Dimineață am fost să-mi ridic buletinul. În fața biroului de evidență a populației de la mine din sector, de ani de zile sunt niște oameni. Se confundă cu zona și băncile de acolo par a le fi loc de odihna. Chipul lor lasă sa se vadă doar o mica parte din povestea pe care o au, poveste care sigur mustește de greutăți și excluziune, care în lipsa susținerii necesare au condus către auto-excluziune. Unii dintre ei ma saluta aproape de fiecare data când trec pe acolo și eu le răspund, întorcându-le zâmbetul.

Clopotele bisericii din apropiere se aud chemând enoriașii la utrenie. Un domn se oprește și începe sa-și facă semnul crucii întorcându-se cu fata către locul de unde biserica veghează cartierul.

“- Buna ziua, domnule!” se aude vocea unuia dintre oamenii de pe banca.
“- La munca, ba!” le răspunde “credinciosul” nostru în timp ce chipul i s-a împăienjenit.
Omul de pe banca a pus capul în pământ și s-a cufundat în tăcere!

Zilnic, zeci de oameni, străini sau cunoscuți, prieteni sau familie, ne cer ajutorul pentru a trece o cumpăna din viața lor. Unii nu vor decât sa ii auzim și sa le arătam ca lumea e frumoasa. Pe lângă unii trecem impasibili, considerându-i nedemni de privirea noastră, pe lângă alții trecem în grabă, judecându-i ca nu fac tot ceea ce trebuie pentru a-și schimba viața. Doar pe unii, cei mai puțini, chiar îi ajutăm. Iar atunci când o facem ne considerăm “buni samariteni”, cu un pas mai aproape de mântuire, cautând lauda lumească.

Dar oare e bine ce facem? Oare este normal să trecem pe lângă semenul nostru și să nu îi oferim măcar un zâmbet? Oare superioritatea pe care o afișam de multe ori fața de cel aflat în nevoie și care cere milostenie (a nu fi confundat cu mila) din partea noastră, este justificată?

Răspunsul îl aflăm în Sfânta Evanghelie după Matei care ne spune că, la un moment dat, Isus arată că atunci când dăm celor aflați în nevoie, Lui dăm toate cele de trebuință “(…) flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit/ Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25: 35-36). Așa că dacă cumva decidem să fim aroganți cu cei care caută ajutorul nostru, cu cumva cu El suntem aroganți?

Dumnezeu este bun și darnic. Și tot ceea ce Îi oferim, ne întoarce înzecit. Însă El nu are nevoie de nimic pentru Sine. În marea Lui iubire față de oameni, ne cere să dăm celor ce nu au, având în minte ca Lui dăm. Ne cere să potolim setea celor fără de apă, având în minte imaginea Lui pe Cruce. Ne îndeamnă să avem grijă de străini așa cum El are grijă de cei ce sunt pe drumuri. Ne povățuiește să îngrijim pe cei în suferință ca și cum am avea grijă de rănile făcute de cuiele înfipte în mâinile și picioarele Sale. Și doar așa putem fi mai aproape de El:

” Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?/ Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?/ Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25: 37-40)

Cu siguranță fără a respecta pe cel de lângă noi, nu ne putem numi credincioși. Aroganța, egoismul, superioritatea față de semenul nostru etc., sunt ingredientele care ne conduc, inevitabil, către focul cel veșnic: “Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut./ Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Matei 25: 45-46).

Împăratul nu vrea nimic de la noi decât ceea ce a oferit și El noua. Nu se supără atunci când nu reușim să ajungem la standardul pe care L-a impus. Ne cere însă să încercăm să facem ceea ce și El a făcut cu noi: să iubim, să arătăm dragoste, bunătate și solidaritate.

Iar El ne va zâmbi! Asa cum o face în fiecare zi…..

_

Gelu Duminică este unul dintre cei mai respectați sociologi din România. A urmat cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Din 1999 a început să activeze ca voluntar la Agenția Împreună, în prezent fiind director executiv. Are un doctorat și mai multe cărți scrise.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania