Ardealul musteste de giuvaere istorice si culturale. Destule s-au pierdut, dar si mai multe au ramas. Spre rusinea mea nu cunosc atatea cate ar trebui sa stiu, adica nu cunosc mai nimic in afara de popularele Cetatea Devei, Castelul de la Hunedoara, Muzeul Brukenthal, orasul vechi al Sighisoarei sau Cetatea Bran.

Exista totusi inca asa de multe alte minunantii, deseori “ingropate” chiar sub ochii nostrii.   

Am descoperit din intamplare zilele trecute doua din giuvaerele minunate ale Ardealului: biblioteca Teleki-Bolyai din Targu Mures si biserica reformata de pe strada Kogalniceanu (Farkas) din Cluj. Am sa scriu putin despre fiecare in gandurile mele de astazi, dupa care am sa exprim doua intrebari legate de relevanta si accesibilitatea lor pentru publicul larg.

Oare cate cunoastere este inmagazinata in biblioteca Teleki-Bolyai?

Am retinut ca exista o biblioteca Teleki in Targu Mures prin doua asocieri legate de doi fosti colegi de-ai mei de facultate in Timisoara: prima asociere este legata de fostul meu coleg, L. M., care este de loc din Targu Mures, si a doua asociere este despre fostul meu coleg, Istvan Teleki, de loc din Oradea. Astfel, casuta din memoria mea pastreaza informatia ca este o biblioteca celebra in orasul natal al primului meu coleg, biblioteca ce are numele celui de-al doilea coleg.

Asa ca atunci cand am ajuns la Targu Mures, zilele trecute, primul loc pe care l-am vizitat a fost biblioteca Teleki-Bolyai.

Brosurica pe care mi-am cumparat-o la intrare spune ca biblioteca a fost creata in anul 1802 de catre contele Samuel Teleki de Szek. Biblioteca are in prezent peste 200.000 de volume, dintre care 40.000 vin din biblioteca originala Teleki, iar 80.000 provin din biblioteca Bolyai. Majoritatea cartilor sunt in latina, greaca veche, germana, franceza si maghiara, dar biblioteca are destule carti nepretuite si in romaneste. Brosurica mai spune ca biblioteca are cincizeci si doua de volume rare sau copii unice.

Contele Teleki a fost un Renaissance man al vremurilor sale: om politic si cancelar al Transilvaniei, erudit, colectionar, patron al stiintelor si artelor. A studiat la universitatile din Basel, Utrecht, Paris si Leiden. A creat biblioteca pentru a-si adaposti fabuloasa colectie de carti rare, iar ea a fost deschisa publicului larg inca de la inceput. In jur de 250-300 de persoane folosesc sala de lectura a bibliotecii, desi brosurica nu clarifica daca acest numar sunt intr-o zi, luna sau an.

Biblioteca este organizata pe doua nivele, cu cartile pastrate in aceasi ordine in care au fost asezate de contele Teleki. Sala este splendida. Cum intri, primul lucru pe care-l vezi este un imens potret al contelui Teleki, iar intreaga sala este incadrata de multe alte portrete si busturi de piatra ale unor personalitati istorice sau mitologice.

Sunt expuse in vitrine vre-o douazeci, treizeci de volume rare. Printre ele, Koncz Codex, o Bible scrisa in latina, in secolul XIV, pe pergament. Aceasta este cea mai veche carte din colectie. O alta carte rara este Liber de Homine, tiparita in 1475 la Bologna. O carte extrem de interesanta este si Magyar Logikatska, tiparita in 1654 la Alba Iulia. A fost scrisa de carturarul ardelean Janos Apaczai Csere si este primul manual de logica in maghiara. Din aceeasi perioada este si minunatul Catechism, tradus in romaneste de Istvan Fogarasi, scris cu caractere latine, si tiparit tot la Alba Iulia in 1648.  

Al doilea giuvaer pe care l-am descoperit este biserica reformata de pe strada Kogalniceanu (Farkas) in Cluj. Ea a fost ctitorita in anul 1487 de regele Ungariei, Matei Corvin. A fost initial manastire franciscana, apoi manastire iezuita, si in final a ajuns biserica reformata (calvinista), cand principele Ardealului Bethlen Gabor a donat-o comunitatii calviniste din Cluj.

Din tot ce este in biserica, cred ca am fost cel mai impresionat de magnifica orga, ce a fost instalata in anul 1765. Foarte inalta, de parca ar fi construita pe doua nivele, ea este bogat impodobita cu diverse motive aurii si o multime de floricele albe, toate dispuse pe un fond rosu sau verzui. La prima vedere, orga pare mai degraba o sculptura imensa si foarte elaborata, si nu un instrument muzical.

Amvonul bisericii este la randul sau extrem de elaborat si de decorat, lucru putin surprinzator pentru ca bisericele reformate sunt mai degraba austere. Amvonul a fost sculptat in 1646 de Elias Nicolai din Sibiu. Partea superioara are cinci fete, fiecare impodobita cu diverse scene florale. Fondul pe care apar scenele este unul gri-albastrui, cu nervuri albe, si contine insertii de alabastru creata de artistul Hannes Lew Renner. Partea superioara a amvonului a fost produsa de sculptorul polonez Stanislawski.  

