Cea mai importantă ştire internațională a lunii este, fără îndoială, confirmarea Brexit-ului. Dar care este adevăratul scop al procesului de ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană? Se știe că englezii sunt un popor conservator. Nu mai vor legi impuse din exterior și țin foarte mult să îşi protejeze identitatea, cultura şi libertatea natională, aşa cum cred ei de cuviință. Sau, dacă ar fi să o spunem într-o limbă mai neaoșă, englezii își doresc să spună stop ”ţiganizării” țării lor, adică să oprească afluxul de rebuturi culturale din alte ţări.

In balanţa deciziei au fost libertatea de auto-determinare versus nevoia de integrare economică în ceva mai mare. Libertatea a învins. Englezii vor să continue să conducă pe stânga, să îşi pastreze moneda naţională, să îşi bea în tihnă berea caldă în serile ceţoase, să facă comerţ liber cu fostul lor imperiu şi să participe la ce alianţe şi acţiuni militare vor. Fără însă a mai cere voie de la Bruxelles.  

Opiniile pro-Brexit şi anti-Brexit au fost împărţite prin vot pe muchie de cutit. Poate că electoratul a fost un pic manipulat de către conservatori. Dar cărţile sunt acum jucate. Adevăratul conducator al Angliei nu este nici parlamentul, nici regina, nici guvernul, nici alegătorii, nici bancherii – ci o fiinţă vie numită “Cultura naţională britanică”.

“Vom părăsi UE pe 31 Octombrie” a anunţat pompos ca un păun premierul de mucava Boris Johnson. “Semnarea acestui document înseamna că vom recăpata controlul asupra legilor noastre in ziua Brexit”. Dar, în perspectiva istoriei, premierii englezi nu sunt autocraţi sau vizionari cu puteri nelimintate care taie şi spânzură ca Stalin, Alexandru cel Mare sau Napoleon. Premierii britanici sunt doar instrumente ale istoriei, reprezentări ale stării şi voinţei naţiunii (mai bine zis ai “Culturii naţionale britanice”). Premierul Boris Johnson nu este un vizionar curajos, ci un biet pix cu care s-a semnat Brexit-ul. Tot aşa, Theresa May a fost încarnarea dilemei şi confuziei naţionale dupa vot. Margaret Thatcher un vârf de lance. Neville Chamberlain, expresia împăciuitorismului după pierderile înfricosătoare din Razboiul 1, iar Winston Churchill biciul imperiului trezit la realitate.

Adevaratul scop al Brexit-ului este independenţa.

Imperiul britanic a fost suficient de mare şi inainte de UE, iar Anglia este suficient de diferită de UE ca să işi imagineze că nu au de ce să fie forţaţi să înghită ordine de la Bruxelles. Să nu ne îngrijorăm însă. Anglia nu pleacă nicăieri. Tot parte din familia Europeană va rămâne (la fel ca Elveţia, Norvegia sau, de ce nu, Serbia). De doua ori în trecut Anglia a intervenit militar ca să salveze Europa de la dezastru. Şi o va mai face şi în viitor dacă este nevoie. Dar o va face ca o locomotivă independentă, nu ca un vagon oarecare.

Divorţul Brexit nu e fără costuri. Se estimează pierderi de peste 100 miliarde de dolari. Asta este însă puţin, comparat cu economia Angliei de 3 trilioane pe an. Adevăratul risc va fi însă posibila scindare de teritorii; Scoţia şi Irlanda de Nord s-ar putea separa ca sa rămână cu EU, sau poate că nu. Poate că vor găsi o formulă de compromis. Colaborarea economică a Angliei cu SUA, Canada, Rusia, Japonia şi India va creşte.

Privit din perspectivă mai largă, Brexit-ul s-ar putea sa favorizeze noul macro-colos industrial (USA/Marea Britanie/EU/India/Rusia) în defavoarea Chinei. Bruxelles-ul va deveni şi el mai grijuliu cu politica pumnului în gât. EU nu işi va permite prea multe Exit-uri şi va deveni mai tolerant faţă de libertatea socio-economică şi culturală a statelor membre. Dusă e vremea când un cancelar străin dădea cu pumnul în masa, iar ţările membre se supuneau înfricoşate ca să nu işi piardă finanţarea. 

Apele sunt tulburate acum în mijlocul Uraganului Brexit şi vor mai trece ani până se liniştesc valurile. Pentru o perioadă, Marea Britanie se va confrunta cu mici probleme, poate chiar penurii scurte de alimente, combustibil şi medicamente. Unele averi bancare vor fi pierdute. Neimportant însă. Marea Britanie nu e Timbuktu să ramână fără curent electric, iaurt şi lemne de foc în mijlocul nopţii. In final, totul se va linişti şi vom avea o Europa mai mică geografic, dar mai mare economic; și mai interesantă. Bătrânul continent va evolua către o stare mai normală din punct de vedere al diversitătii, fără însă a pierde economic prea mult.

 “Long live the Queen”

P.S. Abia astept urmatorul Bond.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.

1 COMENTARIU

  1. Stimate D-le Radu Popa: Felicitari pentru acest editorial. Parca…mi se pare ca nici noi, in Ardeal SI Banat, ne-ar conveni MULT sa ne pastram obiceiurile–unele vechi de sute de ani, limbile vorbite, etniile existente de 1000 de ani. Dar… asta este povestea noastra. Inca odata, FECITARI !. Emil Aluas, Founder-President, Uniunea Ardelenilor SI Banatenilor (UAB), Cluj. Sunt temporarily in Livonia, MI.

Comments are closed.