Masacrul de la Siculeni, în latină Siculicidium “uciderea de secui”, în maghiară Madéfalvi vérengzés sau, uneori, Madéfalvi veszedelem, în germană Massaker vom 7. Januar, a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă, împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești, ale graniței militare.

Pe pagina de Facebook Știrile Transilvaniei găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!

Acțiunea a fost ordonată de curtea imperială de la Viena. Cu executarea ordinului a fost însărcinat generalul Adolf Nikolaus Buccow, guvernatorul imperial al Transilvaniei, care, după refuzul secuilor, și-a dat demisia. Locul lui a fost luat de generalul conte Joseph von Siskovics/Siskovics József báró és gróf(etnic maghiaro-croat) care, în seara înzăpezită de 7 ianuarie 1764, a atacat localitatea Mádéfalva (azi Siculeni).

În timpul masacrului, peste 400 de bărbați, femei și copii au fost uciși de salvele de artilerie ale austriecilor. Placa memorială dezvelită în 1899 la fața locului menționează 200 de victime.

Consecința imediată a masacrului a fost emigrarea a numeroși secui în Moldova, unde au înființat sate noi sau s-au refugiat în comunitățile de secui din Bucovina. Satele nou înființate au fost Istensegíts (“Doamne ajută”) (Țibeni), Fogadjisten (“Doamne primește”) (1776, Iacobești), Hadikfalva (Dornești), Józseffalva (1785, Vornicenii Mari), Andrásfalva (1786, Măneuți). În prezent, aceste sate fac parte din județul Suceava, Bucovina.

Din toamna anului 1940 până în primăvara anului 1941 a avut loc repatrierea secuilor din Bucovina.

Un eveniment tragic în istoria secuimii a făcut cunoscut numele de Siculeni, nu numai în Ţinutul Secuiesc, ci de toţi maghiarii. În faţa mormântului victimelor nevinovate ucise, ne amintim cu respect de generaţii de acei secui din Ciuc, Caşin şi Trei Scaune care s-au strâns la Siculeni pentru a discuta cu reprezentanţii comisiei de organizare a grănicerilor.

Nu au dorit să se lupte cu soldaţii prezenţi acolo, ci să îşi exprime decizia, că vor plăti mai degrabă impozite, decât să se alăture armatei împărăteşti în condiţiile stabilite de către puterea centrală.

În zorii zilei de 7 ianuarie 1764 localitatea Siculeni a fost înconjurată de circa 1.300 de soldaţi. La ora trei în zori au răsunat tunurile şi a început masacrul. Fugarii s-au panicat, nimeni nu s-a gândit la rezistenţă armată.

Satul a izbucnit în flăcări din cauza tunurilor, iar din cauza drumurilor închise fuga a fost aproape imposibilă. Unii au încercat să se salveze prin Oltul îngheţat, însă gheaţa s-a spart şi aceste persoane s-au înecat în râu.

Persoanele din Trei Scaune găsite la Siculeni au fost tratate cu o cruzime cumplită. După terminarea masacrului satul devastat a devenit prada liberă a armatei.

Acest episod sângeros trăieşte în atenţia publică sub numele de „primejdia de la Siculeni”, şi încă atunci s-a născut şi denumirea pentru el: SICULICIDIUM, adică masacrul secuilor.

Amintirea acestuia este păstrată până astăzi de coloana de piatră, pe vârful căreia a fost plasată o pasăre Turul cu aripile deschise. Monumentul a fost inaugurat la data de 8 octombrie 1905 şi este o creaţie a sculptorului Köllő Miklós.

Crucea funerară care se afla la locul acestuia se află acum în curtea bisericii de la Mihăileni/Csíkszentmihály.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.