Chiar asa? Unde-l poti gasi pe Carturarul-Zero-Barat, adica pe subsemnatul, daca nu la carti?

Am dat aseara o raita prin Timisoara ca sa-mi pun putin sangele in circulatie, iar locul pe care l-am ales (ca sa am de unde ma intoarce acasa) a fost libraria YYYY din centru.  Am ajuns cam cu o ora inainte de inchidere, nu prea erau clienti gura-casca prin librarie, plus, plus, plus, …

Asa ca am avut bafta s-o prind pe proprietara librariei cu chef de vorba.

Si-am trancanit impreuna peste douazeci de minute, mai mult ea de cat mine, pentru ca imi place intotdeauna sa pun multe intrebari, ca apoi sa ascult ce are celalalt de spus.  

Doamna mi s-a parut the real deal in materie de carti: mi-a zis ca este de peste douazeci de ani in business-ul cartilor in Timisoara, iar actuala librarie o are de sase ani. Initial avusese trei librarii mai mici, fiecare specializata pe ceva anume, de exemplu, una era cu specific pentru copii, papeterie si carti. Modelul librariilor specializate a fost insa greu de sustinut economic, mai ales cand a venit criza. Pentru ca unele nu prea faceau incasari, le-a comasat pe toate intr-un spatiu mai mare, cel actual.  

Tot dansa mi-a povestit ca in Timisoara mai gasesti inca doua alte modele pentru librarii (business models): libraria-pe-post-de-gazda si libraria-boutique-cafenea.

Libraria-pe-post-de-gazda inseamna ca ea detine spatiul librariei, pe care il inchireaza unui alt business (poate tot librarie, dar nu neaparat), iar chiria incasata devine sursa majora de venit fata de ce se incaseaza din carti. Este un model foarte simplu: trece vremea si-ti vine chiria mura-n gura. Mi-a zis dansa ca libraria “Eminescu” de la Fantana cu pesti din Piata Operei va functiona dupa modelul acesta, dupa ce isi renoveaza spatiul pe care-l va inchiria la “Carturesti”.

Alternativ, libraria-boutique-cafenea vinde carti, dar pe langa ele, libraria este si cafenea, ceainarie, cofetarie si in plus, loc de lumanari parfumate, cani, icoane si cate si mai cate. In final, incasarile din carti sunt doar mic procent al tuturor veniturilor. Libraria “Carturesti” este de acest fel. Intr-adevar, am dat o fuga pana la libraria lor, iar etajul doi este o cafenea – ceainarie foarte cocheta.

Insa doamna mi-a explicat ca ea vrea sa vanda doar carti.

Nu vrea sa vanda nici cafea si nici lumanari parfumate si nici sa-si inchirieze locul altui business.

Este foarte convinsa ca exista un viitor pentru cartea tiparita. I-am aratat Kindle-ul meu cu care “car” in permanenta, in buzunar, aproape cinci sute de carti. Nu a fost de loc convinsa de argumentul meu.

Mi-a spus ca dincolo de moda, oferta de carti tiparite este in Romania infinit mai mare de cat ceea ce se gaseste ca eBooks in format electronic. Exista putine carti electronice, in general, doar de un anume gen, in nise specializate. In plus, placerea de a citi o carte tiparita, frumoasa nu va fi niciodata egalata de eBooks. Desigur, un anume tip de carti cer hartie de calitatea cea mai buna, cum sunt albumele de pictura sau cartile despre locuri turistice. La fel, manualele scolare sunt in mare parte tiparite pe hartie si vor ramane asa cel putin in viitorul apropiat.

Dansa crede ca exista un viitor pentru cartea tiparita.

Vanzarile la libraria dansei au inceput iarasi sa creasca. Tot mai multi parinti inteleg cat de importanta este educatia copiilor lor si cat de important este cititul. Scolile au reluat vechiul obicei al lecturilor obligatorii de vara. Cei plecati in strainatate cumpara mai ales culegeri si manuale scolare, chiar daca copiii lor invata in alte tari de cat Romania. (Perfect de acord cu ultima observatie, si noi am plecat de la dansa cu trei culegeri de mate in traista si banui ca ne vom intoarece pentru mai multe.)

I-am povestit ca mi s-a parut ca in SUA se intampla ceva curios, cand acum vreo zece, cincisprezece ani observasem ca la yard sale-urile de sambata lumea isi vindea toate cartile din casa. Mi-am cumparat atunci multe carti faine pentru cativa centi.

In Romania, mi-a spus doamna, este greu de imaginat o casa fara biblioteca.

Un argument care-i da multa speranta, si pe care mi l-a repetat mereu, este ca pana si Amazon a inceput sa deschida librarii pentru carti tiparite (nu doar eBooks, nisa lor traditionala).      

