REPORTER: – Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști români care au făcut carieră în calitate de comentatori sportivi. De ce ați ales presa sportivă ?

DUMITRU GRAUR: – Îmi propuneți să mă întorc cu mai bine de 50 de ani în urmă, în momentul în care, student fiind,îmi căutam încă direcția spre care urma să mă îndrept. Am fost jucător de fotbal, apoi student la IEFS (ANEFS-ul de azi), dar nu mă vedeam devenind profesor în școală și nici antrenor. Mă gândesc,totuși, azi că aș fi putut avea o carieră ca antrenor de fotbal, dar gazetăria sportivă m-a cucerit iremediabil și așa am ajuns, aveam vreo 22 de ani, la cunoscutul ziar „Sportul”, condus pe acea vreme de Emanuel Valeriu. Eram pentru moment doar simplu „colaborator”, de fapt învățăcel în presa scrisă, dar în octombrie 1971, după absolvirea facultății, am fost angajat cu carte de muncă. După cum puteți constata, au trecut de atunci destui ani…  

REPORTER: -În decursul anilor ați activat atât în presa scrisă cât și în radio și televiziune. Dintre cele trei, care v-au adus mai multe satisfacții ?

DUMITRU GRAUR: -În general este destul de greu de îmbinat aceste trei fațete ale jurnalismului. Dacă veți cerceta, veți vedea că sunt foarte puțini gazetari care au reușit să se afirme atât în presa scrisă, cât și în cea vorbită. Este vorba de fapt de meserii diferite! În ce mă privește, am început cu presa scrisă (ziarul „Sportul”, revista „Flacăra”), însă am continuat cu cea vorbită, la televiziune (TVR) și ceva radio, mult mai puțin. Iar mai apoi, ieșind la pensie, m-am reîntors la presa scrisă, fiind editorul unei frumoase reviste lunare, intitulată „Sport în România”. Acum, dacă ar fi să aleg, probabil că postura de comentator în direct a unor evenimente televizate a fost cea mai grea și plină de satisfacții, cu cele mai multe aprecieri – fie pozitive, fie negative! – pentru munca mea.

REPORTER: -Ați fost redactor, timp de 10 ani, la revista Flacăra, în fruntea căreia se afla vulcanicul Adrian Păunescu. Ce amintiri aveți din perioada aceea ?

DUMITRU GRAUR: -Este foarte complicat să mă exprim într-o singură frază. Fiindcă munca alături de Adrian Păunescu mi-a marcat întreaga carieră ulterioară. A fost dificil, a fost epuizant, dar a fost fără îndoială una dintre cele mai frumoase perioade ale carierei mele. Nu încetez să spun că la „Flacăra” lui Adrian Păunescu am învățat cu adevărat gazetărie și m-am format ca o persoană dedicată deplin acestei meserii. Păunescu a fost un geniu, și o spun de câte ori am ocazia, a fost un tiran, dar de la care am învățat meserie cu toții.

REPORTER: -Alături de care importanți comentatori sportivi ați lucrat în Televiziunea Română ?

DUMITRU GRAUR: -În momentul în care eu am ajuns la televiziune, colegi îmi erau Mișu Tănăsescu (comentator de rugby), Cornel Pumnea și Teoharie Coca-Cozma. Nu am lucrat alături de Cristian Țopescu, sunt convins că la el vă gândiți, decât după Revoluție, când s-a întors în TVR, iar eu devenisem redactorul șef al redacției sportive. Apoi relațiile noastre s-au răcit, fiindcă aveam opinii diferite despre munca de televiziune. Asta nu înseamnă că nu i-am apreciat întotdeauna calitățile de comentator!

REPORTER: -Din primăvara anului 2011 dețineți funcția de președinte al Asociației Presei Sportive din România. Care este menirea acestei asociații ?

DUMITRU GRAUR: -Menirea acestei asociații este fără îndoială menținerea unei unități a membrilor săi, ca și apărarea drepturilor gazetarilor sportivi, protejarea muncii lor față de interesele altor grupări și particulari.  Ca un exemplu, atunci când clubul CFR Cluj a refuzat abuziv acreditarea unui jurnalist băimărean, APS a înaintat o sesizare Consiliului Național Anti Discriminare, apărându-l pe ziaristul cu pricina. În urma unui lung proces, CNAD ne-a dat dreptate, sancționând clubul clujean cu amendă și restabilind astfel dreptatea de partea noastră. Și este doar un exemplu. 

REPORTER: -Dintre actualii comentatori sportivi pe care-i apreciați în mod deosebit ?

DUMITRU GRAUR: -Chiar dacă voi fi puțin subiectiv, îi voi menționa pe cei pe care i-am crescut și i-am ajutat să devină comentatori de televiziune: Emil Grădinescu, Cosmin Băleanu și Bogdan Cosmescu. Mai sunt desigur și alții. 

REPORTER: –Ați obținut de-a lungul anilor mai multe premii. Amintiți, vă rog, câteva.

DUMITRU GRAUR: -Premiul cu care sunt cel mai mândru este cel pentru locul al III-lea într-o competiție internațională (AIPS Media Awards) la care au luat parte peste o mie de concurenți, din întreaga lume. Am fost recompensat și cu suma de 2.000 dolari pentru editorialul „Lacrimi de comentator bătrân” apărut în revista „Sport în România”, pe care o editează Asociația Presei Sportive.

REPORTER: – Privind în urmă, sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat până acum, din punct de vedere profesional ?

DUMITRU GRAUR: -Cum se spune adesea, probabil că aș fi putut face mai mult. Sunt însă destul de mulțumit cu ce am realizat – comentarii, articole, analize, reportaje video ș.a., dar am și satisfacția de a fi pus pe picioare mai multe redacții sportive (la TVR, la Prima TV, la Antena 1), în urma cărora există câteva zeci de mai tineri jurnaliști care-mi poartă respectul și recunoștința lor.

REPORTER: -Ce proiecte mai importante aveți pentru anii care vor urma ?

DUMITRU GRAUR: -Voi continua în fruntea Asociației Presei Sportive și voi încerca să mențin în viață revista „Sport în România”, pe care o realizăm acolo. Dacă timpul îmi va permite, am de gând să mă apuc de o carte de memorii, așa cum sunt destui care mi-au  cerut-o. Sănătoși să fim!

Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR

Comentează și tu acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.