Dupa ce am depus juramantul pentru a deveni cetateni americani, judecatorul prezent la ceremonie ne-a tinut un scurt speech, celor vre-o doua sute de persoane din sala. Doua minute, cat sa nu devina iritant. A incheiat spunandu-ne “Nu uitati, de-acum incolo sunteti americani si New Yorkers.”

Marturisesc ca m-a surprins aditia lui legata de “New Yorkers”, din moment ce juramantul nostru fusese strict pentru cetatenia americana. Nu si pentru cea de New Yorker, caci ea oricum nu exista. Mai este loc sa fiu si New Yorker, atunci cand sunt cetateanul celui mai grandios si mai puternic stat al lumii?

Am inteles mai incolo ca poate legal intr-adevar deveniseram “doar” americani, dar din multe alte puncte de vedere deveniseram si New Yorkers.

Am sa scriu in continuare cate ceva despre convingerea mea ca Transilvania, la fel ca si restul regiunilor istorice din Romania, trebuie sa devina autonoma, daca exista intr-adevar dorinta unui progres sanatos si sustenabil pentru toti. Doar autonomia este cadrul organizatric ce poate scoate la suprafata dorinta si munca oamenilor pentru mai bine. Asta pentru ca stimulant este doar acel cadru in care participarea fiecaruia se vede si conteaza, iar cei alesi pot fi hold accountable pentru greselile sau neonestitatea lor. In schimb, statul centralizat si unitar este o structura asa de ineficienta, incat in final, nimeni nu simte ca este de datoria lui sa participe la efortul comun, iar lipsa de orice accountability a liderilor face ca timpul sa scoata in fata mai ales pe cei ambitiosi si fara nici un fel de scrupule, nicidecum pe cei doritori si calificati sa adreseze o anumita problema importanta pentru toti. Nu ma credeti? Uitati-va in jurul vostru.

Vreau sa precizez ca toate opiniile sunt ale mele, si nu reprezinta in nici un fel pozitia celor de la “Stirile Transilvaniei”. Am dorit insa sa ridic problema nevoii autonomiei drept tema de discutie, de meditatie, si de speranta. Din dragoste fata de regiunea unde m-am nascut, si din dorinta unui viitor mai bun pentru toti.

Dogma statului unitar

Mitul statului unitar si centralizat ne pacaleste mereu, sugerandu-ne ca fiecare din noi are o singura eticheta, cea pe care o primesti automat de la tara unde te nasti. Aceasta eticheta prin urmare este aleatoare, pentru ca fiecare din noi ne-am nascut acolo unde a dat Dumnezeu, nu acolo unde am “vrea”.

Poate, cu ceva vreme in urma, a fost suficient ca fiecare din noi sa se plimbe prin viata cu o singura eticheta pe frunte. Doar ca lucrurile au devenit de facto extrem de diferite in zilele noastre. Orice cetatean al Romaniei are astazi de “purtat” cel putin doua etichete: cea a cetateniei tarii, dar si pe cea de cetatean din Uniunea Europeana. Cele doua nu sunt echivalente. Cetatenia romana nu confera implicit si dreptul de a locui sau de a lucra oriunde pe teritoriul Uniunii, in schimb este a doua eticheta, cea a apartenentei la Uniunea Europeana, sau cum spun unii – calitatea de cetatean european, care da aceste drepturi. Pana si cei mai nationalisti intre nationalisti trebuie sa admita ca si ei opereaza cu cel putin doua etichete, cea de cetatean roman si cea de european.

Aderarea la Uniunea Europeana a scos in evidenta limitarile statului unitar si centralizat al zilelor noastre. Ma astept ca majoritatea sa nu fie de acord cu concluzia mea. Pe de-alta parte nimeni (intre ei) nu vrea sa renunta la calitatea de a fi cetatean european, pentru a si-o pastra intacta pe cea a unui cetatean al unui stat unitar si centralizat pur. Pentru ca adevarul gol-golut este ca nu poti fi in acelasi timp membru UE si suta la suta stapan pe toate detaliile destinului tau national. In fond aceasta este dilema din cauza careia exista Brexit. Si este o dilema si in Statele Unite, de cand exista ele. Mai precis, dilema referitoare la unde tragi linia de separatie intre autoritatea federala si cea a unui stat?

Si daca toata lumea s-a bucurat sa primeasca eticheta supra-statala, cea de cetatean european, eticheta la care acum nimeni nu vrea sa renunte, atunci de ce lumea n-ar fi atunci de acord si cu ideea de a primi si o eticheta sub-statala? Sa zicem cea de membru al unei regiuni bine conturata? Cum este Transilvania. Si prin asta sa se creeze o adaptare mai buna la realitatea zilelor noastre, si la posibilitatea unor raspunsuri mai eficiente la toate oportunitatile ce apar.

Eu cred ca conceptul de stat unitar si centralizat pur permite de fapt o singura eticheta pentru fiecare locuitor al sau. Eticheta care spune ca esti – cetatean al statului national si unitar. Atat. In plus, eticheta asta spune ca toti locuitorii sunt identici din toate punctele de vedere, au exact acelasi trecut, exact aceleasi nazuinte, si exact aceleasi dorinte. Astfel de state au avut intotdeauna probleme ideologice, istorice, culturale, sociale in a-i include, a-i trata, si de a-i cointeresa in aceeasi masura pe cetatenii sai de diferite feluri. Statul francez, cel care este the gold standard pentru restul statelor unitare si centralizate, a aparut intr-o vreme cand populatia sa a fost omogena etnic, si deasemenea amenintat de pericole existentiale externe. Din toate punctele de vedere, un stat unitar este probabil instrumentul cel mai eficient atunci cand insasi existenta statului este in pericol. Nu insa si atunci cand statul nu este amenintat.

