fbpx
spot_img
17.7 C
Cluj-Napoca
AcasăEDITORIALNu mai prostiti lumea cu ziarul: Nu suntem cu totii vinovati pentru...

Nu mai prostiti lumea cu ziarul: Nu suntem cu totii vinovati pentru diletantismul catorva

Publicat în

spot_img
spot_img

Inteleg de pe ziare.com ca tragedia de la Caracal a ajuns la stadiul de – vina colectiva.

Adica suntem cu totii de vina pentru tragedie, cu catel si cu purcel.

Interesant, n-am auzit aici in SUA, prea des, argumentul vinei colective. Iar tragedii s-au intamplat si aici.

Acum cateva zile, trei oameni au fost impuscati de un descreierat in California. Pentru aceea, nimeni nu a sugerat ca noi, americanii, suntem cu totii responsabili pentru aceasta crima, sau pentru toate crimele care s-au comis cu arme de razboi. Chiar daca partidele nu reusesc sa gaseasca o solutie legala realista intre dreptul constitutional de a avea arme si tragediile masacrelor infaptuite cu arme automate de lupta, chiar si asa, nimeni nu sustine ca acest insucces este unul colectiv, al americanilor in totalitatea lor. Ar fi stupid.

Si atunci, de ce se repeta mereu in tara argumentul vinei colective pentru orice porcarie ce are loc? De ce se sugereaza invinuirea tuturor pentru diletantismul si necinstea unora?

Anyway, urmeaza my 2 cents la o problema foarte complexa.

Daca sun in continuare prea professorial in ce am scris (asa spunem aici despre cineva care ne scoate din sarite pentru faptul ca pretinde ca le stie pe toate) – credeti-ma, este un defect profesional. Pardon, am uitat: nu este vina mea ca sun enervant, ci este vina noastra, a tuturor.   

Am luat drept exemplu o fraza dintr-un articol public, (de pe undeva) dintr-un ziar local, o mostra ilustrativa la genul de nerozii confuzate la care ma refer: “(…)Totul e apocaliptic și, interesant, tot ceilalți sunt de vina. Nu, oameni buni, toti suntem vinovati pentru ceea ce ni se intampla și pana nu ne recunoaștem greselile nu vom putea sa ne ridicam.”

Precizez ca articolul se refera la o anume stare sociala deplorabila din Romania (si nu are nici o legatura cu catastrofa din Caracal). Si nu conteaza cine a scris fraza pentru ca astfel de idei sunt circulate permanent de diversi si diverse in varii situatii, de la fotbal la esecul guvernarii PSD. Am selectat un exemplu oarecare pe care l-am gasit pe Internet. Intentionat, am pastrat totul anonim. Pentru ca nu caut galceava cu nimeni.

Si acum generalizez: cu totii suntem de vina pentru orice dezastru care se intampla.

In primul rand, eu consider culpabilizarea colectiva ca fiind un act de lasitate din partea celui care o spune: se da cu cinism vina esecului pe toti, cand „toti” n-au avut nici un cuvant de zis in felul in care s-au luat deciziile idioate. Ca atunci cand joci la ruleta o suma mare, iar daca castigi totul este al tau, si daca pierzi ai pretentia sa imparti pierderea cu totii.

Interesant, cu acest rationament imoral, bancile au creat criza economica din 2008: atata timp cat bancile au facut profituri uriase dand imprumuturi neperformante, profitul a fost a lor. Cand imprumuturile n-au putut fi recuperate si bancile au fost in pericolul falimentului, “vina” pentru hotia lor a devenit culpa tuturor – ca oamenii s-ar fi intins mai mult de cat plapuma lor. Iar bancile au fost salvate cu bani de la buget, platiti de noi toti. Bancile si-au revenit intre timp, noi, insa, nu ne-am primit banii inapoi.

Este exact algoritmul cu care s-a furat economia si bugetul Romaniei, over and over again. In anii 90, unii au furat economia, insa de vina am fost noi, cu totii, pentru ca inflatia galopanta ne-a saracit pe toti. Sau pe timpul guvernelor Boc / Basescu (sau orice alt guvern, for that matter), clientela de partid si-a umplu buzunarele (vezi toate procesele de coruptie de-acum), dar vina pentru asta a fost a tuturor. Iar “tuturor” au fost cei pedepsiti cu taieri de salar, taxe si impozite mai mari.

Argumentul asa zisei vine colective (pentru diletantismul catorva) este nu doar mincinos si rau intentionat, dar si profund imoral pentru ca el incearca sa justifice cu nonsalanta cele mai mari magarii.         

Eu cred ca teza vinei colective este o ramasita pastrata cumva in memoria subconstienta a unora de pe vremea comunistilor. Si atunci, ca acum, in situatiile cele mai nasoale, se gasea din senin un “om de bine”, care sa rationalizeze esecul socialist in “vina” tuturor.

