Visul USR a pocnit. Din pacate.
Vad ca unii incearca acum sa se imbarbateze, cum ca nu se lasa, ca lupta lor continua, ca va veni tura urmatoare – localele si parlamentarele, ca rezultatele sunt normale.
Yeah, sure. Inteleg si admir darzenia lor, doar ca Romania nu functioneaza asa.
In Romania, lumea reactioneaza emotional. Asta n-ar fi asa mare bai, daca electoratul n-ar fi extrem de polarizat si fragmentat. Prin urmare, toti votantii ii “culegi” mai ales la inceput, cand esti pe val. Cand esti nou si shiny, fara vanatai si pacate. Cand lumea crede ca vede pe Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana la un loc. Dupa magia primului soc, incepe oscilatia procentului de electorat: plus – minus, plus –minus, sau mai rau, te duci ca bolovanul in jos.
Stie cineva un partid care si-a dublat electoratul la cativa ani dupa ce a aparut? Nu ma refer de la 1% la 2%, ci de la 20% la 40%. Uite PMP-ul, 6% sta scris pe fruntea lor, poti sa-l aduci pe Donald Trump sa-i conduca. Singurul algoritm de-ati creste semnificativ electoratul este sa te unesti cu alt partid, sperand ca iti insumezi votantii. Vezi ce a facut PDL mai demult, sau PNL mai recent. Insa cand te unesti cu altii, numai esti tu, devii altcineva. Chiar si atunci cand pastrezi numele.
Dar dupa cate ma pricep eu la partide, nici un partid nu a reusit inca sa-si creasca electoratul prin hard work, munca onesta si sarguincioasa la nivelul votantului de rand, ca sa-i inteleaga acestuia durerile si sperantele.
De aceea zic, mira-m-as ca USR sa aiba o alta evolutie de-acum incolo. Tare mi-e teama ca USR s-a stabilizat undeva pe la 15 – 20%, in cel mai bun caz. Si pe-acolo va ramane, plus – minus.
[ Speranta in USR este o situatie deja-vu pentru mine. Cand am fost tanar, i-am spus USR-ului PAC (Partidul Alianta Civica), iar in locul lui Barna / Nicusor Dan a fost profesorul Nicolae Manolescu. Cu diferenta imensa ca domnul Manolescu avea prestigiu si imensa substanta intelectuala. Nu galagie pe FB.
Doamne, cum au degenerat lucrurile. Ce diferenta intre nivelul celor din Alianta Civica si PAC, si parodia electorala dusa acum pe social media de noile eminente cenusii ce coordoneaza intelectualitatea tinara (Caramitru, Neamtu – Papahagi – Paleologu … No offense, please. Nu ma leg de nimeni, doar oftez. ) Nimic nu mai este ce-a fost.
Ma gandeam astazi ca a existat pe vremuri in tara un “stoc” de intelectuali cu consistenta remarcabila: profesorul Manolescu fiind unul din ei. Acestia au avut suficient timp sa se dospeasca. Sa se formeze ca intelectuali. Sa-si maturizeze ideile, ca sa aiba ceva de spus. Intre timp “stocul” s-a epuizat. Cei noi care apar acum sunt cruzi si neformati, pentru a rezista pe termen lung. Ca fotbalistii pe care-i transferi la saptesprezece ani, fara sa le dai timpul sa se formeze suficient. Pentru ca nu au suficienta consistenta, desi noi am vrea ca ei sa aiba, se “ard” repede, precum un chibrit, in timp ce seniorii politici profita de ei din umbra. ]
Mi-este greu sa spun cine conduce de fapt tara in acest moment
Nu-mi iasa din minte cum s-a scos RISE project din fisier exact la momentul cand a fost nevoie. Cum a inceput imediat, la comanda, campania concertata anti-USR si anti-Barna. Si cum apoi totul a incetat brusc, la comanda, cand USR a fost de acord sa sustina noul guvern, fara sa mai ceara nimic. Nimeni nu a mai avut rabdare sa asculte explicatiile saracului Barna. Nu a mai existat binestiuta prezumtie de nevinovatie. Decizia fusese deja luata. S-ar putea sa fiu eu meshugganah si sa-mi fi format impresii gresite, cand in realitate totul a fost kosher. Nu neg ca uneori sunt cam dus cu pluta.
[ La fel, nu stiu de ce, dar am senzatia insistenta ca Romana este condusa din umbra cu ajutorul lui BAUBAU (ca-i zicem la BAUBAU servicii, stat paralel, institutii de forta, deep state, sau altfel). Exact cum o democratie latino-americana este condusa cu armata pe post stabilizator. ]
Cineva scria astazi pe FB ca alegerea presedintelui Iohannis nu este nimic altceva de cat continuarea amortirii. S-au cum ii zicem in ungureste – langyos. Calin – nici rece, dar nici cald. Buna mea de la Deva avea vorba: “nici cal, nici magar”. Presedintele Iohannis si PNL nici nu-si vor scula Europa in cap (cum a facut-o PSD), dar nici nu vor curata puroiul coruptiei (cum am sperat, si eu ca multi, ca o va face USR).
