Comisia Europeană a trimis miercuri României o scrisoare de punere în întârziere şi îndeamnă România să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (EUTR), care interzice întreprinderilor din sectorul lemnului să producă şi să introducă pe piaţa UE produse obţinute din buşteni recoltaţi în mod ilegal, informează un comunicat de presă al Executivului comunitar. Această scrisoare de punere în întârziere reprezintă, de fapt, deschiderea formală a procedurii de infringement împotriva țării noastre.

Comisia Europeană a constatat că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor.

Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate şi a Directivei privind păsările.

„În cazul României, autorităţile naţionale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii şi să aplice sancţiuni corespunzătoare. Inconsecvenţele din legislaţia naţională nu permit autorităţilor române să verifice cantităţi mari de lemn recoltat ilegal”, susţine Comisia Europeană.

Prin urmare, Comisia a decis miercuri să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficienţelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităţilor române un aviz motivat.

Ce înseamnă procedura de infringement?

Procedura de infringement presupune procesul prin care Comisia Europeană atenționează un stat membru al Uniunii Europene că încalcă o obligație. Aceasta se poate referi la încorporarea completă a unei directive în legislația națională până la un anumit termen limită, sau neaplicarea legislației europene în mod corect. Dacă nu se ajunge la o înțelegere în termenul stabilit, țara respectivă urmează să fie dată în judecată la Curtea Europeană de Justiție. Amenda este, de obicei, substanțială.

O astfel de procedură are mai multe etape. Mai întâi, Comisia Europeană o scrisoare oficială, prin care se solicită țării respective mai multe informații, într-un termen dat, urmată de trimiterea unui argument oficial sau respingeri a argumentației și a cererii de a se supune legislației europene, dacă CE consideră că țara respectivă nu respectă prevederile Uniunii, precum și solicitarea ca statul respectiv să informeze Comisia că a luat măsurile respective într-un termen de două luni. Dacă țara membră tot nu respectă deciziile UE, Comisia poate înainta cazul către Curtea Europeană de Justiție, deși majoritatea cazurilor se rezolvă înainte de a se ajunge la tribunal.

În situația în care statul membru nu implementează sau nu comunică măsurile prin care se pun în aplicare, în timp util, dispozițiile unei directive, Comisia poate solicita Curții să impună penalități. Autoritățile din țara respectivă sunt obligate să se conformeze hotărârii Curții, dacă aceasta a constatat că s-a încălcat legislația UE.

Nerespectarea deciziilor Curții atrage automat o a doua chemare în justiție, unde se pot aplica sancțiuni financiare considerabile.