Mi-am spus astazi ca in loc sa scriu inca unul din articolele mele mult prea lung si mult prea seci, poate este mai sanatos sa scriu ceva light. Oricum, nervii oamenilor sunt suficient de intinsi cu alegerile. N-are rost sa-i bat si eu la cap cu aiurelile mele. Am tot timpul s-o fac dupa alegeri.

Asa ca astazi am scris un potpourri de texte scurte, fara mesaj. Doar distractive, cred eu.

Ce se intampla de fapt in mintea unui politician   

Am citit un lucru interesant in cartea profesorului Marco Iacoboni de la University of California Los Angeles (UCLA). El este un neuroscientist renumit – adica unul din aceia care se “uita” cu aparatele in capul tau, sa vada cum iti functioneaza creierul in anumite situatii.

Printre multe altele, el a facut si urmatorul experiment: A luat experti in politica si s-a “uitat” la creierul lor in timp ce discutau politica. Nu stiu cum a reusit sa-i convinga, dar a facut-o.

Spre surpriza sa, cu cat erau expertii mai experti in politica si cu cat discutau mai aprins, cu atat imaginea creierului lor se apropia tot mai mult de imaginea unui creier care este intr-o stare de repaus total. Adica se activau exact acele circuite neuronale, care functioneaza cand day dream, adica mintea iti merge hai-hui, gandidu-te la tot felul de aiureli si prostii. Spre deosebire de experti, creierul novicilor in politica au aratat foarte exact imaginea folosirii circuitelor neurocognitive, specifice ratiunii. Adica, ei au si judecat in timp ce au vorbit.

Man, eu am banuit intodeauna ca prea multa politica este periculoasa pentru sanatate, dar am acum si dovada stiintifica oferita de un profesor de neuroscience de la una din cele mai prestigioase universitati din lume, UCLA.

Nedumerirea mea fata de conservatorii din Romania

Sunt puzzled de urmatorul lucru, cand vine vorba de conservatorii din Romania. Definitia de pe Wikipedia a ceea ce inseamna a fi conservator spune asa, citez: “Conservatives seek to preserve a range of institutions such as religion, parliamentary government, and property rights, with the aim of emphasizing social stability and continuity.”

Deci, sa ne concentram pe scop: “aim of emphasizing social stability and continuity.” Conservatorii, asa cum le spune si numele, cred in stabilitate, continuitate si schimbari in pasi mici. Ei nu cred in schimbari radicale.

Deci in Romania, conservatorismul ar inseamna prezervarea status-quo-ului actual: coruptie, nepotism, indolenta, amatorism … iar solutia conservatoare este “more of the same thing”.

A little bit of help? Ca recunosc nu sunt cu multi neuroni in cap.

Dar mie situatia asta mi se pare cam aduce cu povestea ca rasa umana s-a inmultit pornind de la Adam si Eva, care parca au avut doi baieti, Cain si Abel. …Dar imi cer scuze tuturor pentru prostiile pe care le spun pentru ca vorbesc despre lucruri la care nu ma pricep. Totusi, cum ramane cu conservatorii din Romania? Pentru ca Revolutia nu face parte din vocabularul lor, atunci totusi cum te scapi de coruptie? Sau poate atunci nu sunt chiar asa de conservatori, adica de dreapta, – de dreapta, dar cu unele rezerve.

Despre apelative

Imi plac la nebunie apelativele care sa folosesc in Romania, mai ales ca si eu le-as putea folosi pe toate: profesore – bingo, pentru asta sunt platit; maestre – desigur, doar public regulat pe Facebook; luminatia voastra – merge, daca-mi dau sapca jos se lumineaza totul in jurul meu; maiestatea voastra – categoric, ca orice coocoo de pe planeta asta, si eu ma cred Napoleon; excelenta – aici e aici, totusi excelez in excelenta excelenta la excelentele care exceleaza in jurul meu. … Ah, si am uitat de preafericit … desigur, doar cand nu ma bate sotia prea mult la cap.

Am avut un cosmar nou. Groaznic

Se facea ca lucrez la un grant de cercetare (ceea ce fac in realitate acum). Si eu stateam intr-o banca in clasa, in primul rand, iar presedintele Trump la catedra.

Si presedintele imi spunea tot felul de chestii, de care eu habar n-aveam, dar ma prefaceam ca stiu. (Asa cum face Siegfrid Muresan, ca tot am avut o scurta controversa cu o admiratoare de a sa).

Anyhow, nu numai ca eram lost cu indicatiile lui, dar la un moment dat mi-a spus sa am grija de fiica lui de doi ani. Am inceput sa o invat vocalele a, e, i, o, u. Si ea a inceput sa planga.

M-am speriat groaznic ca o aude plangand taica-sau, si atunci m-am trezit …

Morala? Cred ca a studia stiinta, nu merge prea bine cu a-i citi aiurelile lui Mihai Neamtu pe FB. Ori una, ori alta.

p.s. Inca un motiv de ce imi place mai mult de presedintele Obama de cat cel de-acum. Cu el eram prieten in visele mele.

Si inca un cosmar. Cred ca am nevoie de o vizita la shrink

A new spin to a classical nightmare: cica trebuia sa iau cursul de chimie (hmmm, tocmai chimie, din care nu stiu nimic in afara de NaCl).

