Disclaimer: Stiu ca scriu cu greseli de ortografie si de gramatica. Un motiv marunt dar important este ca traiesc de peste douazeci si trei de ani in SUA, timp in care am vorbit in romana doar cu sotia mea. Nu citesc in romana si nu scriu in romana in afara de articolele pentru “Stirile”. Nu am spell checker pentru limba romana, iar “Stirile” nu face corectura pentru ca este inca un ziar in formare. Asa ca va rog bare with me, si incercati sa sariti peste greselile mele in scris. The main point sper este ce scriu, nu neaparat cum scriu.

Pe pagina de Facebook Știrile Transilvaniei găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!

Am avut zilele astea o controversa scurta dar robusta cu un FB friend pornind de la un articol publicat in “Adevarul”. Nimic vicios, foarte civil de toate partile. Titlul articolului nu-l mai tin minte cu precizie, dar contine cuvintele “numarul”, “de”, “vizitatori”, “la”, “castelul”, “din”, “Hunedoara”, “a”, “explodat”. [ Sa fi fost si cuvantul “recent”? Habar n-am, si nu face vreo diferenta. ]

Reactia mea la articol a fost ca este bine ca numarul de turisti a explodat [ este firesc sa vrei sa fii tanar si frumos, si nu batran si urat ], doar ca dintr-un alt punct de vedere vrei mai ales sa stii cauzele care au produs cresterea si cum poate fi cresterea sustinuta. Doar stiind cauzele poti organiza turismul local si face investitii cu sanse bune sa produca job-uri si venituri locale frumusele. Ori informatiile de care zic nu exista, si bineinteles nu se stiu cu precizie cauzele cresterii [ desi fiecare localnic are o parere ]. Si fara aceste informatii, turismul local ramane unul facut dupa ureche: acum este pe val, foarte probabil valul va trece. Si atunci?

Inainte sa trec mai departe in gandul meu de astazi, vreau sa precizez un lucru: unul din cursurile graduate pe care le predau la universitatea mea in Statele Unite este un curs de Machine Learning. Machine Learning este domeniul care se ocupa cu studiul algoritmilor de calculator, ce folosesc date colectate despre un proces, o activitate, cu scopul de a afla informatii noi (insight) despre proces. Aceste informatii aflate (in engleza spunem learned) sunt folosite pentru a optimiza activitatea.

De exemplu, referitor la discutia despre vizitatorii de la castel, noi stim cum sa folosim informatiile despre distributia caracteristicilor vizitatorilor la castel (numar, varsta, sex, zile, ore, oras de provenienta, grad de educatie, etc.) pentru a intelege motivele pentru care ei viziteaza castelul, pentru a descoperi ce anume le poate face si mai grozava experienta turistica, pentru a-i convinge sa revina cat mai repede, si pentru a-i determina sa spuna si prietenilor despre cat de fain este castelul. Mai departe, putem intelege ce business-uri pot fi dezvoltate in jurul castelului si in toata zona pentru a-i keep happy pe turisti si a le da o zi de neuitat, o experienta pentru toata viata lor. Pentru ca asta cauta turistii cu bani: o experienta de neuitat.

Eu vizitez castelul din Hunedoara in fiecare an. Merg de-obicei cu baiatul meu cel mare, si petrecem vreo trei ore in interiorul si in jurul sau. La plecare, vreau sa-mi cumpar o amintire mica si draguta, pe care s-o iau cu mine pana la anul urmator cand revin. Este important ca amintirea sa fie mica si sa nu se sparga pentru ca am o limita de 20 kg la greutatea valizei mele. Sunt dispus sa cheltui o suta de dolari pentru un asemenea cadou, dar si mai mult daca gasesc ceva ce-mi place. Sunt turistul tipic american: galagios, needucat, dar dispus sa cheltui bani daca am pe ce. Nu ma intereseaza sa merg la restaurantul din apropiere [ parca-i zice “Werk” ], pentru ca in general nu ne place sa mancam la restaurantele din tara. Contrar crezului popular, mancarea este proasta fata de ce mananci in alte tari, cu o singura exceptie – Ciarda lui Laci din Targu Mures. Acolo, da. Dar la castel, eu vreau sa-mi cumpar un mic cadou dragut, pe care sa-l tin pe raft in biroul meu la universitate, impreuna ca steagul Secuimii si o cana cu Hunyadi Janos.

Dar tot ce gasesc in jurul castelului sunt cateva tarabe ale rromilor: aceleasi chestii de lut si de lemn pe care le gasesc oriunde. Anul acesta mi-am cumparat o cana in forma lui Vlad Tepes, ca altceva n-am gasit. Am “lasat” in final doar sase dolari economiei locale, desi eram dispus sa sparg o suta. Cel putin.

Si atunci ma intreb: ce fel de turism este acesta de la castel? Categoric, unul dupa ureche.          

