tema asta de-acum incolo. As fi un impostor sa-mi dau si eu cu parerea. De aceea, sperand ca nu jignesc pe nimeni si ca lumea are rabdare si pentru altceva, am sa trec la un alt subiect.

S-au facut trei luni de cand am inceput sa scriu pentru Stirile Transilvaniei. Pentru ca este o mica aniversare pentru mine, vreau sa multumesc pentru oportunitatea pe care mi s-a dat sa-mi “aerisesc” gandurile in public.

Primul meu multumesc este catre Sorin Istrate, care ma “lipeste” intotdeauna si pe mine undeva, cand are oportunitatea. Dupa ce m-a lipit intai la “Mesagerul de Bistrita Nasaud”, unde am scris un an (pana cand el si-a terminat colaborarea cu ei), am continuat sa-l bat la cap ca as vrea sa continui sa scriu pentru ardeleni in general si mai ales pentru hunedoreni. Thanks Sorin ca nu m-ai lasat balta.

Deasemenea, vreau sa-i multumesc lui Andrei Nistor for being such an open-minded and nice boss. Andrei mi-a dat un cec in alb la publicat: ma lasa sa public toate aiurelile ce-mi trec prin cap (ceea ce este intotdeauna foarte periculos. Parca cineva intelept a spus odata ca “somnul ratiunii naste monstrii”, ori ratiunea mea este in hibernare permanenta). Thanks Andrei pentru incredere si sper din tot sufletul sa nu-ti bring down publicatia (oricum inteleg ca host server-ul este deja cam lenes).

Am observat ieri ca am fost promovat pe pagina echipei Stirilor Transilvaniei. Din contributor la coada listei am ajuns al treilea si cu a shiny, new title: editor – contributor. Thanks again. Inca nu am serbat promovarea.

Eu sunt primul cetatean jurnalist din Ardeal, poate din Romania. Nu sugerez ca nu au fost alti amatori care au scris intr-un ziar, chiar si online. Doar ca ei nu si-au definit aceeasi umbrela cu a mea. Eu scriu – doar – sub umbrela cetateanului jurnalist, si anume a unei persoane private, extrem de atenta la realitatea din jurul sau, realitate pe care o observa, analizeaza si povesteste celor interesati.

Am facut-o intotdeauna si voi continua sa o fac doar gratis, pentru ca in momentul in care as accepta bani pentru ce scriu, insemna ca-mi pierd statutul de amator obiectiv without any stakes in succesul financiar al publicatiei. Eu am job-ul meu, sunt profesor universitar si ma simt extrem de satisfacut cu asta. Nu mi-as schimba job-ul pentru tot aurul din lume. Insa am ajuns la o varsta cand vreau sa give something back (locurilor unde m-am nascut si am crescut) din tot ceea ce am invatat si observat in lumea larga pe unde am umblat.

Si atunci, ce anume vreau sa scriu?

La inceput am scris mai ales pentru familia mea din tara, mama si fratele meu din Hunedoara. Mi-am dat seama ca in timp aparuse intre noi o prapastie care tot crestea, mai mult si mai mult, o prapastie intre felul in care intelegeam eu realitatea si felul in care o percepeau ei. Absolut firesc din moment ce traim in lumi la peste zece mii de kilometrii departate, fara nici o asemanare intre ele. Indiferent cat as fi vorbit cu ei la telefon nu ar fi fost suficient. Deasemenea, am pierdut legatura cu mai toti prietenii vechi si colegii de liceu si de facultate.

Asa ca m-am apucat sa scriu … Nu de politica, ca sunt satul de ea si a fost unul din motivele pentru care am decis sa plec pe vecie din Romania. Ar fi culmea sa-mi lipseasca acum tocmai politica romaneasca. No way.

Un motiv pentru care scriu este pentru ca vreau sa dau cititorilor mei un mic coltisor de spirit si experienta americana: un pic de optimism si de incurajare, cateva batai pe umar in semn de “don’t give up, you can do it”.

