Familia noastra este protestanta. Sau reformati, cum suntem cunoscuti in Transilvania.

Spun Transilvania, pentru ca multa lume din afara ei ne crede pagani. Nu o data mi s-a intamplat ca cineva, din Moldova sau din Tara Romaneasca, ba chiar din Bucuresti, sa ma intrebe in ce Dumnezeu credem noi, reformatii. Mi-am dat seama ca nu o fac cu rautate. Oamenii, nu stiu pur si simplu cine sunt reformatii.

Ultima discutie de genul acesta a fost cu un calator pe trenul Timisoara – Iasi. El se intorcea de la lucru din Germania, si ii mai ramasese o paine buna de mancat pana acasa in Moldova. A intrat in vorba cu mine, cum face lumea pe tren, a vazut ca citesc o carte intr-o limba straina, m-a intrebat de unde vin, si din nimic in nimic am ajuns nu mai tin minte cum la religiile din Statele Unite. Inainte sa ma dau jos din tren la Deva, a tinut sa-mi spuna cu multa pasiune ca atunci cand ma intorc in Statele Unite, trebuie le spun oamenilor de-aici sa se dea pe calea cea dreapta. Pentru ca ei se inchina acum Diavolului.

Bineinteles, nu m-am suparat, desi astfel de pareri sunt intr-o oarecare masura ofensatoare, chiar si atunci cand ele vin din necunoastere. Am ajuns sa ma resemnez cu faptul ca pe teritoriul Romaniei, probabil, doar in Transilvania si Banat se stie cat de cat cine suntem noi, reformatii. Pe vremea comunistilor, am fost “ascunsi” in categoria – “alte culte”. Acum, asi zice ca relatia restului cu noi este, cum spunem in America, “Don’t ask, don’t tell”. Nimeni nu este curioasa sa afle mai multe despre noi, iar noi la randul nostru stam izolati in bula noastra.      

Lumea ne stie in Statele Unite mai degraba drept calvinisti. Intre toate tipurile de calvinisti, familia noastra tine de Hungarian Reformed Church din New York City. Poate ati observat, preotul nostru din New York, Tiszteletes Ur cum ii spunem in Ardeal, domnul Arpad Drotos, a acceptat cu mare amabilitate sa ne trimita in fiecare duminica gandurile sale, ganduri pe care noi le publicam in “Stirile”. Tiszteletes Ur pregateste un flier pentru fiecare slujba a sa in New York, flier in care descrie pe scurt starea comunitatii noastre reformate. Prima pagina are mesajul pe care noi il preluam pentru “Stirile”. Acest mesaj face parte si din slujba pe care dansul o spune duminica in biserica.

Pentru cei care nu sunt reformati, vreau sa precizez ca slujbele noastre contin si discutarea unei teme actuale pentru toata comunitatea: o sarbatoare, un eveniment social important, probleme globale. Orice tema de interes major. Prezentarea pe care o face Tiszteletes Ur dureaza cam 20 – 25 de minute, nu foarte lunga ca sa devina plictisitoare, si nu foarte scurta ca sa nu aiba destul timp sa discute ceva cu suficienta substanta. In opinia mea, mesajul dansului este dincolo de apartenenta la o anumita biserica. Este pur si simplu mesajul unui om educat, intelept, si preocupat de binele fiecarui om.           

In America, noi, cei din Hungarian Reformed Church, suntem frati (in religie) cu cei care apartin de Dutch Reformed Church (reformatii olandezi). Si suntem verisorii puritanilor (pelerinii), cei care au debarcat in 1620 in Plymouth, Massachusetts, unde au intemeiat una din primele asezari permanente de imigranti din Statele Unite. Din pacate, puritanii sunt si aceia care au ars pe rug “vrajitoarele” din Salem.

Am simtit intotdeauna ca legatura cu pelerinii (pilgrims) din Massachusetts este poate cea mai puternica conexiune culturala pe care o am cu patria care m-a adoptat.

Am vizitat Plymouth de Thanksgiving in 2013. Am mers la locul unde legenda spune ca primul dintre ei a pasit pe continental american. Acel loc este de fapt o stanca cufundata in mare, pe care fiecare a pasit din barca pe mal. In port exista o replica a vasului “Mayflower”, cu care pilgrims au venit din Olanda.

Pelerinii au fost un grup de protestanti englezi, care s-au refugiat initial in Olanda, pentru ca conceptiile lor religioase erau in conflict cu cele ale Bisericii Anglicane. Au trait incepand din 1607 in Leiden, dar s-au decis in 1620 sa plece in America pentru a-si putea practica religia fara a fi prigoniti de nimeni.

Au ajuns in America dupa peste doua luni de navigat pe mare. Acolo au intemeiat colonia Plymouth, care spre deosebire de majoritatea coloniilor initiale, a reusit sa supravietuiasca si sa existe pana-n ziua de astazi. Mai ramasesera doar 47 de persoane dupa prima iarna, din cei 102 pilgrims care s-au imbarcat din Leiden. Muzeul local din Plymouth are o placa cu numele celor 102 ajunsi la mal, unii din ei fiind notati ca au murit in prima iarna. Au disparut atunci familii intregi din cauza frigului, a foamei si a bolilor. Chiar si dupa patru sute de ani, este dureros sa vezi cum au disparut la un loc – barbatul, femia, copiii mici.

Pe langa puritani, noi, calvinistii, adica reformatii din Ardeal, suntem inruditi si cu hughenotii francezi. Unii din ei s-au refugiat in America dupa Noaptea Sfantului Bartolomeu. Nu departe de locul unde locuim noi pe Long Island, hughenotii au intemeiat orasul New Rochelle (pornind de la numele La Rochelle din Franta, principalul centru hughenot) si putin mai la nord (sau cum spunem aici, upstate New York) charmant-ul orasel universitar New Paltz. New Paltz are o zona istorica, cu un numar destul de mare de case de piatra construite in anii 1680, inclusiv o minunata biserica reformata, tot din aceeasi perioada. In general, intreaga coasta de nord-est este impanzita cu biserici reformate, inclusiv in Woodstock, locul celebrului festival de muzica din 1968.   

