Am avut astazi un alt moment din acela pe care eu le numesc – moment de tip Forrest Gump.

Pe pagina de Facebook Știrile Transilvaniei găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!

Sunt momentele cand ma gandesc cu toata umilinta si toata onestitatea de care sunt in stare, “oare ce naiba caut eu, Lecutz de pe strada Balcescu, dintr-o fundatura a lumii numita Hunedoara, ce caut eu aici, gura casca, in mijlocul atator oameni destepti?”

Da, vazut din afara, si eu sunt imbracat ca ei, vorbesc ca ei, ii inteleg ce spun si le pot raspunde fara sa ma fac de ras, am acelasi rang universitar, sunt din acelasi ecosistem academic ca ei (respectiv sistemul universitar american).

Pe de-alta parte, toate astea contrasteaza cu originea mea umila, cea de Lecutz de pe strada Balcescu, din fundatura lumii numita Hunedoara. Originea mea va fi intotdeauna cu mine. Eu mergeam vara la fan si din cand in cand la sapa cu bunicii mei analfabeti, in timp ce intelectualitatea cu “sange albastru” din tara isi plimba fundul in scaune de piele, in fata bibliotecilor, vorbea graseiat …

Da, astazi eu sunt aici, cu oportunitatea de a-mi freca coatele in fiecare moment cu oameni dintre cei mai inteligenti de pe Pamant, iar ei sunt tot acolo unde s-au nascut. Dar senzatia de om cu origine umila va fi cu mine pentru totdeauna. O spun ca pe o meditatie pozitiva la oportunitatile pe care ni le da viata tuturor, nu ca pe o suparare sau frustrare … Doar ceva la care ma gandesc si ma minunez. Life is good, after all.

Apropos de circul de-acum legat de testul PISA

Liceul nostru de mate-fizica era considerat cel mai bun din Hunedoara. Asta este usor cand esti singurul liceu de mate-fizica din oras. Am intrat primul la admiterea din 1984 la profilul electric al Politehnicii din Timisoara (electric includea pe atunci AC, electronica si electrotehnica), si am terminat sef de promotie la automatica si calculatoare in 1990. Am avut bursa republicana trei ani (cand erau doar cinci burse in total pe tot profilul electric si pentru toti anii de studii). Eu am avut-o pe-a doua, prima fiind a unui tip de le electronica. Am ajuns in America profesor universitar plin. Sau cum spunem aici, Full Professor. Cred ca m-am descurcat decent cu ce am invatat la liceul meu din Hunedoara.

Revenind la testul PISA, la liceul nostru din Hunedoara nu am prea invatat limba si literatura romana mai de loc. Nici limba engleza. Nici biologie. Nici istorie. Nici geografie. Nici … Au fost desigur cateva exceptii, mai ales o colega careia ii placea romana si care raspundea intotdeauna la toate intrebarile profesoarei noastre. Dar per ansamblu, am fost toti bate cu ochi (vorba lui mama), mai ales noi, baietii.

Regula liceelor de succes din tara era foarte clara: invatai doar ce se cerea la admiterea la facultate si pentru examene. Cei de la Poli nu invatau chimie, cei de la medicina nu invatau mate, si tot asa. [ Apropos, de bascalia care s-a facut vis-à-vis de fostul premier care nu a stiut aria cercului, imi aduc aminte ca examenul de fizica la medicina a produs o mini-drama in 1983 din cauza unei probleme care cerea aria sectorului de cerc, iar viitorii medici nu au avut-o tocmai pe varful limbii lor. ]

Vreau insa sa precizez foarte clar un lucru: vina nu a fost a profesorilor de la clasa pentru situatia care a existat. Orice profesor isi alege cariera mai ales din pasiune. Cred ca una din senzatiile cele mai neplacute este sa mergi la clasa ca sa vezi ca pe elevi nu-i intereseaza materia ta, iar tu nu poti schimba situatia, pentru ca asa “vrea” sistemul. Sistemului de invatamant de-atunci, ca si acum, nu a inteles de ce trebuie lumea sa invete romana, biologie, istorie, geografie, filosofie etc. nu doar pentru nota sau examene, ci pentru viata.

[ Dl. Andrei Caramitru a posta ceva legat de ideea asta explicand concret diferenta intre cum se preda istoria in Elvetia (unde a mers el la scoala) si cum se preda in tara. ]

Realitatea este ca invatamantul centralizat din Romania le impune practic profesorilor de la clasa ca trebuie sa predea intr-un anume fel, desi unii din ei isi dau seama ca ar putea face-o mult mai bine altfel, tinand cont de specificul elevilor lor. Eu cred ca invatamantul centralizat presupune a priori ca profesorul de la clasa este incapabil si deci trebuie sa-l ghideze ca pe-o marioneta impunandu-i ce si cum trebuie sa predea.

Asa ca problema este invatamantul centralizat si managementul habarnist din invatamant, nu profesorii de la clasa.