Nu-mi place sa fac pronosticuri politice pentru ca nu inteleg politica de loc, dar mi-e teama ca asa va fi. Langyos. Toti actorii principali au mai fost in functii de decizie, si domnul Iohannis, si domnul Orban, si restul. Si cu toate astea, nimeni nu tine minte ce au reusit ei sa faca. Atata timp cat predictiile modelului lui Bayes functioneaza corect (sau dupa cum spune poporul: “Lupul isi schimba parul, dar naravul ba”), ma astept ca totul sa continue ca pana acum.
Ce urmeaza pentru mine?
Eu, unul, m-am convins inca odata ca in Romania solutia pentru mai bine nu este una politica, ci una civica. Si nu este la nivel central, ci la nivel local si regional.
Eu cred ca daca vrei sa faci ceva bun si trainic, o faci printr-un proiect civic: lucrii cu oamenii la nivel de grass roots, le explici ce vrei sa faci, ii convingi, si daca reusesti, iti sufleci manecile si te apuci si faci. Si mai ales nu te atingi de nici un leu, dar nici un leu, de la buget, fie el de stat sau local. Chiar daca este legal si chiar daca iti baga cineva banii in buzunar.
Da – stiu, asta va lua timp mult, multi nu vor fi de acord, si nu te vei lafai in atentia mass media. Este nasol, pentru ca nu ai perks. Nu esti vedeta, ramai un anonim – tu si proiectul tau micut.
Dorinta mea cea mai fierbinte este acum sa incepem lucrul cat putem de repede la proiectul cuiva (nu eu sunt autorul), proiect la care persoana respectiva i-a zis Erdely Iskola, Scoala din Ardeal, Die Siebenbuergische Schule, Transylvanian School.
Ideea cu care vrem sa pornim la drum este urmatoarea: Vrem sa cream un mijloc (o scoala) prin care sa compensam golurile in educatia copiilor produse din cauza ineficientelor invatamantului de stat, ineficiente create de centralism si birocratie.
Ne gandim sa ii invatam copii pana-n clasa a opta, mai ales copii saraci si defavorizati, cunostinte si deprinderi care sa-i ajute in viata: 1) acoperirea golurilor la materiile de baza (citit, scris, matematica); 2) educatia caracterului prin educatie civica si cunoasterea comunitatii lor; 3) educarea deprinderilor pentru viata (gospodarirea banilor, gradinarit, planificarea timpului, intretinerea hainelor, igiena personala, etc.); si de ce nu, 4) introducerea in domenii moderne (ce numim STEM in America). Astfel de scoli exista in SUA si sunt populare. Vrem sa luam o idee de aici, si sa o plantam (precum o floare) in Ardeal.
Obiectivul nostru este sa strangem pana la vara, daca reusim, suma de „ABC” de dolari. Cu ei am putea porni prima scoala pilot. Stim deja unde. Daca reusim, atunci – poate – repetam algoritmul si in alte locuri asemanatoare. Iar Scoala din Ardeal – Erdely Iskola ar deveni Scolile din Ardeal – Erdely Iskolak. Dar sa nu ne ia gura pe-dinainte, si sa suflam in iaurt.
Daca este un lucru la care ma pricep foarte bine, acesta este invatamantul. Vom pregati materiale scrise, exercitii, lecturi, exercitii de scris, video-uri. Tot ce trebuie. Vom prelua si adapta proiecte de la scolile de aici, scoli pe care le cunosc. Scolile unde au mers copiii mei, si de care suntem foarte multumiti ca parinti.
Pentru ca nu vrem nici un ban de la bugetele din Romania, va trebui sa facem fund raising. Probabil, grosul va fi din SUA. Dar cine stie de unde sare iepurele?
Daca reusim sa dam drumul in Ardeal la o actiune oricat de mica, sper ca vom angrena scoli de aici, parcuri publice, si de ce nu – donori si crowdfunding. Am astfel de conexiuni, dar pentru asta trebuie sa facem intai un prim pas cu cap si coada, oricat de mic ar fi el.
Asa ca nu stiu despre voi, dar eu imi suflec manecile si ma apuc de treaba. Iar cei care ma stiu din Hunedoara, cand imi suflec manecile – sunt mint egy lo (vagy mint egy traktor). Ar totul pana se termina.
Si ce se intampla cu sperantele mele pocnite la alegerile de duminica? … Vorba lui buna de la Deva: „Sa-i ia dracu cu politica lor”.
Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.
