Dragi cititori ai “Stirilor Transilvaniei”, va doresc un Craciun fericit, sanatate din belsug, frunti descretite, si zambetul sa va fie in suflet si pe buze!
Aldott es boldog Karacsonyt kivanok mindenkinek, kedves Erdelyi tesvereim!
Daca calculam probabilitatea ca genele si neuronii din organismul nostru sa se fi combinat exact in structura care – ne – formeaza astazi pe fiecare din noi, vedem ca aceasta probabilitate este practic zero. Si pentru aia, existam cu totii. Acest paradox mi s-a parut intotdeauna miracolul cel mai uimitor si fericit legat de fiinta noastra: miracolul ca suntem pe lumea asta ca persoane unice si nerepetabile, desi sansele au fost infinit de mari ca sa nu fim sau sa fim intr-o alta forma.
Pe langa eternul Miracolul Divin, va propun sa ne gandim pentru o clipa acum, de Craciun si la tot ceea ce tine de miracolul nostru personal: parintii, familia, prietenii, comunitatea. Indiferent de toate necazurile si neimplinirile din jurul nostru, nimeni nu ne poate lua parintii, familia, prietenii, comunitatea din suflet si minte. Si pentru asta trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu, vietii, naturii, universului.
Craciunul mi s-a parut intotdeauna sarbatoarea familiei. Nu zic ca as fi corect din punct de vedere teologic, dar asa mi s-a parut mie de cand am fost copil. Explicatia probabil este atentia si cadourile pe care le-am primit de la parinti si bunici. Craciunul ne reaminteste de norocul nostru sa ne nastem intr-o familie care ne-a dorit, ne-a iubit si ne-a protejat. Aceste trei lucruri fac sa avem radacini in viata, fara sa mai fim intamplatori.
Mi se intampla uneori sa ma uit in oglinda si sa-l vad pe tatal meu in reflexia ei (si cine stie cate generatii dinaintea lui). Aceeasi frunte, acelasi nas … La fel, ma uit la o poza veche de la nunta unchiului meu Mircea si imi spun, “Doamne, am aceeasi expresie a corpului ca si bunicul meu.” Si un amanunt marunt, dar totusi adanc: precum mosulica (cum ii spuneam eu), si eu apar la margine cam in toate pozele mele. Rar sunt in centru. Asta pentru ca imi doresc in acel moment sa-i las pe altii sa shine. Ma face sa ma simt bine, cand vad in jurul meu oameni multumiti. La fel ca mosul meu. Astfel de “maruntisuri” ma face sa am senzatia ca prin mine ramane ceva viu din toti stramosii mei disparuti.
Si ca sa ne aducem si mai bine aminte de parinti, cadoul meu de Craciun pentru cititorii nostrii este vechiul cantec a lui Cat Stevens, “Father and son” (https://www.youtube.com/watch?v=yERildSsWxM).
Iata cateva versuri care-mi place foarte mult:
“It's not time to make a change
Just relax, take it easy
You're still young, that's your fault
There's so much you have to know
Find a girl, settle down
If you want you can marry
Look at me, I am old, but I'm happy
I was once like you are now, and I know that it's not easy
To be calm when you've found something going on
But take your time, think a lot
Why, think of everything you've got
For you will still be here tomorrow, but your dreams may not
How can I try to explain? 'Cause when I do he turns away again
It's always been the same, same old story
From the moment I could talk I was ordered to listen
Now there's a way and I know that I have to go away
I know I have to go”
Ce emotionant spune cantecul – “think of everything you’ve got.” – “It’s always been the same, same old story”. – “Look at me, I am old, but I’m happy”. Si in fine, “Just relax, take it easy”.
Fiecare am pornit din start cu asa de mult, imensul care ne-a fost dat neconditionat de familiile noastre.
Iar povestea inceputa de strabunii nostrii continua, caci transmitem la randul nostru copiilor tot ce avem mai de pret.
Asadar, sa ne gandim la sirul lung de parinti, bunici, stramosi, copii, nepoti, caruia ii apartinem si noi, si sa – “Just relax, take it easy”, acum de Sarbatoarea Craciunului.
Si neaparat sa ne gandim la oamenii care ne iubesc doar pentru ca existam, si pe care ii iubim si noi, tot asa – doar pentru ca ei exista.
Craciun fericit – Boldog Karacsonyt!