Si continuarea la povestea cu circul PISA

Cam toata lumea s-a meditat incepand din clasa a opta la materiile de examen. Eu m-am meditat un an la matematica, in clasa a douasprezecea. Si s-a meritat din plin. Altii s-au meditat la cateva materii in fiecare an. [ Ah, si am avut meditatii la limba franceza pentru ca am adorat intotdeauna tot ce este francez. Si la fel, s-a meritat fiecare leu pe care l-au platit parintii mei. ]    

Asa ca probabil este corect daca spun ca noi am avut rezultate bune in scoala doar atunci cand am fost lasati in pace sa studiem pe cont propriu pentru examene. Iarasi repet, asta nu din cauza profesorilor de la clasa, ci din cauza modului primitiv in care a fost gandit invatamantul romanesc.

Eu am dat examen de admitere din geometrie si fizica, pe care apoi nu le-am folosit niciodata in viata. Asa ca despre ce naiba vorbim acum cu testul PISA? Problemele sunt mult mai adanci si mai vechi de cat niste “amarate” de teste PISA, care maine s-ar putea sa dispara cu totul.

Invatamantul din Romania a fost intotdeauna slab per ansamblul sau, in ciuda eforturilor pe care profesorii de la clasa le-au depus pe cont propriu. Motivul este ca nu au existat niciodata expertii care sa creeze un invatamant realist pentru conditiile din Romania. Algoritmul a fost intotdeauna – hai sa-i copiem pe altii, desi exista o hiba, vorba lui tata, cu metoda asta: “romanii nu sunt chiar ca finlandezii.”

Asa ca nu este de mirare ca acum nu ne vedem ca intelectuali in lume. Ca nu avem nimic de spus ce altii nu stiu deja. Ca nu cream mai nimic [ in afara de stilou ]. Ca ne amagim cu minciuni – gen inventatorii avionului de reactie sau descoperitorii insulinei. Faptul ca “indopam” pe cativa copii si ii trimitem apoi la concursuri, nu inseamna ca avem fabrica de genii.

Cea mai mare aiureala ar fi ca acum sa se incerce sa se gamify testele PISA, adica sa-ti propui ca obiectiv ale invatamantului sa ai rezultate cat mai grozave la testul PISA. Daca se schimba testul sau dispare cu totul? Ce te faci atunci?

Invatamantul este intotdeauna corelat cu nevoile si realitatea societatii. Ori intr-o economie care nu inventaza si nu a inventat niciodata nimic (pentru ca a cumparat sau furat tehnologie), nici invatamantul nu-stiu-cum-de-sofisticat nu-si are rostul.

Revenind la senzatia mea de Forrest Gump

Eu sustin ca invatamantul romanesc este busit prin constructie. Iau drept argument pentru afirmatia asta doar intalnirea mea de astazi. Cea cu care am inceput articolul.

Intalnirea a fost o discutie despre posibilitatea demararii unor proiecte de cercetare din categoria celor of grand impact (think big, cum le spunem aici).

S-a discutat multe idei, printre ele si cazul de deforestation din Thailanda (taierea padurilor fiind un subiect hot si in Romania). Initial s-a crezut ca problema in Thailanda este una punctuala: oamenii taie padurile pentru a folosi lemnul la gatit. Asa ca solutia guvernului a fost sa le dea oamenilor sobe cu un alt combustibil (nu mai tin minte precis care). Guvernul a cumparat o multime de sobe, le-a dat oamenilor, iar cand s-a dus dupa sase luni sa vada urmarea, toate sobele erau aruncate in rape. Si-au dat seama ca gatitul nu este o problema pur economica, ci devenise si una sociologica si antropologica, pentru ca in timp oamenii dezvoltasera tot felul de obiceiuri si crezuri care faceau ca lumea sa gateasca doar cu lemn.

Ce incerc sa spun este ca in zilele noastre cam toate grand problems in cercetare sunt cross-disciplinary si implica un flow al knowledge-ului intre diferite arii: fundamental science, applied science, health, sociology, psychology, history, political sciences, pana si jurnalism ca sa comunici eficient cercetarea, astfel incat publicul sa inteleaga unde i se duc banii de taxe.

Ca sa poti sa faci aceste lucruri eficient trebuie ca o universitate sa includa sub acelasi acoperis administrativ toate domeniile pe care le-am enumerat.

Ori in Romania, totul se surpa chiar din pornire din moment ce mozaicarea domeniilor este rigid institutionalizata: stiintele tehnice intr-o universitate separata, cele medicala in alta, agricultura alta, arhitectura in inca una, stiintele politice – guess what? – alta, iar stiintele fundamentale si social science – you guessed right, fiecare separat. Si toate universitatile astea concureaza intre ele pentru aceeasi bani de la buget. Cum poti concura cu altii care alearga de rup pamantul, cand tu ai greutati administrative de douazeci de kilograme legate de fiecare picior?

Asa ca poti pompa in educatie si cercetare tot bugetul national si in plus si pe cel european ca tot nu se va vedea mare lucru, din moment ce insasi felul de organizare este stricat. Este ca atunci cand tot pui lemne pe foc iarna, dar casa ta n-are ziduri. Toata caldura de la lemne se pierde in hau. Paradoxul trist este ca neinvestind in cercetare de fapt s-au salvat bani.

Si ma repet spunand inca odata, problema este invatamantul centralizat si managementul habarnist din invatamant, nu profesorii de la clasa.

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.