Ce nu inteleg cei care ma injura pentru ce am scris vis-à-vis de intamplarea din Ditro este durerea mea ca om. Durea unuia fara identitate. Pentru ca nu ma simt nici maghiar 100%. Nici roman 100%. Nu ma simt nimic in afara de a fi american. Asta, da. Cu siguranta. Sunt mandru sa fiu american. Dar cand vine de locul unde m-am nascut si am crescut, eu sunt un “corcit” din Ardeal. Sunt un nimic. Si asta ma doare.

Pe pagina de Facebook Știrile Transilvaniei găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!

Sa clarificam intai un lucru: eu imi descriu emotiile in ceea ce scriu, ce simt. Nu deciziile rationale. Deciziile mele rationale, atata timp cat am fost cetatean al statului roman, au fost foarte corecte fata de stat: mi-am indeplinit toate obligatiile civice, inclusiv in situatii in care romanii 100% nu au facut-o, am platit taxe, am votat. Nu vorbesc urat de tara si nici de institutiile ei. Eu descriu doar ce simt, iar starea sufleteasca este ceva ce avem si nu putem schimba prin gandirea noastra. Nu ma pot forta sa simt altfel. La fel cum cei care ma injura nu se pot forta sa ma iubeasca. Dar se pot abtine sa ma injure. Asta, da – injuratul este o decizie “rationala”.

Sa clarificam inca un lucru: eu sunt pentru multi din Romania un “defect”. Ceva ce nu apare in statistici si nu este discutat de nimeni in studii stiintifice.

Cand m-am nascut, prenumele meu a fost inregistrat de functionara de la primarie ca fiind – Alexa. Desi eu sunt Elek. Am fost intotdeauna strigat – Elek. Poate “Ielec” de un fost profesor moldovean. But close enough. Deci prima intrebare pentru cei care ma dezaproba: De ce nu am putut fi legal Elek? De ce a trebuit sa fiu Alexa pentru statul roman?

Mai departe. Eu sunt reformat. Mi s-a spus de nenumarati din tara ca religia mea este gresita. Ca sunt un pagan. Intamplator, sunt un om credincios. Nu am raspuns niciodata la astfel de etichete pentru ca credinta mea este in inima mea. Nu pe limba. Totusi, ma doare sa fiu considerat pagan. Atentie! Pagan, nu ateu. Ca este o diferenta mare intre a fi ateu si a fi pagan.

In fine, niste prieteni buni, romani, mi-au spus odata urmatorul lucru: “Tu esti un tip de treaba. Dar nu intelegem cum poti avea un nume maghiar. Nu se poate sa fi maghiar. Mai mult ca sigur esti un roman maghiarizat. Caci asta s-a intamplat frecvent in Ardeal.” Nu neg ca s-a intamplat. Stiu si eu un Nicolae care a devenit Miklos. Bunicul meu, tatal mamei mele. Doar ca nu asta este povestea numelui meu de familie. Tatal meu a fost dintr-o familie care probabil venea din Secuime, si care a fost extrem de constienta si de mandra de identitatea ei maghiara. La fel de mandra ca familia mamei mele de identitatea ei romana. Ma bucur ca ei m-au considerat un tip de treaba, pentru ca tin foarte mult la ei. Dar asta nu are nici o legatura cu ipoteza lor ca as fi roman maghiarizat.

Sa recapitulam, deci. Treizeci de ani cat am trait in Romania am fost 1 – un om fara prenume, caci Alexa (cum sunt in actele romanesti) nu este prenumele meu; 2 – am fost pentru destui un pagan, caci a fi reformat inseamna a fi de o religie gresita, si 3 – am fost un tip de treaba doar pentru ca stramosii mei trecusera prin maghiarizare, caci altfel probabil nu as fi fost de treaba.

“Corcitul” de mine

Ce am scris acum nu sunt lucruri inventate. Este viata mea. Nu ma poate contrazice nimeni. Iar emotiile mele sunt rezultatul acestei vieti. Ungurii nu ma considera ungur in momentul in care deschid gura. Romanii ma considera altceva din cauza numelui meu de familie. Ma injura imediat daca spun ceva ce li se pare suspect. Eu sunt o “corcitura”. Un om care nu exista de fapt in statisticile oficiale, caci numaratoare la recensamant nu are categoria “corcitura”. De facto, noi nu apartinem nimanui.      

