În ajunul Crăciunului pe rit vechii sârbii din Banat se află în Ajunul Crăciunului pe stil vechi, iar în această seară vor participa la tradiţionalul ritual al arderii trunchiului de stejar, Badnjak, în curţile bisericilor.

Arderea Badnjak-ului este una dintre tradiţiile din Ajunul de Crăciun  (Badnje veče-limba sârbă)  la sârbii ortodocşi de rit vechi, care are loc pe 6 ianuarie după calendarul gregorian, respectiv pe 24 decembrie după calendarul iulian. Tradiţia spune că în Ajun se aprinde un trunchi de stejar tânăr, ce se tăia pe vremuri din pădure. În zilele noastre este doar un mănunchi de crengi de stejar, însă semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Căldura focului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând, badnjak-ul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut. O a treia semnificaţie este cea de  prevestire a Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat Maria pe abia născutul Hristos. Tradiţia mai spune că în focul aprins copii trebuie să arunce boabe de grâu pentru a avea parte de belşug şi prosperitate.

Tot în seara de Ajun, podelele bisericilor  sunt acoperite cu paie, ele fiind aruncate abia după Revelionul Sârbesc,  pentru ca, odată cu ele,  să plece toate necazurile din casă.

Potrivit timişorencei Elena Iovanovici, citată de Agerpres, obiceiurile de Crăciun ale sârbilor sunt mult mai frumoase la sat, unde tradiţia se păstrează. “În ziua de Ajun se posteşte cu fasole bătută după colăcei în formă de animale, care le sunt împărţiţi şi colindătorilor. Ajunşi acasă de la biserică, copiii cântă colinde, iar femeia cea mai în vârstă a casei aruncă bani, grâu şi bomboane. În toate cele patru colţuri ale camerei de oaspeţi se aşează un pumn de nuci pe care copiii, cotcodăcind precum găinile, le adună în timp ce merg în cerc, pe paie. Paiele semnifică ieslea în care s-a născut Pruncul Iisus. Noi mai aşezăm un mic snop de paie şi la o icoană din casă şi rămân acolo până la Crăciunul următor”, afirmă Elena Iovanovici.

De Crăciun, din nicio casă a pravoslavnicilor sârbi nu lipseşte plăcinta cu multă nucă şi miere, numită “cesniţa”, în care se pune un ban, pentru ca noul an să fie blând, dulce şi îmbelşugat. În meniul de Crăciun se mai regăsesc preparatele din peşte, purcel la proţap şi plăcinte cu fructe.

Sursa: Agerpres

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania