Exista greseli sau doar oportunitati (civice) pierdute?

Astazi vreau sa scriu despre nevoia si importanta implicarii civice de orice fel. Am sa incep povestind o experienta recenta nu tocmai fantastica, dar nu o fac ca sa “scuip”, cum mi-a reprosat cineva la un articol de-al meu mai vechi. O fac pentru a arata ca probleme apar la tot pasul, chiar si atunci cand poate se vrea binele, si ca daca privim greselile cu rabdare si creativitate, destule din ele le putem transforma din greseli in oportunitati. Asa ca, va rog, inainte sa ma acuzati ca “scuip”, cititi articolul pana la capat, pentru ca un pahar pe jumatate plin s-ar putea totusi sa aiba suficienta apa ca sa ne potoleasca setea.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Bancile de parc cu incarcatoare solare ale municipiului ABC

Citeam ieri intr-un articol din ziarul “Adevarul” ca Primaria din municipiul ABC ar fi cumparat patru banci cu 38000 de lei (din acelea de stat jos, nu pentru lucrul cu banii). Bancile nu sunt din acelea obisnuite, caci ele stiu sa-ti incarce telefonul de la soare. Pretty cool, nu-i asa? Iti odihnesti putin picioarele, te relaxezi si cand esti gata sa-ti continui drumul, iti este gata si telefonul ca sa-l folosesti cat iti doreste inima si cat te tin maxilarele. In plus, incarcatul telefonului te costa exact zero lei prin darnicia bunului Soare.  

Totusi, ma mira pretul bancilor: 38000 de lei pentru patru banci, sau cam $2200 de banca.

M-am uitat la cat costa aici (in SUA) un solar power charger, si am gasit multe, multe optiuni, mai simplute pe la $20 si pana la din acelea mai complicate pe la $70.

Sa presupunem ca sunt nabab si cumpar doar din acelea scumpe: cate patru chargere pe fiecare banca, asta inseamna de patru ori $70 adica fix $280. La care adaug costul unei banci de parc, ca lumea de tot, $370. In total, $650 de banca cu patru incarcatoare.

Diferenta de la $650 pana la $2200, cat s-a platit: exact $1550, daca n-am facut o greseala pe parcus.

Deci, $1550 este profitul capitalistului (probabil) platit din bugetul municipiului ABC, adica din banul public.

Sau, daca sunt rau, pot sa-i spun – taxa pe nestiinta nepriceputului.

Ca sa nu zic ca daca iti construiesti tu singur solar power charger-ul din componente discrete (ceea ce nu este de loc greu, daca esti un pic de hobby-ist in electronica) nu m-as mira sa te costa o bucata sub $10 – $20. Si daca mai construiesti si banca, cu participare civica, probabil te va costa in jur de $100.

Deci sa recapitulam: o banca de stat in parc pentru care s-a platit $2200 de la bugetul local ar fi putut probabil obtinuta cu $650 daca ar fi existat putina imaginatie si simt ingineresc, si cu $100 daca ar fi existat putina imaginatie, simt ingineresc si implicare civica. Ah, si am uitat nevoia cea mai importanta si anume – daca ar fi existat respectul, grija, obsesia ca banul public sa nu fie risipit in pustiu.

Cum sa procesam mental o problema?

In acest moment cand scriu editorialul meu, trag adanc aer in piept si imi spun: “Pot duce povestea asta in cateva directii: Prima, in loc sa ma refer generic la municipiul ABC, pot sa spun care este el in realitate si sa arat cu degetul cum se risipesc acolo banii de la buget pe cai verzi pe pereti. Nu ca ar fi singurul oras. Critici insa spune toata lumea si nu cred ca produce o diferenta daca-mi adaug si eu vocea la corul celor care gasesc probleme. Eventual pot sa tip la partidul din care face parte primarul, dar si asta este asa de deja-vu.

A doua alternative este sa scriu un eseu semi-filosofic despre saracie, originea ei si felul in care a ajuns sa se permanentizeze. Eseele semi-filosofice, pe care nu le intege nimeni, stau bine oricarui pretins intelectual. Tragedia saraciei este ca – paradoxal – ea este foarte scumpa. Ajungi sa platesti de douazeci de ori mai mult pe lucruri pe care le-ai putea face tu cu putina imaginatie si buna vointa, caci ma indoiesc ca in municipiul ABC nu exista oameni care sa stie sa faca un solar power charger din piese.”

Imi spun insa ca “am sa aleg a treia alternativa pentru ca anyway, tot raul spre bine – tocmai cei din municipiul ABC mi-au dat o ideea cum am putea sa incercam un fund raising pentru o cauza care mi s-a lipit de inima si de creier …”

Nevoia si importanta initiativelor civice

Fund raising-ul, asa cum ii spune numele, presupune strangerea de fonduri din donatii private, sau din vanzarea unor maruntisuri (de exemplu, copii de aici au obiceiul sa vanda limonada in fata casei pentru $1 paharul), sau prin prestarea unor servicii (tot asa, destui tineri americani spala masini sau curata de frunze gazonul din fata casei cuiva).