Si nu in ultimul rand, intrarea in biserica este marcata de o copie a celebrei statui a Sfantului Gheorghe ucigand balaurul, statuie a carui original a fost creat in 1373 de fratii Martinus si Georgius si se afla la Praga. Statuia impresioneaza prin energia si dinamica intregului ansamblu, a carui finete si realism au fost accentuate prin detaliile delicate si fidele, ce impodobesc intreaga statuie. Copia din Cluj a fost instalata in 1904.    

Am sa continui acum cu doua intrebari legate de cele doua giuvaere pe care le-am mentionat pe scurt. Deci,      

Este biblioteca Teleki sau biserica reformata din secolul XVI de interes pentru publicul larg?

Nu vreau sa sun fals sau extrem de liberal in gandirea mea, dar prima intrebare care-mi trece mie prin minte este urmatoarea: este de interes publicului larg, nemaghiar, mai ales cel roman, o biblioteca infiintata de un conte ardelean de etnie maghiara (adica grof)? Sau, este o biserica din secolul XVI, dar reformata, o atractie pentru vizitatorul roman, tinand cont ca el nu este (probabil) de religie protestanta calvinista?

Raspunsul depinde de rolul pe care il atasam fiecare culturii si istoriei. Daca le atasam ambelor – doar – un rol nationalist, atunci probabil ca ele nu sunt de mare interes dincolo de populatia de etnie maghiara. De fapt, cand am vizitat biserica reformata, la fata locului erau doar vizitatori care vorbeau intre ei in ungureste si deasemenea un car de reportaje ale unei televiziuni din Budapesta.

Desigur, cineva poate argumenta ca ambele giuvaere sunt strans legate de vremuri trecute, in care Ardealul a fost parte din entitati disparute: regatul medieval maghiar, respectiv Imperiul habsburgic. Prin urmare, ele sunt neinteresante in contextual actual publicului larg nemaghiar.

Eu vad insa situatia altfel: valoarea culturala si istorica in general, cunoasterea si frumosul nu au neaparat pentru mine o componenta nationalista. Cunostintele unice incapsulate in cartile rare din biblioteca Teleki-Bolyai sunt ceea ce sunt oriunde ar fi ele pe Pamant si oricine le-ar fi adunat candva intr-o colectie: si anume – ele sunt cunostinte unice pastrate in carti rare. La fel, frumusetea artistica a orgii sau a amvonului bisericii reformate din Cluj sunt si vor ramane pentru totdeauna splendide comori, care iti capteaza uimirea si imaginatia minute bune in sir.

A le ignora inseamna nimic altceva de cat a-ti refuza placerea de a savura frumusete pura de cea mai inalta calitate. Este ca si cum as refuza sa vizitez muzeul Metropolitan din New York pentru ca are armuri germane, iar Statele Unite si Germania nazista au fost adversari in ultimul razboi mondial.     

Cum de nu am stiut pana acum de cele doua giuvaere?

S-a format o prapastie imensa intre astfel de giuvaere istorice si culturale (precum biblioteca Teleki sau biserica reformata) si publicul larg.

Sunt convins ca undeva exista o mana de specialisti care le cunosc pe amandoua pe de rost, doar ca expertiza lor nu ajunge in acest moment la oameni. De exemplu, la intrarea bibliotecii din Targu Mures se pot cumpara cateva brosuri, vederi si carticele, dar este mult prea putina informatie oferita publicului la fata locului (sau daca ea exista, noi n-am gasit-o). Nu se ofera mai nimic unuia care vrea sa afle mai multe despre cartile din biblioteca, subiectele tratate de ele, valoarea lor istorica si culturala, impactul pe care l-au produs in cunoastere de-a lungul vremurilor, si cate si mai cate.

La fel sta situatia si la Cluj: nu gasesti nimic despre orga absolut magnifica, amvonul splendid sculptat, sau stemele expuse ale familiilor nobiliare. As fi cumparat imediat unu, doua, trei albume realizate profesional, prezentand “bijuteriile” bisericii, doar ca albumele nu sunt. Exista despre biserica doar o carticica subtire de sase lei, pe care bineinteles ca am luat-o, dar ca este mult, mult prea putin.

Dupa cum i-am povestit si lui Andrei Nistor, cand m-am intalnit cu el astazi, nu ma astept ca primariile sau ministerele sa rezolve astfel de lipsuri. Nu le pot face ei pe toate, in fond au multe alte necazuri.

Insa toate astea sunt atatea oportunitati pentru a face o munca splendida de educare si informare a publicului curios de catre universitati, de catre pasionati cu expertiza in domeniu, si de ce nu, de catre un efort civic larg, in general. Astfel, aceasta prapastie intre comorile Ardealului si publicul larg ar dispare incet, incet.

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.