În 2 octombrie 1604 a izbucnit rebeliunea anti-imperială condusă de viitorul principe al Transilvaniei, Bocskai István/Ștefan Bocskai/Stephan Bocskai, în maghiară Bocskai-felkelés, în germană Bocskai-Aufstand. Sprijinit de trupele de haidăi(haiduci)/hajdúk/haiducken, pe care îi eliberează din servitute, obține o serie de victorii asupra imperialilor.

“Bocskai, un ghiaur viteaz, adunându-și notabilii din neamul său, le-a grăit astfel: Până când vom mai suporta noi batjocura și nedreptățile acestui neam? Eu, la rândul meu, urmând exemplul strămoșilor noștri, îmi pun întrebarea: oare nu este mai bine să ne răzbunăm pe dușmanii noștri și să luptăm pentru cauza noastră?” Ibrahim Pecevi , Tarih (Cronica), vol. II, Istanbul, 1867.

“Numirea sa în calitatea de principe al Transilvaniei, în noiembrie 1604, a venit din partea Porţii Otomane, căreia îi fusese, cu un deceniu mai devreme, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari. Confirmarea sa în această calitate, după mai multe alegeri parţiale, s-a produs la 14 septembrie 1605, prin votul tuturor stărilor privilegiate ale provinciei, reunite în Dieta de la Mediaş.

În noiembrie acelaşi an, în cadrul unei ceremonii fastuoase, turcii i-au oferit o coroană de rege al Ungariei. Bocskai a primit-o în păstrare, refuzând însă să se încoroneze.

Într-o Transilvanie tulburată de conflicte, cu o autoritate princiară care a traversat o lungă perioadă de criză, Ştefan Bocskai a fost personalitatea care a întrunit toate calităţile unui mare om de stat.

Politician abil, el şi-a dovedit atât capacitatea de a organiza lovituri de stat, cât şi pe aceea de a le dejuca. Comandant militar de valoare, el a dat hotărât semnalul desprinderii din tradiţiile medievale şi al începutului modernizării armatei Principatului.

Diplomat înzestrat, Bocskai a izbutit, prin medierea tratativelor de pace dintre otomani şi imperiali, să joace un rol cu adevărat important în diplomaţia europeană.

Politica sa socială, modernizatoare şi lipsită de reverenţă faţă de tradiţionalism, a dus la eliberarea şi înnobilarea unui număr de 10.000 de haiduci. Ştefan Bocskai a fost, de asemenea, cel dintâi dintre marii principi calvini ai secolului al XVII-lea…

…Numele şi personalitatea lui Bocskai se leagă de mişcarea condusă de el, care mai târziu s-a înscris în istoria ţării sub conceptul de lupta pentru eliberare ce-i poartă numele.

Revolta armată a lui Bocskai a constituit debutul mişcărilor de eliberare ale Stărilor împotriva Habsburgilor din secolele XVII-XVIII.

Lupta lui a avut rezultate, deoarece prin tratatul de la Viena, încheiat la 23 iunie 1606, s-a consfinţit autonomia statală a Transilvaniei şi libertatea confesiunilor protestante, documentul stând apoi la baza discursului politic din Ungaria pentru mai bine de jumătate de veac.”

Fragment din materialul ”Principele Ștefan Bocskai și epoca sa”, coordonatori Tudor Sălăgean și Melinda Mitu.

citez și opinia medievistului Ladó Árpád-Gellért…

” Anumite aspecte trebuie totuși luate în considerare în legătură cu mișcarea lui Bocskai. În primul rând aceasta nu era o mișcare de ”independență” sau de ”eliberare” cum figurează ea în mentalul colectiv.

Aproape din start se afla sub ”protecția” otomanilor care au trimis firman lui Bocskai, care l-a acceptat. Mai mult, a cerut (fapt amplu demonstrat de cercetările recente ale istoricilor maghiari) și a primit coroană de la otomani.

Mișcarea lui s-a declanșat datorită unor motive personale (confiscarea proprietăților din Transilvania, dezvăluirea neplăcută făcută de către partida prootomană a lui Gabriel Bethlen din Transilvania, a faptului că el se afla în tratative cu otomanii etc.) și circumstanțe favorabile ca doleanțele haiducilor imperiali care stăteau neplătiți de luni de zile și cu sălașurile lor prădate de trupele imperiale. La acestea se adăugau plăngerile protestanților.

Trebuie subliniat un alt aspect foarte important. Mișcarea lui Bocskai era un dar trimis de către Allah otomanilor care se aflau la capătul puterilor în Războiul Lung. Curtea de la Praga nu se arăta dispusă să negocieze pacea oferită de către otomani, chiar dacă se afla și ea în situație financiară precară.