Un lucru care ma scoate teribil din sarite este atmosfera de critica vicioasa si acra care s-a instaurat peste tot in tara. Toti sunt cei mai grozavi specialisti si experti in toate. Toti au descoperit piatra filosofala. Daca unul zice “hais”, trebuie sa vina zece cu “cea”. Unul trage la stanga, altul trebuie sa traga la dreapta. Fiecare are dreptatea sa, si doar aceea este cea corecta. Iar restul sunt niste invidiosi si rau intentionati (in cel mai bun caz). Nu stiu cum s-a ajuns la atmosfera asta, dar cred ca lumea si-a cam pierdut increderea in politete si masura. Intotdeauna, dupa colt, te asteapta cineva gata sa te suduie si sa te jigneasca …

De aceea, eu vrea sa schimb placa si sa scriu ca sa dau putina confidenta celor care ma citesc, ca este OK sa avem opinii diferite, in fond fiecare traim intr-o realitate unica noua. Dace eu interpretez X intr-un fel, nu inseamna ca am dreptate absoluta, chiar daca sunt mai educat si mai citit. Pentru ca felul in care eu imi traiesc viata nu este la fel cu altul. Eu am obiectivele mele, prioritatile mele, job-ul meu, familia mea, problemele mele, care nu sunt cele ale nimanui altcuiva. Asa ca nu trebuie sa-i bag nimanui pe gat ceea ce cred eu.

Cand citesc articolele scrise in tara raman (cam) intotdeauna ca – it is my way or the highway – ori esti de acord in intregime cu mine, ori esti un tont. Sa-mi aleg preferinta. Ei, eu cred ca aceasta atitudine nu este in regula.

In plus, lumea a uitat sa fie funny, sa faca glume, a uitat de auto-ironie si self-depreciation. Pana la urma, indiferent ce incerci sa spui, nimeni, dar absolut nimeni, nu vorbeste doar in axiome si postulate. Fiecare isi are nasul. Pentru fiecare exista unul si mai grozav ca el sau ca ea. Asa ca este bine pentru psihicul nostru ca din cand in cand sa ne luam singuri putin peste picior, ca dovada ca (inca) am ramas modesti si nu am pierdut contactul cu realitate. Doar pana si imparatilor romani li se soptea in timpul triumfului: “Hominem te memento”, adu-ti aminte ca nu esti de cat un om.

Scrisul pentru Stirile Transilvaniei este in acelasi timp pentru mine a great challenge si a great learning experience. Una este sa scrii pentru o publicatie majora, sa zicem The New York Times, alta este sa scrii pentru una mai maruntica, ca “Adevarul” sau “Romania Libera”, si complet altceva sa scrii la Stirile. Publicatia noastra este la inceputurile sale. Abia acum isi construieste audienta. Nu este de loc usor sa o cresti si sa convingi lumea ca vrei sa le dai ceva din care sa ramana cu ceva. Nu este simplu sa castigi increderea cuiva.

De exemplu, editorialele mele au in jur de saizeci de vizualizari (din care cam jumatate sunt ale mele verificand sa vad cate vizualizari am). Asa ca la aceasta ora scriu pentru vre-o treizeci de cititori, din care in jur de douazeci (estimez) sunt prieteni si cunostinte de pe Facebook. Nu este exclus ca audienta mea sa fie de fapt sub zece persoane. Hmmm, not spectacular. Si atunci de ce scriu, daca mai nimeni nu ma citeste? Este foarte usor sa ma demoralizez si sa las totul balta.

Si totusi, it is a fantastic learning experience sa incerc diferite teme, sa experimentez cu diferite feluri de a scrie, ca sa gasesc (sper) nisa care este cea mai atractiva pentru lume. Vorba unui prieten american – at the beginning, it is always a war of attrition. Pornesti cu foarte putin, extrem de putin, dar incerci sa cresti incet, incet calitatea a ceea ce oferi, sperand ca la un moment dat audienta te va gasi. Speri ca vorbele lui Walt Disney sa fie adevarate: “Do what you do so well that they will want to see it again and bring their friends.” (Fa ceea ce faci asa de bine incat ei se vor reintoarce si isi vor aduce si prietenii).

Eu cred ca lipseste in acest moment presa regionala. Exista presa nationala si exista presa locala, dar nimic intre cele doua. Insa compozitia etnica si traditia culturala si istorica a Ardealului este alta de cat a restului tarii. Ori lucrurile astea nu pot fi ignorate. Ele trebuie discutate si prezentate undeva. Lumea trebuie informata.