Lipsa unei identitati clare a fost pentru mine o durere imensa cat am trait in Romania. Nu doresc nimanui sa fie o frunza pe apa, fara radacina. Poate singurul avantaj pe care l-am avut ca o “corcitura” a fost ca am fost obligat sa fiu flexibil in gandire. Am fost obligat sa ascult si sa inteleg punctul de vedere al ambelor tabere.

Nu am nici o indoiala ca Unirea din 1918 a rezolvat nedreptatile etnice la care fusesera supusi romanii sute de ani. Nu am sa spun mai mult pentru ca nu sunt istoric. Unirea de la 1918 le-a facut dreptate. Au putut sa-si exprime fara retineri identitatea lor nationala. Unirea a fost ceea ce si-au dorit. A fost visul lor. Bunicii mei arborau la fiecare sarbatoare tricolorul la casa, fara sa le-o ceara nimeni. Iar in pozele ei din tinerete, bunica mea apare in costum popular din judetul Alba, incinsa cu tricolorul la brau. Unirea din 1918 le-a facut dreptate bunicilor mei.      

Pe dealta parte, Unirea din 1918 nu a facut dreptate celorlalti bunici ai mei, cei din partea tatalui. Acum o suta de ani, ei s-au trezit, ca toti maghiarii din Transilvania (inclusiv secuii), cu o cetatenie pe care nu au cerut-o, nu au vrut-o, si care a fost fortata asupra lor. Bunicii mei nu au avut de ales. Mi-a spus-o doar tatal meu. Si maghiarii au avut adunarea lor la Cluj, pe 22 decembrie 1918, cand 40000-50000 de maghiari au spus ca vor sa ramana maghiari. Adunarea de la Cluj este un fapt istoric. S-a intamplat. Este documentat. Este realitate. Ghinionul maghiarilor din Ardeal a fost ca cererea lor nu s-a luat in calcul. Nu a contat pentru nimeni si pentru nimic, desi presedintele american Wilson afirmase dreptul tuturora la autodeterminare ca principiul fundamental. Drumul insa a fost extrem de lung de la Cluj pana la Paris. Nu reusesc acum sa gasesc numerele exacte, dar am citit candva ca o parte semnificativa a populatiei maghiare din Ardeal (poate o treime?), inclusiv cam toate elitele lor, au plecat in Ungaria dupa unirea Transilvaniei la regat. Dar multi au ramas, inclusiv familia tatalui meu. A fost bine ca au ramas si nu au plecat si ei in 1918? Depinde. Un lucru este insa cert: eu n-as fi existat daca ei plecau din Ardeal in 1918.

De ce?

Asa ca dupa o suta de ani continua sa existe problema ca secuii si destui din maghiarii din Ardeal nu simt ca sunt cetatenii care ar vrea ei sa fie. Dar s-au resemnat pentru ca nu au ce face, si oricum nimeni nu este interesat sa construiasca o solutie care sa-i faca sa se simta ca identitatea si cultura lor nu sunt in pericol. O solutie care sa functioneze pentru toti din Ardeal. Destui au acum si cetatenia maghiara, si considera ca Budapesta si Viktor Orban le reprezinta interesele mult mai bine decat statul roman sau UDMR.

Repet, si stiu ce spun pentru ca am studiat problema asta. Vina nu este a omului ca simte intr-un fel, ci a celui care i-a produs emotia respectiva. Emotia, trairea, este rezultatul, nu cauza. Vina nu este a mea ca ma simt “corcitura”, ci a acelora care m-au facut si ma fac sa simt asta. Eu doar sufar. Eu sunt victima.