Calvinismul a ajuns in Transilvana in anii 1550. Transilvania a luptat in Razboiul de treizeci de ani in tabara protestanta, impotriva catolicilor. Am citit undeva (numai retin exact unde) ca Transilvania ajunsese pentru o scurta perioada de timp intre puterile europene din razboi.

In general, este corect sa spunem ca Transilvania este unul din primele locuri din lume, daca nu chiar primul, in care s-a legiferat libertatea fiecaruia de a practica religia pe care o doreste (Tordai Edikt, edictul de la Turda). Ca ardeleni, trebuie sa fim foarte mandrii de acest lucru, ca nu este putin sa fii primul care a introdus prin lege toleranta religioasa. In plus, este si o legatura culturala solida intre Transilvania si poporul american. Libertatea de a-ti practica religia ta, oricare este ea, este cheia de bolta a Americii.    

Tatul meu m-a crescut sa fiu mandru de faptul ca sunt reformat, fara insa sa ma transforme intr-un habotnic. Mi-ar place sa cred ca reusesc sa am atata credinta cat sa fiu a good person.

Incepand de prin clasa a patra, am mers (ca toti copiii reformati din Hunedoara) in fiecare sambata dupa-masa la orele de Biblie (Kate ora cum ii spunem noi).  A Heidelbergi Kate este un document care explica doctrina reformata sub forma unor intrebari si raspunsuri. La sfarsitul clasei a sasea, am avut in biserica o ceremonie numita Konfirmacio, in care am fost intrebati din Kate, si in urma careia am devenit membru al comunitatii reformate din Hunedoara. Interesant, a trebuit sa arat documentul pe care l-am primit la ceremonia de Konfirmacio, atunci cand am devenit membru al comunitatii reformate din New York City. Desi este mai mare ca mine, am avut printre colegi si pe actualul eurodeputat Winkler Gyula. In acele vremuri, dansul era Winkler Iuliu, la fel cum eu eram Doboli Alexa.

A fi reformat inseamna pentru mine trei lucruri simple: 1) Sa accept ca am foarte multe defecte, dar ca incerc tot ce pot ca sa le corectez; 2) Sa cred ca orice se poate rezolva prin munca, sau respus din punct devedere credincios – ca munca este calea spre Salvare; si 3) Ca trebuie sa facem tot ce este in puterea noastra ca sa cream o diferenta in viata (asta chiar si daca in final nu reusim). Se prea poate ca de fapt cele trei principii sa nu aiba strict de-a face cu religia reformata, poate sunt doar reguli bune de viata. Totusi, dintr-un motiv sau altul ele sunt conectate in mintea mea de religia mea. 

Legat de punctul 2), rezolvarea oricarei probleme este intotdeauna mai multa munca, un coleg de-al meu de la universitate m-a caracterizat odata ca eu asi fi precum Calul din “Ferma animalelor” de George Orwell. Ca asi avea un singur algoritm in creierul meu la orice problema ce imi iasa in cale: doar mai multa munca. Am si o anecdota despre obsesia mea cu munca: Am intre colaboratorii mei un profesor de aici care este Dutch Reformed. Discutam din cand in cand de specificul nostru de reformati. Realitatea este ca Dutch Reformed si Hungarian Reformed sunt practic aceleasi, pe vremuri, preotii reformati din Transilvania au studiat la seminariile din Olanda. Iar imediat dupa Revolutie, primele ajutoare care au sosit au fost bineinteles din Olanda. Revenind la profesorul Dutch Reformed, mi-a povestit ca el, ca si mine, consideram ca este pacat sa irosesti chiar si o secunda. Deaceea, el tine (ca si mine) un caiet in care lucreaza pentru universitate, pana si atunci cand se uita la un film la televizor. Astfel in mintea noastra putem fi linistiti, pentru ca de fapt muncim si nu “pacatuim” avand un moment de fun.

Adevarul este ca in timp ce am muncit intotdeauna foarte mult ca sa ating X sau Y, nu am dat niciodata foarte multa atentie ca sa incerc sa ajut sa schimbam viata cuiva in bine. Pur si simplu nu m-a interesat, pentru ca am considerat ca am suficiente problem ale mele. Nu-mi trebuie si problemele altuia. Din fericire, prin preotul nostru, domnul Arpad Drotos, am cunoscut eforturile care se depun intr-un sat din Mures pentru a ajuta copiii necajiti de-acolo. Cei de-acolo fac toata munca grea, dar mi-au dat si mie oportunitatea sa contribui cu putin. Si prin asta, parca, sa ma simt in propria-mi piele un pic mai multumit de mine.

Toti suntem mandrii de ceea ce ne-am nascut, si ceea ce suntem prin asta in viata. Este omenesc sa fie asa. Nimeni nu vrea sa renunte la cultura sa, si nimeni nu vrea sa fie “ascuns” sub eticheta “alte culte”. Cred ca este important sa existe punti sanatoase intre diferitele religii din Ardeal, pentru ca este pagubos pentru toti sa traiesti dupa principiul: “Don’t ask, don’t tell”, asa cum este acum. Deasemenea, este esential sa ne cunoastem traditiile locale si regionale, pentru ca s-ar putea sa descoperim prin asta ca am fost printre pionierii Europei, poate chiar ai lumii, in felul progresist in care am interpretat unele probleme de baza ale umanitatii, precum toleranta religioasa.  

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.