In fiecare propunere de grant de cercetare pe care o trimit catre National Science Foundation (NSF), trebuie sa includ o sectiune in care discut cum intentionez sa mapez cercetarea mea pe educatie. Inclusiv pe educatia studentilor din randul minoritatilor si a grupurilor dezavantajate social. Fara sectiunea asta grantul are sanse zero de finantare, chiar daca propun Soarele de pe cer. Precizez ca NSF este principala agentie federala a Statelor Unite pentru finantarea cercetarii academice. Competitia pentru granturile NSF este intensa, si ele sunt considerate foarte prestigioase.

Dar altceva ma intereseaza sa spun aici – mesajul administratiilor federale americane este extrem de clar, indiferent de culoarea lor politica (democrati sau republicani): orice grant de cercetare care va fi finantat de NSF, ori cat de teoretic este el, trebuie sa fie folosit si pentru educatie, inclusiv pentru educatia studentilor din randul minoritatilor si a celor dezavantajati.

Cu acest mind-set pe care l-am dobandit in Statele Unite, ma trezesc periodic fara sa vreau in mijlocul unor discutii aprinse despre educatia din Romania in limbile minoritatilor, incluzand aici si educatia universitara. Trebuie sa existe educatie universitara in limbile minoritatilor? Sau doar in romana? Sau sa intrebam pe sleau: trebuie sa existe universitati de stat in maghiara? Caci asta este de fapt intrebarea in jurul careia “danseaza” toti.

Intrebarea este complexa si nu o poti raspunde in doua pagini din “Stirile”.

Eu cred ca in final trebuie sa existe aceleasi oportunitati de educatie pentru toti, indiferent de limba lor materna. Asta include orice nivel de invatamant, inclusiv cel universitar si doctoral. Este de discutat ce inseamna – oportunitate – dar obiectivul este ca un copil sau un tanar nu trebuie defavorizat in nici un fel din cauza limbii lui materne. Ma refer aici la orice limba materna, nu doar maghiara. Inclusiv limba, sa zicem, romani.   

La aceasta parere primesc doua tipuri de contra-argumente (si bineinteles injuraturile de rigoare). In general de la oameni care nu sunt din invatamant, au invatat la randul lor intr-o singura limba, si au in general o conceptie mono-culturala despre lume. Primul tip de contra-argument zice asa: “Ce universitati in limba romana exista in Ungaria? Ungaria nu are nici pe departe scoli in limba romana asa cum are Romania in limba maghiara”. Al doilea tip de contra-argument se refera la lumea larga: “Ai vazut tu in Germania universitati in limbile minoritatilor? Ce, sorbii au universitate in limba lor? Dar America?”

Ca intotdeauna cu astfel de discutii, nu exista un singur raspuns. Raspunsul depinde pana la urma de lumea in care vrei sa traiesti.

Am un raspuns scurt la primul contra-argument, caci mi se pare unul fals. – Ce relevanta are ce scoli in limba romana sunt sau nu in Ungaria? Cum se leaga asta de felul in care este gandit scopul invatamantului din Romania? De calitatea lui? De felul in care sunt satisfacute nevoile societatii din tara?

Al doilea contra-argument este mai interesant. Am gasit legat de el urmatorul document al Parlamentului european. El discuta invatamantul in limbile minoritatilor in diferite tari europene:

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/585915/IPOL_STU%282017%29585915_EN.pdf

Documentul a fost publicat in mai 2017.

Marea majoritate a tarilor, inclusiv Romania, ofera invatamant primar, gimnazial, si liceal in limbile minoritatilor. Cel putin pentru minoritatile mai numeroase. Tot documentul european spune ca in Romania, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, Universitatea de medicina si farmicia si Universitatea de arte, ambele din Targu Mures, sunt universitati multi-culturale. Ele ofera educatie in romana si maghiara. In fine, exista trei universitati private, “Sapientia Hungarian University of Transylvania, the Partium Christian University and the Protestant Theological Institute of Cluj”, zice documentul, in limba maghiara. Finantate de Ungaria. Un sistem similar exista si in Slovacia pentru maghiarii de acolo. Pe scurt, cam toate tarile europene au universitati ce pregatesc educatori pentru invatamantul in limbile minoritatilor, precum si cateva sectii cu predare in limbile minoritatilor, sectii care deobicei sunt mai mici si complet integrate administrativ (dar nu academic) in structurile mai mari cu predare in limba majoritarilor.  