Ca orice lucru maturat sub pres, frustrarea mocnita a maghiarilor genereaza tot felul de rezultate, unele bune, altele nu. Eu cred ca secuii sunt ancora prin care maghiarii din Ardeal reusesc sa-si pastreze identitatea si cultura. Fara secui, maghiarii ar fi fost deja de mult absorbiti, mai ales in marile orase. Fara suficiente licee, dar mai ales fara universitati in limba materna, orice minoritate dispare. E un lucru bine stiut ca cea mai puternica metoda de asimilare este ingreunarea educatiei in limba materna. Bineinteles, apare de facto si izolarea de restul, caci izolarea este perceputa ca mijlocul de a-ti pastra identitatea. Dar izolarea nu este niciodata buna si produce consecinte bizare si rele.

Problema de care scriu este cea a disonantei pronuntate intre majoritari si minoritari. Din fericire, este liniste majoritatea timpului, dar apar din cand in cand situatii care arata ca de fapt exista ceva clocot sub patura de liniste.

Acum, la problema asta pot fi multe solutii bune si constructive, dar primul pas este sa admiti cu responsabilitate si demnitate ca nu toti care s-au nascut in Romania sunt fericiti ca au cetatenia romana … O au pentru ca asa a fost soarta lor, nu dorinta. Eu am fost unul din ei, iar “solutia” mea a fost sa devin cetatean american. Dar sa ne oprim de la a clama solutii naïve, gen festivalul painii si alte aiureli … Vorbim aici de ceva mult mai adanc si mai serios de cat o dupa-masa de cuvantari politice.

Eu nu dau vina pe nimeni. Mi-am dus crucea durerii de “corcitura” fara identitate fara sa ma plang nimanui. Cand am simtit ca nu mai pot, am plecat, am devenit altceva, si acum sunt linistit pentru ca apartin si eu cuiva. Eu sunt acum doar un chibitz de pe margine. Atat. Dar cred ca exista o problema de identitate cat Casa Scanteii. Si cu cat este ea mai aruncata sub pres, cu atat va izbucni mai tare. Ca un abces pe care pui o plomba.

Si daca mintea imi joaca feste, vorbesc prostii, si nu exista nici o problema de identitate – atunci foarte bine. Imi cer scuze si Felicitarile mele tuturor! Va rog sa ignorati vorbele unui biet nebun idiot ca mine.

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: Sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.

5 COMENTARII

  1. Draga Elek, iti inteleg durerea in intregime. Traiesc in Germania, pentru cu nu am vazut viitor in tara in care m-am nascut. Cand vorbesc cu straini si ma-ntreaba de unde sunt, le spun ca sunt din Transilvania, azi parte a Romaniei. Anglosaxonii nu prea inteleg, dar cu nemtii este o chestie interesanta. Daca spun Rumänien, aproba si asta e. Daca zic Siebenbürgen, una-doua stiu si ei despre ce e vorba si au chef de dialog. Asa ca, indiferent de atitudinea conationalilor nostri, cam asta e povestea cu care defilez. Pentru ca noi, toti, indiferent de natie, romani, unguri, sasi, svabi, tigani, sarbi, corcituri, cum spui dumneata, etc. suntem ardeleni, suntem transilvani. Si dintr-un capriciu al istoriei, mai avem si un pasaport romanesc. Da, sunt si eu agasat de cultura si politica antimaghiara romaneasca, cu greu ma stapanesc sa nu raspund incultilor care numesc sloganurile xenofobe si propaganda antimaghiara din RO ‘istorie’. Dar din respect pentru sotia mea (romanca) si familia ei, ma abtin atat cat pot. Din pacate asta este crucea pe care trebuie sa o ducem…

  2. Elek imi pare rau sa aud povestea ta! Nu stiu de ce, dar povestea ta imi pare cusută cu ață albă! Dacă nu este, probabil e una izolată și ai avut parte de un mediu impropriu de dezvoltare. Fiind din Tg-Mureș si trăind la Cluj-Napoca și chiar fiid curios de modul de conviețuire a celor 2 etnii nu am auzit asa ceva niciodată! Intr-adevar in copilărie se face ocazional mișto de copii de etnie maghiară pe baza etniei, dar nu e ceva special, asa se face mișto si de romanul de la țară și de ăla gras sau slab si de culoarea ochilor sau de gaura din tricou! Sunt răutățile copiilor fără să știe ce fac! După o anumită vârstă astfel de răutăți dispar tocmai din conștientizarea ca poti rănii sentimentele aproapelui tău chiar dacă acela e maghiar! Secui hai sa fim realiști, nu mai exista! Imi pare rau ca tu nu te simti român de etnie maghiară! Cunosc f multi romani de etnie maghiar care au următorul concept, care cred ca il exprimi si tu referitor la America, “țara asta m-a educat, țara asta ma hrănește, țara asta imi creste copii, o o respect si ma bucur de ce imi oferă”. Asta e valabil daca nu vrei sa te plângi că nimic nu e bine!