Si nu doar ca habar n-aveam de materie, dar am mai si lipsit de la curs. Colegul meu de camera, YYY, imi spune ca avem ca tema doua probleme de rezolvat. Ma uit peste ele: prima era cu o harta unde in orasele principale erau statii radio, care trebuiau sa comunice intre ele minimizand energia. Mi-am zis ca stiu sa rezolv astfel de probleme, dar nu prin metode “chimice”. Un alt coleg, ABC, avea cele doua probleme deja rezolvate, si s-a oferit sa ma lase sa le copiez, doar ca temele trebuiau predate la 6.20 si era deja 6.13.

Partea cu – n-am timp sa termin – este clasica, insa spinul este nou – ca nu stiu sa rezolv problemele de chimie. Sa mi se traga de la discutiile pe FB, cand mi s-a spus ca nu vad “lumina” pentru ca am gandire de sexomarxist? Am zis corect, sexomarxist? [ Apropos, ce inseamna asta? Este de bine? Sau de rau? ] Sau mi se trage de la faptul ca am ajuns aproape la mijlocul verii, si n-am facut nici pedeparte (cum naiba se mai scrie si asta? Naiba s-o ia de gramatica a limbii romane si toate regulile astea anapoda cu despartit si nedespartit. Cine are timp sa tina minte atatea mofturi nesistematizate?) ce mi-am propus?

Dupa ce am readormit, am avut al doilea cosmar. Toate setarile mele FB trecusera din engleza in romaneste. Putea fi si mai rau, sa fi trecut in ungureste, igaz kedves emberek?

Despre cocosi in The New York Times

Tocmai am citit in The New York Times-ul de sambata trecuta, ca un cuplu din Franta l-a dat in judecata pe Maurice, cocosul.

Cica cei doi nu se pot odihni in pace pentru ca Maurice canta la sase dimineata. Au cerut judecatorului sa dispuna removing-ul lui Maurice. “Cei doi nu sunt oameni rai”, a declarat avocatul lor. ”Au cerut doar sa fie removed, nu omorat”. Cei doi au angajat un detectiv particular, care a documentat minutios cand si cat de tare canta cococul. Dar “cantecul lui este discret”, a spus avocatul apararii. “Cocosul este stresat, a simtit ca se intampla ceva in jurul sau”.

A fost recomandat ca Maurice sa fie dus intr-un alt loc, atata timp cat cei doi cu plangerea sunt in vacanta. Primarul satului a decretat “prezervarea caracterului rural, inclusiv cantatul de cocos”.

Au inceput sa se stranga semnaturi in Franta pentru introducerea unei legi care sa protejeze toate sunetele cu caracter national, desigur si cantatul cocosului.

Este foarte buna initiativa celor doi. Si eu ma gandesc sa dau in judecata veveritele care trec strada fara sa se asigure, raccoon-ul, care si-a facut obiceiul sa manance din gunoi (hey raccoon, disgusting), dar mai ales soarele care are prostul obicei sa ma scoale la cinci dimineata cand rasare. Sper ca judge sa dea o hotarare ca soarele sa fie removed pana la opt dimineata, ca sa pot si eu sa-mi fac somnul in tihna.

Introducere in democratia cacique

Cica democratia prin partide, care se sprijina pe baroni locali, se numeste in jargonul expertilor cacique democracy. Algoritmul este simplu: centrul da bani de la buget la cacique (baronii locali), iar acestia fac rost de voturi la alegeri. In plus la asta, exista doua partide care se rotesc la conducere, ambele partide folosindu-se de cacique. Sistemul a functionat in Spania acum 100 de ani, dar a devenit clasic in Filipine. Who knew?

Ma indoiesc ca cineva a planificat sa creeze cacique democracy si in Romania, dar asta a iesit. Chestia este ca fara cacique locali (si mai nou serviciile) nu prea ai cum sa guvernezi, pentru ca structurile civice locale sunt prea slabe, iar apoi este nevoie sa-i rasplatesti pe cacique pentru serviciile lor.

Totu-i cerere si oferta, ca la piata libera. Un fel de feudalismo – capitalism, unde si biserica-si mai baga cozile.

Noi, tatii, suntem in plus

Intr-un interviu recent la radio (nu, nu radio Erevan), o cercetatoare in biologie a explicat dilema ca din punct de vedere evolutiv existenta tatilor este un mister. Exista, se pare, specii de melc (parca), care au doar mame si care indeplinesc ambele functii. O astfel de solutie, a spus cercetatoarea, este mult mai robusta si eficienta din punct de vedere evolutiv, de cat solutia propagarii speciei bazata pe mama si tata.

Hmmm? Inseamna doua lucruri, fie ca noi, tatii, suntem pe traiectoria ce duce la extinctie, fie natura a chiulit de la cursul despre robustetea si eficienta evolutiei, si atunci we got lucky.

One of Sandy’s (my younger son) descriptions of food in Romania

“One day in Romania when I was on my way to the mountains, we stopped to eat at a Penisuea. Penisuea is a hotel or a restaurant. When we got there, I had nothing to chose from the menu. When my mom asked me “Do you want to try trout?” I said, “Yes, I like fish”. So, first I got my tripe (cow stomach) soup. It tasted like really bland rubber steak. Then the trout came. It’s head and bones were there. “Gawh, that’s so gross”, I said. But my mom picked out the bones and took of the head. I was able to eat it. Yay! The trout tasted delicious. Trying new foods is great. That’s why I like food. Anyway, for desert I had a cinnamon roll. It was three delicious meals. Amazing!”

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.