Am iesit aseara la prima mea plimbare prin Timisoara, imediat dupa ce am ajuns in Romania pentru o vacanta de trei saptamani.

Chiar la usa blocului soacrei mele, in buricul targului, pe trotuarul care duce perpendicular pe Facultatea de Mecanica, o mama isi indemna fetita sa faca pishu pe trotuar. Cand m-am intors acasa, am vazut ca un domn, consatean de-al meu din Hunedoara, tocmai isi facuse “treaba mare” pe capul meu, ca reactie la o postare de-a mea pe Facebook.

(In postare am spus ca vreau ca in vacanta asta sa ma ocup mai ales de doua lucruri: “sa discutam cat mai multe idei legate de Stirile Transilvaniei pentru ca simt ca we can take it to the next level si 2) sa ma intalnesc cu YYY ca sa-mi spuna ce planuri are de viitor si cum pot sa o ajut cu all the nice things she has been already doing.”)

Wow. Thank you very much for the nice welcome. It is so good to be in the old country again! I almost remembered why I left without ever regretting it.

… Si tot mini-circul s-a terminat cu un unfriend pe FB din partea celui care m-a jignit. …

Mi s-a spus de catre cunoscuti sa nu ma stresez prea mult ca este normal sa fiu jignit. Inseamna ca incep sa fiu luat in seama. Seriously, chiar acolo s-a ajuns? Sa fie normal sa jignesti lumea, asa din senin, iar cand ai vazut ca ai produs discomfort si suparare, sa n-ai guts (stomac, curaj) sa intelegi asta si sa admiti ca ai gresit si sa-ti ceri scuze? Is this the new normal?

Bineinteles ca m-a afectat postarea domnului consatean. M-a jignit, m-a intristat si m-a indurerat … Oricat as incerca s-o brush it off, mi-a cam taiat cheful de orice … Eu incerc sa fiu nice with everyone, iar lumea ma banuieste ca am planuri malefice si ascunse.

Insa de ce ma mir?

Reactia asta este deja vu, cam asta a fost mereu reactia pe care am primit-o din orasul meu natal. Acum trei – patru ani am avut parte de o situatie similara de la alt domn, tot cand eram in tara. Domnul respectiv era extrem de revoltat si agitat, si insista ca n-am ce cauta in invatamantul universitar in general, cu atat mai mult in cel universitar american, dupa ce am scris ca nu totul pe lumea asta poate fi explicat stiintific, oricum nu prin nivelul de-acum al stiintei (ma refeream la etica si morala).

In general, de cand ma stiu, destui din consatenii mei se straduie sa-mi explice cat sunt de superficial, dull si netalentat. Cu alte cuvinte, sunt o frauda si un impostor.

Am analizat ce mi s-a intamplat din diferite unghiuri, mai ales ca acum lucrez la o mica teorie, inclusiv despre astfel de situatii, si la algoritmii corespunzatori de Machine Learning … dar si pentru ca nu pot dormi din cauza jet lag.

Ma gandesc serios sa folosesc experienta asta drept un scurt exemplu in urmatorul articol stiintific pe care-l scriu.

In jargonul meu, situatia creata (in care am fost jignit pentru o postare nevinovata) este un exemplu in care cineva aplica Strategy 4 la ceva ce am spus eu.

In mini teoria la care lucrez acum, interactiunea intre oameni are loc prin cinci strategii diferite. Strategy 4 este cea in care negi esenta unui raspuns produs de cineva. Ea loveste in crezul cuiva, de-aceea jigneste asa de mult. Strategy 4 este folosita atunci cand cineva are o intelegere complementara a realitatii mele, ca rezultat al unei intelegeri (insight) care identifica o limitare importanta in ideea pe care am spus-o eu initial. Limitarea este asa de importanta incat creaza incompatibilitate intre beliefs-urile noastre opuse. Astfel ca daca continuam discutia rezulta o secventa de contraziceri de-o parte si de alta, sau ceea ce literatura de specialitate in game theory numeste tit-for-tat. Sau popular spus: ochi pentru ochi, este randul meu sa te jignesc ca represalii la faptul ca m-ai jignit anterior.

Totusi, in cazul meu, de ce – intelegerea complementara a realitatii?

Si care trebuie sa fie reactia mea “normala” in situatiile in care cineva “ma joaca” cu Strategy 4? Adica-si face “treaba mare” pe capul meu, asa din senin, neprovocat.

 Iata cateva din strategiile care-mi vin acum in minte.

  1. Ochi pentru ochi: am descries strategia asta deja: ma racoresc jignind in acelasi fel. Este reactia cea mai populara, cea mai simplu de aplicat si cea mai eficienta, demonstreaza profesorul Robert Axelrod in cartea sa clasica “The evolution of game theory”.

