Toamna frumoasă și soarele îmbietor de afară ne-au determinat să lăsăm orice alte activități pe care ni le propuseserăm pentru finalul de săptămână și să alegem o destinație de ”vâjâială”, cum spunem noi. Am împachetat repede copiii și am pus degetul pe hartă. Destinația o ochisem de ceva vreme, doar că până atunci au tot fost altele și nu am reușit să ajungem. Plecam, în sfârșit, la Rimetea! O minunată comună din județul Alba, un loc despre care citisem multe și auzisem la fel de multe, iar toate cele auzite sau citite începeau cu expresii de genul: este minunat, parcă nu e în România, trebuie să mergeți, e musai să ajungeți iute acolo!

Nu vreau să povestesc acum despre tot ceea ce am făcut la Rimetea, fiindcă pentru a descrie frumusețea zonei am nevoie de mult spațiu editorial și de cel puțin două-trei episoade dintr-o mică serie narativă dedicată exclusiv părții de turism a acestui loc desprins parcă dintr-o altă realitate, una în care locuri ca acesta sunt parte a unei țări civilizate, curate, frumoase, culte și pline de oameni cu bun-simț. Da, sună a SF, dar – vă rog să mă credeți – este cât se poate de real!

Ceea ce vreau să punctez în articolul de față este doar experiența culinară surpinzătoare pe care am avut-o în Colțești, sat aparținător comunei Rimetea.

Citisem despre Conacul Secuiesc în mai multe rânduri și aflasem deja că este restaurantul unde călătorii care ajungeau în zonă se puteau delecta cu cele mai alese preparate din bucătăria secuiască și ardelenească, un loc unde chiar celebrul actor american Nicolas Cage a ales să mănânce la ultima sa vizită în țara noastră, așa că mi-am spus că este musai să mergem și noi acolo, să și verificăm cu propriile papile gustative ceea ce citisem scris de alții. Inspirați, am decis să sunăm chiar când am plecat de acasă și am făcut o rezervare pentru o masă, lucru înțelept fiindcă citisem deja că de cele mai multe ori – chiar și așa cu sunat în prealabil – nu ai garanția că vei găsi un loc liber. Noi am avut noroc!

Imediat ce am parcat am înțeles că aici nu este doar un simplu restaurant, ci un adevărat complex în care pe lângă mâcarea pe care o poți servi, te poți bucura de un cadru natural extraordinar. Totul este gândit în așa fel încât să îți aducă nu doar hrană pentru trup, ci și pentru suflet. Fiecare detaliu arhitectural al clădirii, fiecare colțișor din grădina imensă în care te poți plimba uitând de timp și de griji, sunt gândite astfel încât să te transpună într-o lume de poveste. M-a impresioant scrânciobul amplasat undeva în curte, acesta fiind și colțișorul cel mai iubit de multitudinea de copii prezenți acolo împreună cu părinții lor. Cei mai mari au ales bicicletele cu care se puteau plimba cât vezi cu ochii, iar adulții stăteau la mesele amplasate afară, savurând o cafea, un desert și bucurându-se de liniște și frumusețea locului.

În interior era vânzoleală mare, însă imediat am fost preluați și conduși la masa pe care o rezervaserăm. Am văzut amabilitate și profesionalism la membrii personalului, frapant fiind însă că unii erau foarte, foarte tineri.

Din lista de meniu am ales, în mod evident, gulyás unguresc și bine am făcut! Am primit o porție mare, numai bună să sature vreo două persoane. Vă rog să mă credeți că a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată! Gătit exact așa cum trebuie, cu o carne care ți se topea în gură și un mix de condimente porționate perfect pentru a avea gustul și savoarea pe care o aștepți de la cea mai celebră mâncare ungurească.

Și mai este ceva demn de menționat. Pâinea! Da, pâinea care are cumva un rol de cenușăreasă pe masă, dar care aici ar trebui să fie considerată o adevărată primadona. Este atât de gustoasă și de bună, încât nu poți să nu remarci combinația perfectă pe care o are cu acel gustos gulyás.

Și felul principal a fost la fel de gustos, oferta fiind atât de tentantă încât ne-a fost greu să alegem. Indiferent că alegi un file a la Colțești sau Friptura Conacului, ca să nu mai pomenim de cârnații de casă, totul este extraordinar de gustos și de bine gătit. Evident, vinurile din Transilvania sunt un bun acompaniament, iar sfaturile chelnerilor în materie de băuturi asortate cu mâncarea sunt demne de urmat. Merită să știți că locul poate și găzdui oaspeții care nu mai pot mișca de la atâta mâncare bună, însă și pentru asta trebuie să faceți rezervare prealabilă, întrucât cererile sunt foarte multe și riscați să nu găsiți nicio cameră liberă.

O recomandare ar fi și aceea că este bine să vă lăsați puțin loc în stomac și pentru unul dintre deserturile aflate în meniu. Sunt fantastice! Fie că alegeți clasicii papanași, fie că mergeți pe mâna unei tradiționale Somlói galuska, vă asigur că nu greșiți.

Adăugați la toate cele scrise mai sus curățenia extraordinară, atenția la detalii și preocuparea pentru buna dispoziție a clienților și veți avea rețeta unui succes clădit cu multă trudă și răbdare, cu pasiune și cu dorința perpetuă de a le oferi celor care vin la Conacul Secuiesc nu doar mâncare ci, ceva mult mai intens, mult mai frumos și mult mai greu și anume AMINTIRI pentru o viață, experiențe memorabile.

Vizitați Rimetea și neapărat poposiți și la Conacul Secuiesc!