Rezultatele evaluării PISA nu trebuie citite doar din perspectiva distrugerii învățământului în ultimii 30 de ani, ci, mai ales, din aceea a viitorului mediu și îndepărtat. Copiii evaluați în 2018, cei introduși așadar în mecanismul educațional de analfabetizare, își vor termina studiile preuniversitare spre anul 2025, iar cele universitare spre 2030. Ei vor deveni membrii cei mai activi ai societății într-un orizont de 15-20 de ani, pe acest temei educațional precar și compromis, care nu le-a oferit nici măcar competențele minimale pentru operații simple sau judecăți elementare.

Dacă în acest moment, printr-o acțiune de urgență bazată pe consens național, toți cei cu putere de decizie în România lansează un program de terapie intensivă pentru educație, rezultatele lui vor fi vizibile abia în 10-15 ani. Este perioada în care noi și cei care vin după noi trebuie să putem rezista și să ținem societatea în viață. Altfel, daunele pe care riscă să le producă analfabetismul și toți actorii lui se pot dovedi ireversibile.

Dar, pentru moment, nici palidul program prezidențial „România educată”, nici prestația modestă a unei ministre nelalocul ei și nici dorința rectorilor de partid (aceia care de ani de zile contribuie la distrugerea învățământului românesc) de a se eterniza pe posturi dincolo de două mandate nu ne încurajează să credem că ar exista în societate forța și voința necesară pentru a lansa un program de reabilitare a educației românești.

Dezastrul educației are vinovați preciși. Vina acestora constă nu doar în aceea că au privat generații întregi de pasiunea și bucuria cunoașterii, de șansa unei evoluții armonioase a personalității, ci au privat o societate întreagă de șansa unei dezvoltări durabile. Au sufocat infinite posibilități de afirmare a României ca o națiune demnă și puternică. O țară în care jumătate dintre copii sunt analfabeți funcționali este o țară cu un viitor îngustat, hărăzită înapoierii, prejudecăților, obscurantismului și manipulării. Este o țară în care orice amenințare devine pericol real, potențat de incapacitatea de a reacționa, de a evalua situațiile critice și de a găsi soluțiile bune. Vedem deja manifestări ale acestui pericol în catastrofele care au avut loc până acum.

Ne așteaptă cel puțin 10 ani grei și apoi alții, mult mult mai grei, dacă nu facem ceva. AZI.

Comentează și tu acest articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.