Pentru ca nu sunt celebritate, nimeni nu va dona nimic daca rog lumea sa chip-in a little bit of money pentru o cauza buna. Stiu asta cu siguranta pentru ca am facut-o de cateva ori pana acuma, iar suma totala pe care am reusit s-o strang este exact $0.

Sa nu disper insa, caci nu sunt tocmai nefolositor: pentru cativa banuti pot oferi lumii ceva util in schimb, mici aplicatii pentru calculator (caci doar sunt softist, adica programator de calculatoare), mici smart electronic gadgets pe care sa le proiectez eu (caci doar sunt inginer), sau mici cursuri despre electronica pentru toti si copiii lor (caci doar sunt profesor).

Ce-ar fi daca as asambla un mic kit, inclusiv cu schema si pasii pe care lumea trebuie sa-i parcurga ca sa-si construiasca singuri un solar power charger? Daca piesele ma costa $10, am sa cer $15 pe kit, iar castigul de $5 care-mi ramane va merge catre cauza care mi s-a lipit de inima si de creier.

Bineinteles, am sa scriu pe cutia kit-ului cu litere mari si colorate, sa le vada toata lumea, ca toate profiturile din vanzari vor merge spre finantarea cauzei nobile. Exact cum face fundatia caritabila a marelui actor Paul Newman, fundatie care vinde diferite sosuri de mancare, iar intregul profit merge spre finantarea proiectelor caritabile ale fundatiei.

Exemplul kit-ului pentru construirea unui solar power charger este doar un exemplu de smart electronic gadget. Putem face multe alte maruntisuri. Mie imi place sa alerg la crosuri. Aici, nu este o mare surpriza daca se strang peste zece mii de alergatori la un cros obisnuit. Si avem crosuri aproape in fiecare sambata. Ce fel de aplicatii software sau gadget-uri ar putea fi utile unui alergator? Am observat ca majoritatea concurentilor alearga cu castile audio in urechi, ascultand muzica. Deci, majoritatea au un smart phone asupra lor in timp ce alearga. Ce ar fi daca am dezvolta o aplicatie, care sa indice in timp real pozitia persoanei in plutonul (grupul) alergatorilor? Informatia aceasta o primim abia cand s-a terminat cursa, pe de-alta parte, ea ar fi asa de utila in timpul cursei pentru a stimula pe cineva sa puna osul putin mai tare la alergat. Am cere $1 pe fiecare copie, si si de data asta, explicand cumparatorilor ca toate fondurile se vor folosi pentru finantarea unei cauze nobile.

Daca devenim extrem de motivati si avem si timpul liber necesar putem crea un intreg magazin online unde sa vindem toate applicatiile si gadget-urile pe care le inventam. Putem crea o comunitate intreaga de voluntari si pasionati care sa inventeze gadget-uri si cate si mai cate.

O alta alternativa este sa urmam modelul companiei Coursera si sa dezvoltam un curs online, in care prin video-uri sa explicam principiile de baza si pasii prin care lumea sa invete cum sa-si construiasca propriile lor gadget-uri electronice, simple. Si am putea cere $100 pe curs, cu cate zece sedinte a cate o ora, iarasi explicand ca taxa de curs nu este pentru buzunarul nostru, ci pentru a finanta o cauza nobila. Ma astept ca un astfel de curs sa fie foarte popular, pentru ca multe licee de pe Long Island unde locuim noi ar vrea sa ofere cursuri de inginerie electronica elevilor, doar ca nu prea exista profesorii care sa le predea.

Fara initiativa civica nu te astepta la mare lucru

Revenind la povestea cu municipiul ABC care a cumparat banci cu solar power chargere platind cred eu mult prea mult pentru ele, asa cum am spus – tot raul spre bine. Orice greseala poate deveni o oportunitate civica, daca iti doresti asta.

Ma repet mereu spunand ca nu politica si politicienii sunt cei care duc o societate inainte (desi ei fac toate eforturile sa convinga lumea ca ar fi asa), ci initiativele civice ale celor multi, la nivel de grass roots cum spunem in America. Ce ar fi, daca acum toate parcurile din municipiul ABC ar fi umplute cu banci cu solar power charger construite prin initiativa civica? Nu doar ca tot municipiul s-ar bucura de ele, dar ar elimina risipa viitoare daca cumva cuiva ii mai trece prin cap sa cumpere si alte banci.

In general, initiativa civica poate fi un instrument fantastic de eficient in a elimina o parte din risipa banului public, aratand metode concrete prin care proiectele primariilor s-ar putea rezolva cu bani mai putini, poate gratis prin efort civic.

Caci lumea trebuie sa inteleaga un lucru: nu poti sa ai pretentia la nu stiu ce oras sau comunitate moderna si pusa la punct, daca ea (lumea) nu este dispusa sa se implice civic. Exemplul din municipiul ABC arata foarte clar un lucru: cei trei N – nepriceperea, nestiinta si neimplicarea civica – fac ca la final sa platesti $20 pentru fiecare $1 achizitionat. Vorba inteleptului: nimic nu vine gratis pe lumea asta, nici macar un oras modern si pus la punct.                

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Alex Doboli

Alex Doboli este absolvent al Universității Politehnica din Timisoara și profesor la Stony Brook University din New York.