Am sa dau un exemplu scurt la ce ma refer. Citeam zilele trecute in Stirile Transilvaniei ca binecunoscutul caricaturist Stefan Popa Popa’s ar fi facut recent afirmatii jignitoare la adresa oltenilor care traiesc in Timisoara. Nu ma pricep si nu vreau sa intru in detalii (caci in fond cine sunt eu sa-mi dau cu parerea despre ce face dl. Popa Popa’s), doar atat vreau sa spun – eu, unul, nu m-as fi exprimat la fel ca dansul.

Pe de-alta parte, insa, ce a spus dl. Popa Popa’s nu este izolat. Acum cativa ani am auzit cam acelasi mesaj spus de o cunostinta de-a mea, timisorean 100% – born and raised in Timisoara (la fel ca sotia mea). El mi-a spus cam asa: “Atmosfera din Timisoara s-a stricat foarte mult. Ati plecat voi si in locul vostru au venit olteni. Voi, chiar daca nu erati din Timisoara, ati vrut sa va integrati spiritului local si sa fiti timisoreni. Ei, insa, nu. Vor sa traiasca ca la ei, in Oltenia”.

Bineinteles, putem sa ne facem ca aceasta problema nu exista si s-o maturam sub pres.

Sau, cum i-am sugerat lui Andrei Nistor, putem scrie un articol profesionist si de calitate, in care cerem opinia ambelor parti ca sa shed a little bit of light. Realitatea este ca Timisoara a avut intotdeauna un charm anume al ei, acel spirit timisorean care s-a dezvoltat pornind de la cultura nemteasca a orasului, la care s-au adaugat cea a romanilor, ungurilor, sarbilor, evreilor si bulgarilor. Lucrurile astea nu pot fi ignorate si maturate sub pres. Pe de-alta parte, tot realitate este ca este dreptul celor veniti recent in oras (din Oltenia sau din oricare alt colt al tarii) sa-si traiasca viata asa cum vor ei, inclusiv ca in zonele lor natale.

Ei, o astfel de tema este specifica multor zone din Ardeal si Banat, caci mai ales acolo au venit foarte multi din alte zone. Deci, tema este mult mai ampla de cat pentru un ziar local, dar nu este nici asa de ampla incat sa fie o problema de interes national.

Ei, asta este nisa in care vreau sa scriu.

Inchei aici zicand inca o data, multumesc Stirilor Transilvaniei pentru oportunitatea pe care mi-a dat-o sa spun cate ceva ardelenilor mei, chiar daca inca foarte putini acum, poate mai multi intr-o zi.

O saptamana grozava tuturor si ne auzim in curand.

Alex Doboli

Alex Doboli este absolvent al Universității Politehnica din Timisoara și profesor la Stony Brook University din New York.

Articole recente

CJ Maramureș a alocat un milion de lei, fonduri nerambursabile, pentru domeniul culturii

Fondul de un milion de lei a fost aprobat de consilierii judeţeni pentru finanţarea nerambursabilă a proiectelor în domeniul culturii

Șoareci morţi, praf, mucegai și gândaci de bucătărie, găsiți de comisarii de la Protecţia Consumatorului în cantina unui colegiu din Timişoara

Cantina Colegiului Tehnic ”Henri Coandă” din Timişoara a fost închisă de inspectorii de la Protecţia Consumatorului

Teodor Bulza: „Cinstea și gramatica -vocația și crezul vieții mele”

Teodor Bulza: „Cinstea și gramatica -vocația și crezul vieții mele”

Mai multe articole de același fel

Conferinţă dedicată provocărilor digitale în jurnalismul contemporan, cu ocazia aniversării a 135 de ani de existenţă a Agenției Naționale de Presă AGERPRES

La mulți ani, AGERPRES!!! În 27 martie 2024 se împlinesc 135 de ani de la înfiinţarea primei agenţii de presă "românească, naţională şi autonomă", având titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română - "Agence Telegraphique de Roumanie" - "Roumagence".

Vloggerul Selly, prins când conducea cu 236 de kilometri pe oră, pe A1

Selly a fost amendat cu 3.300 de lei, iar, ca măsură complemetară, poliţiştii i-au reţinut permisul de conducere, în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 120 de zile, fiindu-i eliberată dovadă înlocuitoare, fără drept de circulaţie.