La 1 august 1473, Hunyadi Mátyás/Matia Corvin/Matthias Corvinus, regele Ungariei și Boemiei, confirmă localității Zalău/Zilah/Zillenmarkt, statutul de oppidum/oraș-târg)/mezőváros/Minderstadt, respectiv oppidum Zilah, privilegiu care conferea târgului dreptul de comerț liber cu toată țara și îi asigura o mai mai mare prosperitate.

Conform lui Csánki( I. 550), Zalăul era târg din 1409-opp. Zylah.

Localitatea a fost atestată documentar în anul 1214 cu denumirea de Ziloch, după alte surse în secolul al XII-lea- 12. sz. vége Ziloc(vezi Kniezsa 272)

Denumirea de Zălau, folosită şi astăzi de cei care au prins primele decenii ale celei de-a două jumătăţi a secolului XX, a fost schimbată de comunişti în anii ’70, fiind considerată „prea ţărănească”.

Denumirea de Zalău, impusă artificial, a prins doar la noii veniţi în oraş şi la oficialităţi. Cei care au trăit aici înainte de schimbarea denumirii folosesc şi astăzi Zălau în loc de Zalău. Mai mult, locuitorii îşi spun zălăuani, şi nu zalăuani.

Istoricul Nicolae Gudea:
”Cea mai veche denumire românească pare a data din 1808 şi apare în lucrarea lui Johann Lipzky (Repertorium locorum objectorumque in XII tabulis mappae regnorum Hungariae, Slavoniae, Croatiae et confinium militarium Magni item Principatus Transilvaniae ocurantium. Buda).

După numele unguresc şi cel german, cel românesc este Zilahu, Zalahu. (…) S-a văzut deci că pe parcursul a 170 de ani numele românesc al oraşului a fost Zilah/Zelahu, Zelau şi Zălau, uneori dublate de toponimul maghiar Zilah”.

Forma veche românească Zălau, este mai corectă din punct de vedere lingvistic, deşi în mod oficial nu s-a mai revenit la ea.

”Concluzia este că ignoranţa a învins românismul şi în loc să fim dintr-o localitate românească Zălau şi zălăuani, am ajuns dintr-o eroare naţionalistă, într-o localitate ungurească Zalău şi să fim zalăuani!!!”, conchide istoricul Nicolae Gudea.

Articolul precedentCe rău îmi pare că am avut dreptate
Articolul următorViktor Orbán: a fost o decizie bună susţinerea Ursulei von der Leyen
Avatar
Istoria ne poate ajuta să construim o identitate stabilă și clară: transilvanismul. Cine are o identitate culturală hotărâtă, nu se teme de a-l cunoaşte pe celălalt, pe cel care este diferit, spunea mentorul transilvanismului, arhitectul Károly Kós. Identitatea comună funcţionează similar cu identitatea personală: un om puternic şi liber, nu se teme de deschidere, de acceptare, de diferenţe culturale, religioase sau etnice. Ci din contră vede în acestea un imens potenţial neexploatat, o imensă sursă de îmbogăţire. Haideţi să dăm o şansă acestui potenţial de a schimba Transilvania şi implicit România ! Să fim noi, ardelenii, motorul acestei schimbări de mentalitate !!! Suntem siguri că vom reuşi !!! Dar pentru asta avem nevoie de voi, cât mai mulţi români, maghiari, secui, saşi, romi, armeni, evrei, ucraineni, etc, fiindcă a schimba situaţia de azi, nu este un lucru uşor.