Dar cand accepti ca stat unitar si centralizat o eticheta in plus (ca de exemplu pe cea de european), atunci ai de-a face cu un hibrid: ceva care se prezinta publicului ca stapan pe toate parghiile si deciziile sale, desi de fapt nu este. Si atunci: de ce n-ai duce procesul de re-organizare pana la capat, adaugand inca o eticheta, cea regionala, pentru a face statul mai eficient in folosirea oportunitatilor ce apar?

Nevoia de autonomie

Noi, cei care am studiat sistemele de calcul si cum sunt ele construite, stim ca lucrurile complicate nu pot sa functioneze eficient, atunci cand cand sunt controlate unitar si centralizat, asa dupa cum bate pulsul unui singur ceas. Un astfel de sistem este mult prea ineficient, mult prea lenes, si mult prea fragil. De exemplu, daca unul din modulele sistemului centralizat are prea mult de procesat, restul modulelor trebuie sa bata pasul pe loc, asteptand (fara sa faca nimic) pana modulul mult-prea-ocupat isi termina procesatul. Bineinteles, un astfel de calculator arde majoritatea timpului gazul de pomana. De aceea, calculatoare moderne sunt construite modular, fiecare modul indeplindu-si functiile asincron intre ele, cat se poate de descentralizat de restul modulelor. In acest fel, modulul mult-prea-ocupat nu tine pe loc restul modulelor. Descentralizarea este un principiu de baza al sistemelor moderne eficiente. Exista teorii matematice peste teorii matematice care demonstreaza cu cat este un sistem distribuit mai eficient de cat unul unitar si centralizat. Iar matematica nu minte niciodata.

Daca nimeni nu a reusit inca sa construiasca un calculator performant dupa principiile centralismului rigid, este putin probabil ca cineva va reusi vre-odata sa construiasca un stat eficient dupa acelasi principiu. Un astfel de stat unitar si centralizat, care sa reuseasca sa tina pasul cu statele ce nu doar sunt deja mult in fata, dar in plus folosesc principii de organizare mult mai eficiente.

Facand o paralela cu felul cum functioneaza statul New York in cadrul Statelor Unite, autonomia ar da posibilitatea Transilvaniei sa-si optimizeze viata locala si regionala functie de istoria, specificul si oportunitatile specifice. De exemplu, Transilvania nu are acces la mare si nici la Dunare, si nu are nici Delta, precum are Dobrogea. Deci Transilvania nu va putea egala niciodata oportunitatile de comert sau de turism din Dobrogea. In schimb, Transilvania are o traditie industriala mult mai veche de cat restul tarii, precum si conexiuni traditionale puternice cu centrul Europei. [ Sau cum se spune la Timisoara, desi orasul nu este din Ardeal: “Timisoara este mai aproape ca distanta de Belgrad, Budapesta si Viena, de cat este de Bucuresti. ]

Autonomia ar da prilejul fiecarei regiuni sa-si optimizeze oportunitatile sale specifice, fara a o obliga sa se ajusteze fortat dupa proiecte si idei impuse arbitrar de la Bucuresti. Exista o vorba ce vine tot din stiinta calculatoarelor: “Atunci cand optimizezi dupa medie, s-ar putea sa nu satisfaci nevoile nimanui, deoarece media s-ar putea sa nu existe in realitate.” La fel, se prea poate ca atunci cand inventezi planuri de guvernare centralizate, care sa rezolve nevoile cetateanului mediu, exista toate sansele ca aceste planuri sa nu rezolve nimic, nici pe cel din Transilvania, nici pe cel din Moldova, si nici din Tara Romaneasca, pentru ca nu exista un cetatean “mediu” cu nevoi “medii”.    

Am observat ca lumea incepe sa identifice incet, incet bruma de autonomie posibila in actualul mod de organizare a statului. Cineva observa ca legea ii permite un anume gen de proiect local, il face, este un succes, dupa care altii ii copiaza experienta. Este exact algoritmul dupa care orase precum Sibiul, Clujul, Oradea au inceput sa faca lucruri minunate. Astfel de proiecte nu se pot planifica de la centru, nu sunt create prin “constructie”. Ci ele rezulta folosind oportunistic flexibilitatea ce exista la nivel local, pentru a dezvolta proiecte necesare si urgente. Ai nevoie sa repari centrul? Exista suficienta autoritate si fonduri locale pentru a il repara acum, si nu peste trei ani cand vin banii de la bugetul central. [ Eventual mai tarziu daca guvernul este controlat de adversarii politici. ] Este exact principiul care face Statele Unite sa fie asa de eficiente in administratie: exista in SUA suficienta flexibilitate si autoritate locala si regionala pentru a implementa o gama larga de proiecte, si fiecare administratie este extrem de rapida in a prelua ideile ce functioneaza bine in alte locuri.

Orasele din Romania au inceput sa identifice cai creative de a se auto-organiza si prin asta de a produce rezultate frumoase. Din pacate, observ ca astfel de actiuni nu prea trec de nivelul unui oras. Nu stiu inca nici un judet care pe ansamblul sau sa fie asa de successful precum Sibiu, Cluj, sau Oradea. Si desigur, nu stiu nici o regiune, care sa se dezvolte sanatos si rapid in intregimea ei. Oare de ce? Pai, simplu: din cauza statului unitar si centralizat.                           

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.