Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Una dintre știrile ultimelor zile a avut parte, după părerea mea de umil pamfletar, de mult mai puțină atenție decât ar fi meritat. Sigur, ea a venit pe fondul interminabilului scandal „Caracal-Gheorghe Dincă”, plus lansarea oficială a candidaturii la prezidențiale a lui Klaus Iohannis. Ca să nu mai spunem de știrea cu contestația pe care Dragnea a depus-o din închisoare față de alegerea noii conduceri a PSD (Dăncilă-Teodorovici-Fifor, trei Doamne, și toți trei…)… Bine, știrea asta cu Dragnea este EA ÎNSĂȘI ceva între pamflet și tragedie, ceva care ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, așa că mă voi ocupa și de ea un pic mai încolo, dar acum sunt curios dacă intuiți la ce știre mă refer când spun că a fost mult prea puțin băgată în seamă în presă… Vă dau un indiciu? Hai să vă dau. E vorba de o inedită candidatură la prezidențiale: Crăișorul munților. Avram Iancu running for presidency! Oh, my God! Realy! Chiar el?
Bine, NU chiar Avram Iancu ĂLA, că saracu’ nu a avut parte de destinul politic pe care l-ar fi meritat, dar totuși, doar nu era să se ridice din morți pentru a se bate cu un neamț, după ce a avut treabă cu grofii unguri și cu împaratu’, un austro-ungar cu ochi doar pentru aurul Apusenilor, nu și pentru oamenii din zonă… Dar iată că un ALT Avram Iancu s-a decis să devină președintele României, și să își dedice următorii cinci ani (păi de ce, Avrămuț, numai cinci? Nu vrei și-al doilea mandat?) transformării României într-o țară așa cum a văzut el prin periplurile sale vestice. Care peripluri au fost mai degrabă acvatice, că Avram Iancu al nost, hunedorean de baștină, este un înotător deja renumit pentru câteva isprăvi absolut remarcabile. A traversat Canalul Mânecii fără costum de neopren (ăla care să-l ferească de hipotermie, știți d-vs), apoi a traversat Dunărea „de-a lungul”, de la izvor la vărsare, că „de-a latul” nu mai era nici o sfârâială, iar mai apoi a traversat și Marea Neagră de la Sulina la Istanbul, că dacă Baselu’ ne-a lăsat fără flotă, Avramut al nost’ a găsit soluția: 60 de zile înot și gata. Plus că nu mai trebuie (altă) cură de slăbire după o asemenea performanță. După care, ca să mai facă și performanțe „pe uscat”, a participat (cu succes-locul III) la Ultramaratonul Arctic din nordul extrem canadian, ediția 2019. Bravo pentru toate. Dar…
Acuma, să nu credeți că vreau să fiu rău cu (im)posibilul viitor președinte… Nici vorbă, i-am lăudat, la vremea potrivită, fiecare dintre performanțele sportive mai sus enumerate, și am pentru el un respect vecin cu admirația… Dar ce-ți veni, bădie, să te bagi în apele tulburi ale politicii??? Nu ți-au ajuns apele (reci, dar limpezi) ale Canalului Mânecii, cele unduioase ale Dunării și/sau cele sărate ale Mării Negre? Bine, poanta asta cu „apele învolburate ale politicii” a făcut-o chiar el însuși, pe site-ul propriu (http://iancuavram.ro/2019/08/07/avram-iancu-președinte), când și-a anunțat candidatura, dar vă jur pe roșu că îmi venise și mie ideea. Oricum, io mai am și un „plan B”, adică o poantă de rezervă, care sună cam așa: mă întreb, legat de lansarea candidaturii sale, „în ce ape se scaldă” înotătorul nostru? Adică CINE i-o fi băgat în cap că are șanse la fotoliul de la Cotroceni? Și mai mult, întrebarea nu este doar „CINE” i-a băgat asta în cap, ci și „DE CE?” Mai clar, voturile alea care vor fi puse pe numele lui (că vor fi, totuși, câteva) DE UNDE vin ele? De unde sunt „capturate” ele (că să nu folosesc cuvântul ăla care începe cu „fur” și se termină cu „ate”…)? Că deh, una e să fu… pardon, să „iei” voturi de la Iohannis sau de la Barna și alta e să iei de la Dăncilă sau de la Tăriceanu, nu-i așa? Așa că io înainte de a vota „Avram Iancu”, m-aș întreba de două ori dacă chiar merită… Asta în cazul în care CHIAR va apare numele respectiv pe buletinul de vot.
Și acest semn de întrebare mă duce și la ultimele poante ale materialului de față… Dacă e să candideze, într-adevăr, Avram Iancu la președinția României, ce simbol electoral va avea el pe buletinul de vot? Colacul (de salvare) ca legătură între apele în care și-a câștigat renumele și „colacul de salvare” necesar României? Sau mai degrabă un tulnic, un fluier sau o flintă care să amintească de „Crăișorul munților”, căruia îi poartă numele? Apropo, în ultima mea vizită în România am găsit (și gustat, desigur) un brandy fabricat la Cluj, cu numele chiar „Iancu” (28 de grade, cam slăbuț după gustu’ meu) care avea pe etichetă două pistoale haiducești încrucișate și deviza „Dreptate și tărie”… Mda, deviza asta chiar merge ca slogan electoral, ce ziceți? Dar trebe’ cerut copyright de la ProdVinalco, bag de samă…
Așa, iar dacă e să vorbim de candidaturi de mari performeri sportivi la alegerile prezidențiale, pe lângă Avram Iancu am mai putea găsi nume ca Nadia Comaneci (cu simbol electoral „paralelele de la Montreal”), Simona Halep (cu o rachetă de tenis, evident), Ilie Năstase (nu, îmi retrag propunerea, că Ilie a cam dat-o în bară în ultimii ani), Gică Hagi (oricum el e deja „Rege”, nu-i așa?) având că simbol electoral (evident!) o minge de fotbal, sau, post-mortem, „gâscanul” Dobrin, tot cu o minge de fotbal, dar alăturată unei sticle cu țuică „Ochii lui Dobrin” (aia cu două prune pe etichetă, o mai țineți minte?)… Bine, va las ca-mi vine poftă să-mi amintesc de Dobrin și pe cale gustativ-olfactivă, așa că lui Avram Iancu îi zic și io ce le-a zis „Crăișorul munților” moților săi, în cel mai scurt discurs politic românesc: „Noah, gata? Noah, hai!”…
P.S. Îndrăznesc să fac un pronostic… Dacă vedem numele lui Avram Iancu pe buletinul de vot, pariez pe-o sticlă de „Iancu” (aia cu „Dreptate și tărie”) că Avrămuț va lua o grămadă de voturi din Apuseni, unde mulți moți nu știu de „Avram Iancu-înotătorul” și vor crede că votează chiar cu „Crăișorul ” …