In vara lui 77 stateam la coada la zahar (sau ulei) la alimentara din Gojdu in Deva. Tin foarte bine minte anul acela pentru ca acea vara am petrecut-o la cozi nesfarsite, in loc sa joc fotbal sau sa citesc (asa cum facusem pana atunci). Cozile erau pe-atunci inca un fenomen nou. Iar lumea de la coada era nemultumita, destui bombanind despre o gramada de lucruri …

Si in acea atmosfera de suparare si frustrare, hop-top, a aparut si “tovarasul de bine”, care ne-a spus tuturor sa nu ne mai plangem atat, pentru ca de vina suntem noi, cu totii – caci noi ne-am facut stocuri imense in camara de zahar si de ulei. Si asta ar fi creat porcaria statului la coada, nu dilentantismul sefilor comunisti. What an idiot, acel “tovaras de bine”!

Dar ce-am povestit pana acum sunt doar anecdote. Sa vedem ce ne spune stiinta despre collective responsibility.  

Collective responsibility si consecinta ei, diffusion of responsibility, este descrisa de wikipedia in felul urmator: „Evidence from numerous research studies suggests „followers” have not taken responsibility because they feel they have a lower status in the organisation. Many individuals in a group assume those with a greater level of power are held accountable for more and assume they take on a greater level of responsibility.”

Deci, pe romaneste: cand un om simte ca nu este stakeholder (un participant la decizii) in societate, el renunta sa se mai implice, considerand ca responsabilitatea este a celor putini care iau deciziile. Este o adaptare fireasca – ce conteaza sa-mi bat capul, daca oricum ce spun eu nu conteaza pentru nimeni?

Sau alternativ, daca vrei ca cineva sa participe la efortul colectiv, fa-l sa simta ca si opinia lui conteaza, nu doar a altora, ca si el este parte din „totul”, din comunitatea sa, din societate.

Mi se pare clar ca lumina limpede a soarelui ca lumea nu se implica in viata sociala si civica din Romania pentru ca simte ca parerea ei nu conteaza. Si daca parerea lumii nu conteaza in luarea deciziilor, cum poti sa acuzi ca – noi, cu totii, suntem vinovati pentru esecul creat de diletantismul catorva?

Mai departe, profesorul Eric Dickson de la New York University descrie in articolul sau “On the (In)effectiveness of Collective Punishment: An Experimental Investigation”, un experiment social in care un grup este pedepsit colectiv pentru greselile unor membrii. Interesant, reactia a fost inversa celei scontate: cu cat pedeapsa colectiva a fost mai mare, cu atat neimplicarea membrilor a fost mai itensa.

Explicatia este ca pedepsele colective frusteaza pe majoritatea, care considera ca sunt nerespectati si pedepsiti pe nedrept. Iar nevoia de respect si de a fi tratat corect este una din nevoile cele mai puternice ale oricarui om.

Profesorul Kenneth Shockley de la Colorado State University spune in articolul “Programming Collective Control” (Journal of Social Philosophy 38, no. 3, Fall 2007) ca exista responsabilitate colectiva doar atunci cand sunt si mecanismele prin care membrii populatiei actioneaza impreuna, premeditat si coordonat intr-un scop malign.

Este absurt: greu de imaginat ca ar fi existat actiunea coordonata si premeditata intre noi, toti, ca sa se intample tragedia de la Caracal, sau … ca de exemplu, romanii din tara sa se “ciondaneasca” cu cei din afara … sau ca Hunedoara sa fie un oras murdar si in ruina.

Si atunci, care este argumentul pentru culpabilizarea colectiva pentru diletantismul unora?  

In majoritatea cazurilor, culpabilizarea colectiva a fost argumentul sub care nazistii si comunistii si-au facut cele mai odioase crime impotriva unor populatii intregi.

Asa ca oameni buni si doamne bune, sa ne ferim de a culpabiliza colectiv exact asa cum fuge dracu’ de tamaie.

Interesant, intelepciunea populara are un raspuns la toate: a da vina pe toti este exact vorba populara „s-a suparat vacaru’ (prostu’) pe sat”. Nu-i asa? Funny …

Cred ca atunci cand nu intelegem ceva, in loc sa speculam naiv despre lucruri la care nu ne pricepem, este mult mai util sa folosim proverbele si vorbele populare, ca sa interpretam realitatea ce se intampla in jurul nostru. Proverbul este de fapt o farama condensate de collective intelligence, pentru cine vrea a scientific take de ce proverbele functioneaza.

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: o saptamana placuta si ne auzim in curand.

Alex Doboli

Alex Doboli este absolvent al Universității Politehnica din Timisoara și profesor la Stony Brook University din New York.

Articole recente

Sistare alimentare cu gaze naturale pentru consumatorii din localitatea Vulcan

Delgaz Grid a fost nevoita sa sisteze alimentarea cu gaze naturale pentru consumatorii din...

Dublă lansare de carte la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara

Evenimentul este găzduit de Galeria Indecis, în parteneriat cu Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte.

Program bogat și multă distracție la ediția cu numărul 26 a Zilelor Orașului Satu Mare

Evenimentul are loc în 24-26 mai. Vezi programul complet

International Staff Week la Universitatea Politehnica Timișoara, cu oaspeți din 16 țări

Universitatea Politehnica Timișoara organizează în perioada 20-24 mai 2024 cea de-a doua ediție a Săptămânii Internaționale Erasmus+, cu tema „Sinergii în lumea academică: cultivarea alianțelor, facilitarea interculturalității și promovarea durabilității”.

Mai multe articole de același fel