Dar cazul special este Finlanda.

Finlanda are 5% vorbitori de suedeza. Finlanda a fost sase sute de ani parte a Suediei. Documentul european spune la pagina 98 urmatoarele despre educatia universitara in limba suedeza: “Finland has one big Swedish-language university, called Åbo Akademi, which has about 7,000 enrolled students. The University of Helsinki is a bilingual university and has approximately 2,600 Swedish-speaking students of the university’s total of 35,000 students. At both universities, Swedish-speaking students have the opportunity to follow all courses, in every field that the universities offer, in their native tongue. Additionally, the University of Helsinki has 41 professors that have Swedish as their mother tongue. Other Swedish-language higher education institutes are often institutes of technology, specializing in engineering, technology, applied sciences and natural sciences.”

Finlanda are deci o universitate de stat in limba suedeza, universitatea Åbo, si in plus programe la alte universitati, inclusiv Universitatea din Helsinki care este bilingva. Ca si cum Universitatea din Bucuresti ar fi bilingva si ea. Drept este, suedeza este si ea limba oficiala in Finlanda, chiar si daca sunt doar 5% cu limba materna suedeza. Asa ca este greu de extrapolat conceptul finlandez la situatia din Romania.   

Experienta mea de elev

Am auzit de cand ma stiu de la “expertii” din tara urmatorul tip de argument: “Un elev care a învățat biologie în limba maternă, alta decât limba română, este dezavantajat in viata din cauza termenilor tehnici, chiar dacă, pe de altă parte, este vorbitor de română.”

Da, tell me more!

Eu am facut gradinita si clasele I – VIII la sectia germana. Am invatat totul, dar absolut totul, in germana. Mai putin limba romana. In treapta intai, pe care am scris-o in romana, am intrat al doilea. La primul extemporal de matematica in liceu, baiatul dirigintelui si cu mine am fost singurii care am luat zece. Ambii veneam de la sectia germana. Notele restului clasei au fost asa de mici, incat a trebuit refacut extemporalul. S-a intamplat la fel si la fizica. Doctoratul l-am facut in engleza in SUA. Oare inseamna asta ca as fi dezavantajat pentru viata profesionala din Romania?

Mai departe. La facultate, unii dintre cei mai bine pregatiti colegi ai mei veneau de la liceul german “Lenau” din Timisoara. Profesorul cu care am lucrat la “Politehnica” din Timisoara si caruia i-am fost asistent a fost la randul sau absolvent de “Lenau”. Nu tin minte ca vreunul din ei sa se fi plans ca nu intelege termenii pe care i-au invatat in germana.

Sa continuam. Unele universitati din Romania ofera programe academice in limbi straine. De exemplu, daca nu gresesc, exista un program la “Politehnica” din Timisoara (si la restul Politehnicilor mari), unde se invata stiinta calculatoarelor in engleza, nu in romana. Aceeasi materia ca la sectia obisnuita, doar ca spusa in engleza.

Sincer, programele in engleza mi se par o comedie. In clasa stau studenti care se descurca si nu prea in engleza, iar profesorii lor probabil ca nici atat. Si totusi, si unii si altii se maimutaresc in engleza. De ce? Stiu asta foarte bine pentru ca am predat un curs de masterat in engleza la Timisoara, si am vazut la fata locului nivelul scazut de engleza al studentilor din clasa. Motivul pentru care aceste cursuri au fost introduse in anii 90 nu a fost expunerea la exprimarea in limbile moderne ale occidentului, ci a fost usa din dos prin care s-a crescut cifra de scolarizare in universitati, ca astfel sa se poata preda ore suplimentare la plata cu ora. Stiu asta foarte bine, caci imi aduc aminte discutiile din catedra din perioada cand au fost ele create.     