Am facut o scurta inspectie a cartilor din librarie: un stand consistent de teologie ortodoxa, cred ca cine este interesat de subiect va gasi acolo tot ce isi doreste. Multe carti ale “rock starurilor” romanesti: Patapievici, Liiceanu, Plesu, Cartarescu, Paler, Steinhardt, etc. etc. Am rasfoit putin “Anii urii”, o carte recenta a lui Patapievici, poate si pentru ca “Politice” a fost ultima carte pe care-am citit-o in tara inainte sa emigrez in 1997. “Anii urii” mi s-a parut acelasi tralala al unui om mad at the world (a unui om suparat pe lume). Nimic nou.

Mi-a trecut prin cap o secunda sa-mi cumpar “discutiile” de duminica intre Plesu si Liiceanu, mai mult sa ma distrez – la fel cum ne distram in facultate cu colegul meu de camera cu scrierile repetitive ale lui Deng Xiaoping (colegul meu isi formase fetish-ul sa le cumpere). Dar mi-am spus ca as fi un huljegyerek (copil inapoiat) sa car carti peste ocean si apoi sa-mi pierd vremea citindu-le, ca apoi sa ce? Sa invat ce din ele?

No, Sir – o sa-mi cumpar doar carti despre Romania reala, ori ce scriu @theRealCarturari din tara este o imagine dintr-un tun de fildes, dintr-un balon de sticla. Asa ca am pasat, la fel cum am facut-o fara regret in fiecare an. (Dar nu luati in serios parea unui Carturar-Zero-Barat, vorbesc si eu fara sa stiu ce zic.)

Doamna de la librarie mi-a mentionat ca este mirata de selectia cartilor straine pe care editurile le fac cand acestea se traduc in romaneste.

Nu i-am spus, dar la fel de mirat sunt si eu.

Gasim carti care, cred eu, merita sa fie traduse in orice limba: mai ales splendida “Man’s search for meaning” de Viktor Frankl. Apoi, bestseller-ele momentului: “Homo Deus” si “Sapiens” ale lui Yuval Noah Harari sau “Becoming” de Michelle Obama. Urmeaza, cartile adanci, de specialitate, dar scrise pentru publicul larg: “Emotional Intelligence” a lui Daniel Coleman, “Governing the commons” a lui Elinor Ostrom, sau “Antifragile” de Nassim Taleb. Autobiografii ale celebritatilor: “Life” de Keith Richards. Dar pe cine intereseaza carti de nisa? cum sunt: “Fear” de Bob Woodward, “Midlife” de Kieran Satiya, “The origins of creativity” de Edward Wilson, sau “The soul of an octopus” de Sy Montgomery. Le-am citit pe toate pe care le-am enumerate si, la fel ca doamna, nu am reusit sa-mi dau seama dupa ce algoritm s-a facut selectia lor.

Nu i-am spus doamnei, dar exista o diferenta mare intre felul in care evolueaza librariile americane si cele romanesti.

Intr-adevar, Amazon a deschis un numar de librarii care vand carti tiparite pe hartie. Am fost si eu la magazinul din Manhattan. Magazinul insa este unul destul de mic, si destul de gol. Oferta de carti este minora fata de ce ofera o librarie din lanturile Borders sau Barnes & Nobles, care insa sunt cam pe duca tinand cont de rapiditatea cu care-si inchid magazinele. Am citit pe net ca Amazon incearca marea cu degetul in piata retail, mai ales pentru a se diversifica, cat si pentru a castiga experienta in retail-ul high end, pentru ca eventual sa intre pe piata hainelor de lux.

Iar o carte eBook in SUA este la jumatate de pret fata de cea tiparita si o primesti instantaneu. Ofeta este la fel ca pentru cele tiparite. Cartile electronice nu ocupa spatiu, pentru ca daca ai de la trei mii de carti in sus in casa (cum am eu), incepi sa ai probleme serioase cu sotia din cauza lor.  

Piata manualelor scolare americane este amestecata: cartile de scoala pre-universitare sunt mai ales tiparite, dar cele universitare sunt mai ales in format electronic.

Deasemenea, piata cartilor la mana a doua este foarte activa si este o alternative excelenta tinand cont ca preturile sunt cam un sfert din cele ale cartilor noi.

Insa cea mai grozava experienta o ai in librariile universitatilor americane, ceva inexistent in tara. Am cascat gura cateva ore in libraria universitatii Harvard din Harvard Square in Cambridge, MA, unde pe trei etaje gasesti tot ce-ti trece prin minte si inca ceva pe de-asupra, fara a pune la socoteala pe angajatii lor extrem de bine pusi la punct despre oferta lor de carti (de parca toti ar avea un doctorat in critica literara).

A fost insa o experienta minunata sa pot afla asa de multe lucruri interesante de la proprietara librariei YYYY din Timisoara. Am vazut de la o posta ca doamna isi intelege bine meseria si nu doar atat, si-o face cu multa pasiune.     

Si cu asta Carturarul-Zero-Barat a ajuns la sfarsitul gandului sau: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.