    • Multumin Bodgan, pentru raspunsul tau. Nu, nu exista discriminare in Romania, iar daca exista (Doamne feri-ma), atunci vina tot celor discriminati le apartine. “Ba, nu ma injura – apropo la utilizarea limbii materne-, dute-n Ungaria, este ungur da-i baiat bun, etc.” sunt numai cateva exemple de buna-vointa experimentata de subsemnatul ca adult in RO, in orase transilvane. Bine, ai si tu dreptatea ta, trebuie doar sa stipulam ca ‘secui nu mai exista’ si atunci nu poate exista nici discriminarea impotriva lor. Daca mai declaram ca nu mai exista nici rromii si evreii, suntem o tara model, nu alta!

  3. Kedves Elek! Aș scrie mai bine ungurește, dar sar putea să nu înțelegi.Tu cunoșt cred legea adusă acum de cincisută de ani în Ardeal în care toate religiile istorice creștine sînt recunoscută în egală măsură. Primadată pe lume la noi ún Ardeal. În Romănia legea există dar nu se repectă nici acuma. Neînîelegerea romăno-maghiară vine de la necunoașterea sau cunoașterea incorectă a istoriei coolaterale. Dar nu numai ci și din cauza “devide et impera”. Ce părere ai cine are folos din cearta noastră continuă? Omul de rînd sub nici un caz, ci numai boieri și politicieni. Va veni și timpul împăcării după ce noi vom apucă autoconducerea noastră, și vom obtine în curînd. Dacă nici un veac na fost deajuns pentru asimilarea noastră, nici Dumnezău nu vrea să fim asimilati! În cea, ce privește trecutul tău ți a fost tare rău îmi pot imagina, dar trebuie să uiți durerile tale să fi mîndru pentru originea ta secuia și de cea romănă. Că partea ta cea secuiască are originea “schită și hună!”

  4. Noi maghiarii din Romania avem o identitate etnica maghiara si o identitate cetateneasca romana..Identitatea etnica este mai puternica, dar este important pentru noi si Identitatea cetateneasca. Timp de o suta de ani statul roman mai mult ne -a impiedicat , decat ne a sprijinit in mentinerea identitatii nationale. Asa comporta ca o soacra rea pe care totusi incercam sa o iubim, dar nu ne lasa, pentru ca periodic ne da cate o palma.
    Si eu sunt semicorcitura , bunica este svaba, dar ám fost socializat ca maghiar, ám facut studiile in limba maghiara, am trait intr-o zona majoritar maghiar, ám ” mostenit ” religia de la tata religia reformata, dar ám incercat sa inveti limba germana.
    Din timpul lui Mariá Teréza exista o lege nescrisa la maghiar: baiatul mosteneste religia si etnia de la tata , iar feta de la mama, ceea ce asigura un echilibru in casatoriile mixte. Daca tata maghiar baiatul sa fie educat ca maghiar( sa invete in scoala maghiara, etc), daca román atunci ca romani.
    Istoria didactica romaneasca este plin cu neadevaruri, de aici provine neintelegea intre romani sí maghiari. Solutiea: o istorie adevarata a Transilvaniei scrise de autori románi sí maghiari.
    Aveam posibilitatea sa ne mutam cu toate família in Austria( unchiul sotiei a trait acolo) , dar nu am acceptat, pentru ca acolo pe copiii mei nu puteam sa educ ca maghiar( acolo mu exista comunitate, scoala maghiara). Nici in Ungaria nu ne-am mutat, pentru aici avem patria noastra.

Comments are closed.