Si inca un detaliu.

Marea parte a cartilor de specialitate in romaneste sunt fie traduceri mot-a-mot din engleza, fie compilatii dupa carti in engleza. Exista mult prea putin knowhow in tara ca cineva sa poata scrie in intregime o carte serioasa si originala intr-un domeniu tehnic, medicina, filosofie etc. Este de inteles de ce este asa tinand cont de viteza imensa a progresului din domeniile tehnice si medicale. In procesul de traducere si compilare nu rareori intervin greseli si neintelegeri serioase din cauza cunoasterii mediocre a englezei. Asa ca pentru ca termenii tehnici sunt oricum tradusi din alte limbi, mi se pare fals sa crezi ca “Un elev care a învățat biologie în limba maternă, alta decât limba română, este dezavantajat in viata din cauza termenilor tehnici, chiar dacă, pe de altă parte, este vorbitor de română.”  

In loc de concluzie

Asa cum am scris deja, nu exista decat un singur raspuns la astfel de discutii. Raspunsul depinde pana la urma de lumea in care vrei sa traiesti.

Europa de astazi include cam toate situatiile cand vine vorba de multi-culturalism. O extrema este Finlanda si modul ei progresist de a trata minoritatile sale. Extrema opusa este fosta Iugoslavie, unde diferentele etnice au fost suficiente pentru a o sparge in nu stiu cate tari independente. Intre cele doua extreme, exista inca doua variante. Una este “strategia strutului”, iti bagi capul in nisip asteptand ca lucrurile sa se rezolve singure. Cam ce ar vrea Ministerul Educatiei sa faca. In fine, exista varianta ca comunitatile diferite sa co-existe in buna pace in acelasi spatiu fizic, dar practic sa se ignore reciproc. Ca-n Irlanda de Nord, unde populatia irlandeza cam “apartine” de facto Irlandei, chiar daca actele ei sunt produse de alta tara. Aceasta solutie se numeste in SUA – don’t ask, don’t tell.

Poate este neasteptat pentru unii, dar solutia don’t ask, don’t tell poate fi foarte robusta si extrem de pragmatica. Ea impaca capra cu varza – caci cele doua isi zambesc binevoitor cand se intalnesc in gradina, dar in rest capra se preface ca nu vede varza, iar varza ignora capra.

Uitandu-ma la lipsa de orice idei creative ale guvernelor de la Bucuresti in spiritul solutiilor din Finlanda, dar si la pragmatismul energic al Budapestei – care a creat trei universitati private in Transilvania, eu cred ca viitorul este (posibil) cel al ignoratului reciproc. Fiecare isi vede de treaba lui.

Nu spun ca asta imi doresc. Si nu am pretentia ca inteleg viitorul, dar mi se pare imposibil sa vad o solutie constructiva ca in Finlanda. Dar don’t ask, don’t tell este (am observat) o solutie simpla, robusta si pragmatica.

Asa ca ce sa ne mai batem capul cu discutii ipotetice, cand lucrurile oricum se intampla deja de ceva vreme indiferent de ce trancanim noi pe Internet?  

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: Sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.

2 COMENTARII

  1. Ca dovada a faptului ca urmare a unui liceu maghiar nu inseamna un dezavantaj, ci din contra, gasim aici topul licee lor din Romania pe baza premiilor obtinute la olimpiade intrrnationale: https://www.google.com/amp/s/www.wall-street.ro/articol/Careers/248180/adjudecam-medalii-oriunde-ne-ducem-acestea-sunt-liceele-care-dau-cei-mai-multi-olimpici-din-tara.html-amp
    Intre prime le 10 licee din Romania, gasim 3 licee maghiare, unul din Sfantu Gheorghe (3. din top), unul din Cluj (7. in top) si unul din Targu Mures (8. din top)…

Comments are closed.