Poarta Otomană a dorit să capitalizeze circumstanța, haosul creat de către Bocskai prin crearea unui nou protectorat otoman, similar regatului lui Szapolyai. Bocskai a acceptat acest plan, poate pentru că nu avea încotro, acceptând vasalitatea. Majoritatea stărilor din Ungaria Regală nu priveau mișcarea declanșată ca o mișcare de eliberare.

Asta știm din scrisorile private. Ei îl numeau pe Bocskai, rebel bătut de Dumnezeu, trădător și alte cele. Majoritatea magnaților nu erau dispuși să înlocuiască domnia regilor Habsburgici cu statutul de vasal al Porții.

La 1605 mișcarea lui Bocskai a degenerat într-un război civil în care magnați protestanți luptau de partea regelui legitim și magnații catolici de partea lui Bocskai. Dar asta nu se prea spune, pentru că ne plac miturile naționale despre luptele de ”independență”.

Mai mult, Illeshazy Istvan, consilierul lui Bocskai scria, chiar în culmea succeselor militare ale mișcării, că el nu-și poate imagina cum s-ar putea susține financiar cetățile de graniță fără ajutorul financiar al Habsburgilor.

Aristocrația maghiară de la începutul secolului al XVII-lea avea deja mecanisme de conviețuire cu Habsburgii care reprezentau civilizația creștină occidentală pe care nu erau dispuși s-o abandoneze, pentru statutul de protectorat otoman.

Rezultatele acestei conviețuiri se văd și astăzi în Ungaria de vest și Slovacia, fosta Ungarie Superioară. Legat de politica socială ”modernizatoare” doar atâta trebuie menționat că i-a înobilat pe haiduci în masă pentru că nu avea cu ce altceva să le plătească leafa și dorea să creeze un grup militar loial lui.

Cumva a imitat statusul secuimii. În aceste condiții nu prea putem vorbi despre lupte de eliberare.

În prezent, în istoriografia maghiară, acest concept este disputat și se gravitează spre a descrie mișcarea ca una foarte controversată și colorată cu scopuri multiple.

De citit: Géza Pálffy: Szabadságharc volt-e Bocskai István mozgalma? N.B: Pállfy este un proeminent istoric specializat pe relațiile Habsburgo-maghiare din sec . 16-17.”

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.

1 COMENTARIU

  1. Adevarul este ca alegerea vasalitatii otomane de catre Bocskay a fost mult mai avantajoasa decat domnia catolizatoare si confiscatoare de domenii de la nobilii maghiari, a Habsburgilor, bazate pe acuzatii false (pe baza acestei politici s-a fabricat mitul “femeii vampir” despre Erzsébet Báthory, ca sa i se ia averile).
    Vasalitatea nominala otomana nu impunea un control direct asupra politicii interne si externe, si nu impunea o religie prin forta, si nici nu confisca averi si domenii, dupa bunul plac, asa cum faceau Habsburgii. Datorita alegerii acestui drum a vasalitatii nominale otomane, s-a putut incepe epoca de aur si de importanta putere politica regionala, a lui Bethlen Gábor si I. Rákóczi György, si inflorirea culturala si stiintifica dintre anii 1620-1660 a principatului Transilvaniei.
    Si sa nu uitam nici faptul ca Transilvania a devenit garantul libertatii religioase a locuitorilor regatului maghiar sub domnia Habsburgica, principii Transilvaniei conducand un sir de campanii victorioase impotriva Habsburgilor in timpul razboiului de 30 de ani, constrangand Habsburgii sa recunoasca drepturile protestantilor din Ungaria de a isi profesa religia, Transilvania fiind trecuta si in clauzele Pacii de la Westfalia din 1648 care incheia lungul razboi.
    Si sa nu uitam nici faptul ca Bocskay are statuie pe monumentul libertatii religioase de la Geneva pentru victoria sa asupra politicii catolizatoare fortate Habsburgice.
    Fara alegerea drumului criticat in acest articol de catre Bocskay, Transilvania ar fi suferit, ar fi decazut, si politica contrateformatoare a Habsburgilor s-ar fi afirmat cu toata forta sa destructiva atat in Transilvania cat si in Ungaria. Si nu putea vorbi nici despre epoca de aur a Transilvaniei din anii urmatori sub marii principi calvini, fiindca Transilvania ar fi fost doar o provincie marginasa a Habsburgilor.

    De aceea nu sunt de acord cu cele scrise in acest articol, bazat pe parerile unor istorici. Fara revolta si alegerea lui Bocskay, azi nu am putea vorbi de Transilvania, asa cum o cunoastem astazi.

Comments are closed.