Sa revin insa la mai multe detalii despre postarea mea pentru articolul din “Adevarul”. Observatia meu s-a referit la trei lucruri:

Primul este faptul ca nu se stiu exact motivele pentru care numarul de vizitatori la castel ar fi explodat, asta pentru ca nu se aplica o procedura care sa permita aflarea acestei informatii. A sti motivele este de fapt informatia cea mai utila intr-o statistica, pentru ca te ajuta sa-ti optimizezi oferta turistica locala [ dincolo de PR-ul si mandria locala de a fi intr-un oras cu un minunat castel. ]

Mai departe, comentariul meu sugera ipoteza ca numarul de vizitatori ai castelului ar fi crescut drept consecinta la pelerinajul religios, ce se face deja de ceva vreme la mormantul lui Arsenie Boca la manastirea Prislop. [ Manastirea este la o aruncatura de bat de oras. ] Ipoteza mea nu este tocmai coocoo, din moment ce in 2015 au fost conform unui articol Mediafax aproape 100.000 de pelerini (da, aproape o suta de mii) in doar trei zile de sarbatoare (de vineri pana duminica). Numarul acesta este peste un sfert din numarul de vizitatori ai castelului intr-un an intreg, si ma refer la numarul maxim pe care l-am gasit publicat in articolul din “Adevarul”. Fara sa caut senzationalul, dar nu este o exagerare chiar asa de mare daca zic asa: 12 zile de sarbatori religioase la mormantul lui Arsenie Boca inseamna 365 de zile la castelul din Hunedoara.  

In fine, numarul de turisti a crescut intr-adevar spectaculos fata de acum zece ani, doar ca el a crescut mai ales cu vreo trei, patru ani in urma. Intr-adevar, si acum vin mai multi turisti de cat anul trecut, doar ca cresterea s-a cam “saturat”. Ceea ce inseamna ca pool-ul actual (sau nisa) de turisti s-a cam epuizat, fiind nevoie de reaching-out spre alte nise, cu alte caracteristici, daca este ca cresterea sa ramana robusta. In ce nise? A turistilor dispusi sa cheltuie o suta, doua sute de dolari pe amintiri la plecare? Nu cred, pentru ca astia n-au ce sa cumpere.  

Deci sa recapitulam toata vorbaria mea de pana acum: rolul statisticilor de orice fel este da a descrie trends (tendinte) in timp, si de a identifica motivele (cauzele) acestor tendinte. Aceasta informatie (aici ii spunem insight) este folosita in optimizarea unui proces, a unei activitati, in cazul de fata, a turismului care s-a format in Hunedoara in jurul castelului lui Hunyadi.

Oricum, discutia noastra pe FB a ramas din categoria celor – “he says, she says”, cum spunem aici, adica un fel de tralala de pierdut timpul, din moment ce nu exista datele statistice, care sa caracterizeze profilul turistilor de la castelul din Hunedoara. Sunt acesti turisti mai ales localnici din zona veniti sa petreaca o duminica libera? Sau turisti din Ungaria veniti sa vada un loc legat de doua personalitati esentiale in istoria lor? Sau turisti aflati en passant spre mormantul lui Arsenie Boca? Autocare cu elevi? Din ce zone ale tarii, oare? Poate ipoteza mea este gresita, caci n-am de unde stii fara date. Dar daca nu este gresita, si exista o corelatie puternica intre cele doua populatii de turisti, cei la castel si cei la mormant? Daca vrei sa faci turism eficient, toata informatia asta trebuie cunoscuta si comunicata, astfel ca micul intreprinzator local sa poata sa-si ajusteze oferta si investitiile.

Care este concluzia mea dupa doua pagini de bolonzii scrise? In primul rand, cred ca este pentru prima data cand am impresia ca intr-adevar s-ar putea imagina un viitor turistic al orasului construit in jurul castelului. Citeam zilele trecute ca s-a inchis (temporar) ultimul ciot ramas din Combinatul Siderurgic. Alternativele economice sunt putine, castelul este una. Deci, spre deosebire de multe alte orase, localnicii trebuie sa multumeasca celor care au construit castelul, caci uite – a disparut ditamai combinatul, dar a ramas castelul.

Pe de alta parte, localnicii trebuie sa accepte ideea ca turismul performant nu se face dupa ureche, dupa impresii, sau in sala de sedinte si la colt de strada tipand in gura mare. Uitandu-ma in CV-urile celor care se ocupa de oras, s-au ocupat de el, sau vor sa se ocupe, trebuie sa spun, no offense, ca nici unul nu are pregatirea necesara. Unde ii gasesti pe cei care stiu ce trebuie facut in economia locala? Habar n-am, dar a stii cum sa folosesti statistica in optimizarea activitatii nu este ceva ce s-a predat prea mult si prea serios in universitatile romanesti.

Asa ca deocamdata – it is what it is, cum spunem aici cand ne resemnam. Orasul are bafta sa aiba un castel minunat, pe de alta parte adevarul este ca nu stie cum sa-l puna cu adevarat in valoare. Iar eu voi ramane cu vesnicile obiecte de lut si doar sase dolari pompati in economia locala, desi as vrea sa ma usurez de cel putin o suta.    

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.