De fiecare dată când dreapta politică din România cânta prohodul celor care astăzi se numesc PSD, sau în trecut se numeau FSN, FDSN, PDSR și cum s-or mai fi numit de-a lungul anilor de democrație românească originală, ei bine, de fiecare dată aceștia au fost capabili să lase baltă orice divergențe interne, orice fragmentări temporare, orice sudălmi spuse pe toate posturile de televiziune și să revină la matcă, demonstrând, dacă nu altceva, măcar o oarecare inteligență politică. Nu e vorba despre acea inteligență a doctorilor de la Harvard sau Cambridge, ci mai degrabă despre inteligența prădătorului care știe că doar în haită are succes mai repede. Principiul este chiar cel enunțat de Gabriela Firea la congresul Pro România de la finalul săptămânii trecute: ”Ori pierdem separat, ori câștigăm împreună”. Animalul politic PSD știe mereu și mereu să strige adunarea haitei, să se reinventeze și să ”cumpere” simpatii de la cei care, apoi, disciplinați, se duc și îi votează.
Situația de acum de pe scena politică din România nu este cu nimic diferită de ceea ce s-a mai întâmplat și cu alte ocazii. PSD, cu un scor minim istoric la ultimele alegeri, știe că este obligat să-și readucă la matcă toți dezertorii, pe toți cei care au plecat trântind ușa. Împreună înseamnă forță, dezbinați înseamnă slăbiciune! Asta o poate înțelege oricine, din orice capăt de țară și din orice cătun uitat de Dumnezeu. Activul de partid, cel căruia pe vremea lui Dragnea i se transmitea cum să-l înjure mai cu patos pe Ponta, fiindcă e trădător și combinagiu, i se va spune acum că Ponta este băiat bun, doar dracul e rău că l-a izgonit din partid. ”A fost cel mai performant premier al României”, a tunat Firea de la microfonul unde avea loc congresul Pro România. ”Haideţi, treceţi odată acasă!”, a spus și interimarul Marcel Ciolacu, omul care are nevoie să demonstreze acum că știe cum să aducă unitatea și armonia în partid, pentru a avea o șansă de a rămâne pe poziția de președinte și după congres.
Stânga știe, așadar, să strângă rândurile și a știut-o mereu. Ceilalți, oricine or fi fost ei pe partea cealaltă a baricadei, par a rămâne, pe vecie, în aceeași retorică, dezbinați de lucruri mărunte, incapabili să evolueze în viziune și să demonstreze cu adevărat acel ”interes național” care presupune, obligatoriu, anumite concesii. Țelul cel mai înalt, scopul suprem rămâne doar unul mărunt, de duzină, pentru membrii dreptei: să ajungem la ciolan; noi și numai noi. Fiind mânați mereu de orgolii mărunte, incapabili să dea un semnal de unitate, mereu dornici de glorii efemere, reprezentanții dreptei românești sunt pe punctul de a-și trage un nou glonț în picior, exact așa cum au făcut-o cu atâtea alte ocazii în trecut.
PNL, un fel de PSD vopsit galben, vine cu acel aer de autosuficiență și susține că dreapta este numai și numai partidul-săgeată, că orice și oricine s-ar mai afla în aceeași parte a eșicherului politic ar trebui cumva să plătească tribut pentru a avea măreața ocazie de a se fotografia cu peneliștii pe la chermezele Cotroceniului, fără a-și pune deloc problema că este nevoie cu adevărat de unitate, de concesii și de dorința de a face ÎMPREUNĂ lucrurile, pentru a avea succes în fața unui PSD care mereu știe cum să revină în prim-planul politic al țării.
Dincolo, la ”cealaltă dreaptă”, titlurile pe care le citești în presă sunt grăitoare: ”Barna și Cioloș intensifică războiul cu PNL, noul adversar al alianței”. Păi mă băieți, oare Orban și gașca lui cea galbenă nu cumva au fost mânați către un fel de nou USL – adică niște înțelegeri obscure cu PSD – după ce voi ați zis ”pas” când omul se chinuia să facă o nouă majoritate în Parlament? Oare nu cumva e și vreo vină de-a voastră? Dar, ce să ne mirăm, când chiar între PLUS și USR sunt destule frecușuri și orgolii, iar ideea de unitate pe partea dreaptă a politicii românești pare mai îndepărată decât oricând. Țara și interesul ei sunt fix zero!
Concluzionez spunându-le onoraților politicieni de dreapta sau, mă rog, de centru-dreapta, sau – ca să nu o mai dăm cotită – celor care nu vor să vadă iar (pentru a câta oară?) un PSD renăscut și crescut ca Făt-Frumos, că e vremea să facă ceva pentru a da un semnal de unitate. Omul de rând ar vrea să aibă ce să aleagă, ar vrea să aibă PE CINE să aleagă, dar voi nu-i dați șansa asta. Voi sunteți mulți și mărunți, neînsemnați, fărâmițați, dar plini – prea plini – de orgolii care sunt și ele la fel de mărunte.
În câteva luni valul de furie populară, care a condus PSD-ul spre dezastru, o să dispară ca prin farmec. Oamenii uită repede și țin minte doar acel ”ne-au dat”. Nu mai interesează pe nimeni cum, cu ce sacrificii și ce implică acele cadouri otrăvite. Mai mult, oamenii văd că nu există o alternativă puternică pe partea dreaptă, că nu există nimic care să contrabalanseze ca mesaj acea putere de regrupare a pesediștilor. Și, așa cum spuneam și mai sus, oricine, de oriunde și cu oricât de puțină școală, pricepe că unde’s mulți puterea crește, că împreună ai mai mari șanse de câștig, comparativ cu ”lupul singuratic” ce aleargă după glorii efemere.
Așa că, băieți, poate vă veți trezi din visare și veți da poporului ceea ce așteaptă: o dreaptă unită, politici coerente, curățenie morală și un alt mod de a face politică în România. Dacă nu, veți vedea – vom vedea – un nou, curat, uscat și zâmbitor PSD, rânjind de la Palatul Victoria și din Parlament, gata să continue drumul de mocirlă pe care l-au creat și îl întrețin de 30 de ani.