De exemplu, cand unul imi zice ca descriu apa de ploaie in articolele mele pentru Stirile Transilvaniei, eu ii spun: “poate, dar tu scrii precum un tractorist care se crede Michael Schumacher in timp ce impute aerul cu tartareata sa prin centrul satului.”  

O fi ochi pentru ochi optimul matematic, doar ca el este pentru mine un sub-optim moral: nu vreau sa fiu unul care cauta nodul in papura altora. Cred ca oamenii au si asa destule pe cap, nu ajuta cu nimic sa le spun ca le miroasa ciorapii prin cizmele de cauciuc, chiar daca ele sunt din Bucuresti.

2. Apleaca-ti urechea: desigur, este intotdeauna intelept sa analizez daca exista ceva adevarat in critica facuta. Unul din reprosurile facute ieri este ca scriu superficial si fara adancime. Acum, un astfel de repros este un truism valabil pentru oricine si orice s-a scris. Gandirea oricui este limitata.

De exemplu, am sa iau fiecare propozitie din critica si incerc sa inteleg cum este ea corelata cu ce am scris.

Categoric, asta s-ar numi critica constructiva, daca ea nu se foloseste de jigniri si in plus este facuta de cineva with acknowledged authority and credibility. Cum pot eu totusi progresa? In primul rand fiind constient de limitarile mele (ceea ce sunt, desigur) si incercand sa evoluez in ceva mai bun. Dar nu pot scrie dupa retetele altcuiva si oricum nu trebuie sa fiu jignit pentru ca sa-mi aplec urechea.

3. “Educa”-l pe celalalt: Asta este o strategie populara in Romania. Dupa ce il contrezi vicios pe cineva spunandu-i ca nu stie nimic, iti incepi prelegerea de ce este corect si adevarat doar si doar asa cum iti place tie, si de ce nu exista loc pentru nimic altceva.

De exemplu, eu scriu ca in SUA au inceput dezbaterile democrate si ca se discuta o serie de probleme importante pentru noi (asigurari medicale, politici de imigrare, oportunitati egale pentru minoritati), iar cineva din Romania (stiu eu cine) tipa ca din gura de sarpe ca democratii sunt sexo-marxisti pentru ca el si-a creat acum cativa ani un partid (asa zis) de dreapta. Ce are una cu alta, pe romaneste?

Poate strategia asta produce rezultate, poate nu: nu m-a interesat insa niciodata sa devin misionar si sa-mi formez turma mea de oi credincioase, care behaie mecanic cuvintele si “invataturile” mele. Eu imi invat studentii ca realitatea este complexa si ca exista intotdeauna mai multe interpretari. Ca ceea ce prezint la curs este doar una din ele. Si daca fac asta binisor de peste douazeci si doi de ani, de ce as face acum altceva pentru Stirile Transilvaniei?

4. Discrediteaza-l pe oponent: Inca o strategie foarte populara in tara, mai ales la meciurile de la talk show-urile de politica. Este foarte simpla, usor de aplicat si utila in orice situatie, indiferent de tema discutata. Algoritmul este urmatorul: transfera-ti presupusa competenta intr-o tema la o problema noua (chiar daca intre ele nu exista nici o legatura).

De exemplu, se discuta de ceapa – nu-i bai, eu stiu mai bine pentru ca eu ma pricep la calculatoare, iar ambele stau pe masa in bucataria mea.

Iara-si, nu-mi sta in stil. Ma doare sa vad un om pus in orice dificultate, chiar si daca este “doar” intelectuala. Nu trebuie sa incerc sa-i distrug cuiva increderea in sine insusi pentru ca sa mi-o pot eu pastra pe-a mea.

5. Taci:  Asta este o strategie care-mi place, desi nu reusesc s-o aplic intotdeauna pentru ca emotions take the better part of me. Chiar si atunci cand ma pierd cu firea, imi trece prin fata ochilor vorba inteleapta ca tacerea este de aur.

Am obsevat ca asta este felul in care lumea bine crescuta din America reactioneaza la jigniri: nu raspunde and move on. In fond, cine vrea sa fie prietenul tuturor?  

Totusi Strategy 4 in mini-teoria mea de Machine Learning (inca) nu stie sa jigneasca pentru ca nu are inclus affective processing. Strategy 4 este un algoritm academic so far from reality, nu-i asa?

… Trebuie acum sa merg repede la farmacie sa-mi cumpar crema care-mi creste instantaneu piele de elefant pe obraji. … Se pare ca voi avea nevoie. Poate-mi iau doua tuburi ca sa ma tina trei saptamani …

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

2 COMENTARII

  1. Zero .
    Totul e negativ , bunica indemna micuta sa faca ” pishu ” pe trotuar .
    Zero absolut , marele carturar venit sa scuipe …

    • multumesc de apreciere. nici n-am sustinut vre-odata altceva de cat ca sunt un zero absolut. exact de aceasta scriu, pentru ca sunt un nimeni, nu pentru ca as fi carturar – ca nu sunt.

Comments are closed.