Că place sau nu, câștigătoarea confruntării de ieri este Viorica Dăncilă! Ceea ce și-a propus a și realizat: accederea în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Nu vrea mai mult și nici nu-i trebuie! Cele douăzeci de procente ale Vioricăi Dăncilă arată, însă, că există un nucleu dur de votanți PSD, în genere oameni pentru care indiferent cine este cel pe care partidul l-a pus acolo, îl vor vota. Sunt cele douăzeci de procente ale celor care votează întotdeauna ceea ce zice partidul, pentru că – nu-i așa? – partidul e în tot și-n toate, partidul este cel care știe întotdeauna mai bine, partidul este cel care are întotdeauna dreptate.
Comportamentul este unul care vine din istoria comunistoidă a acestei țări, o istorie în care bolșevicii au ridicat non-valoarea la rang de model, ducând în derizoriu pe cel care era parte a unei elite prin natura școlii pe care o făcuse, prin efortul pe care îl depusese pentru a ajunge între cei care aveau un cuvânt de spus în comunitățile lor. Apoi au venit comuniștii care au luat, se știe bine, pe cel mai leneș dintre săteni și l-au făcut primar, l-au ostracizat pe cel care avea un pic de avere prin munca lui și l-au catalogat drept chiabur, iar cei care au îndrăznit să protesteze au fost rapid reduși la tăcere de ”organul” atotvigilent.
Ei bine, această mentalitate adânc înrădăcinată se poate vedea în procentele celor care susțin ”partidul” chiar și atunci când partidul pune în fruntea lui o tufă. Nu cred că greșesc, dar aceleași douăzeci de procente le-ar fi obținut și un ghiveci cu o floare în el dacă partidul îl susținea pentru a candida la funcția supremă în stat.
Mulți se tânguiesc acum pe la colțuri despre cât de prost a jucat Dan Barna la aceste alegeri și despre cum a reușit PSD să-i sufle poziția a doua. S-ar putea să aibă dreptate în ceea ce privește amatorismul lui Barna, însă sigur este că, indiferent cine ar fi reprezentat USR-Plus, indiferent câți alergători erau pe partea dreaptă a concursului pentru premiul cel mare, PSD ar fi avut pentru candidatul său tot aceleași douăzeci de procente.
Când se vor diminua cele douăzeci de procente? Probabil doar prin schimbarea naturală a unor generații. Dar poate că nici așa nu-i speranță prea mare, ținând cont că pe segmentul de vârstă 18-24 a fost cel mai mare absenteism la urne. Nu e deloc un fapt dătător de speranțe! Poate doar unele deșarte…
Da, cele douăzeci de procente ale Vioricăi puteau fi ale oricui ar fi avut ștampilat pe el cei trei trandafiri. Iar dacă un om care s-a remarcat prin lipsa crasă de educație, de cultură, prin lipsa oricărui element care să-i dea dreptul de conduce ceva, orice, a reușit să aducă douăzeci de procente la aceste alegeri, atunci cred că e mult de muncă în ceea ce privește educația (de orice fel, nu doar cea politică). Poate că acel #reset plimbat prin campanie de oamenii lui Barna ar trebui să se refere la resetarea mentalității prin educație, prin dialog cu cele douăzeci de procente și prin acțiuni care să arunce la moment dat ”partidul” în desuetudine.
Credit foto: Inquam Photos (Octav-Ganea)
