În 23 februarie 1443, se năștea la Cluj cel de-al doilea fiu al voievodului Transilvaniei, Ioan de Hunedoara/ Hunyadi János. Matia Corvin a fost botezat în biserica romano-catolică Sfântul Mihail. Totuși, data exactă a nașterii celui ce avea să fie unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei nu a fost cunoscută cu precizie decât la începutul secolului trecut.

Până la final de secol XIX, se credea că Matia Corvin s-a născut cândva în anul 1440. Însă la începutul secolului 20 a fost descoperit între manuscrisele bibliotecii reginei Christina Augusta a Suediei din arhivele de la Vatican, manuscrisul latin 1208 horoscopul lui Matia. În cea de-a treia parte a manuscrisului, care poartă titlul de Nativitates aliquot illustrium principum ac doctorum virorum, găsim o colecţie de horoscoape printre care şi cele ale lui Matia, Ferdinand I, Maximilian I, şi Ludovic I, unde este menţionată cu mare precizie data naşterii regelui Matia: anul 1443, luna februarie, ziua 23, ora 15, minutul 7, secunda 34.

Matia Corvin/Hunyadi Mátyás/Matthias Corvinus/Matthias Corvinus/Matija Korvin a luat numele Sfântului Matia, fiind născut în ajunul zilei de 24 februarie, în care calendarul roman îl comemora pe Sfântul apostol Matia, cel ales în locul lui Iuda Iscariot, după sinuciderea acestuia din urmă.

După moartea tatălui său, Ioan de Hunedoara, proaspăt biruitor asupra turcilor la Belgrad, soarta fiilor săi a fost determinată de ambiţiile politice ale familiei sale în conflict cu regele şi susţinătorii lui. Ladislau, fratele mai mare a lui Matia, în vârstă de 23 ani, a vrut să se impună în fruntea vieţii politice a regatului, sperând să moştenească poziţia dominantă a tatălui său. Pentru a-şi împlini ambiţiile, Ladislau de Hunedoara nu a pregetat să îl asasineze pe contele Ulrich de Cilli, apropiat al regelui, la Belgrad în 9 noiembrie 1456. Apoi l-a luat prizonier pe regele Ladislau al V-lea, l-a dus la Timişoara şi i-a smuls pentru sine demnitatea de căpitan general, pe care o avusese şi tatăl său, precum şi promisiunea că el şi familia sa nu vor fi pedepsiţi pentru asasinat. Planul a fost dejucat prin prefăcătoria regelui, susţinut de majoritatea aristocraţiei oripilată de asasinat. În 14 martie 1457 ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara au fost arestaţi la Buda, Ladislau a fost decapitat în piaţa centrală din cetate, iar fratele său Matia, fiind minor (14 ani), a fost iertat. Era cât pe ce să fie decapitat, dar regele Ladislau al V-lea a fost înduplecat de vârsta sa fragedă. Matia a fost dus ca prizonier la Praga, unde şi-a stabilit regele temporar reşedinţa.

Vestea morţii regelui Ladislau Postumul la Praga în 23 noiembrie 1457, a adus pentru Matia șansa accederii la tron. Nobilimea nu mai era atrasă de regi din familia Habsburgilor austrieci sau din cea a Jagellonilor polonezi. Doreau un rege al lor, astfel că, pentru prima oară în istoria Ungariei s-a pus în discuţie alegerea ca rege a unui nobil al regatului, renunţându-se astfel la practica aducerii unui membru al unei familii regale din Europa. Aristocraţii au crezut că adolescentul de 15 ani, Matia, va fi uşor de manipulat, el fiind încă prizonier la Praga. S-au înșelat amarnic.

Matia a fost înscăunat la Buda în 14 februarie 1458 fără coroana Sf. Ştefan, care era de mulţi ani în custodia lui Frederic al III-lea de Habsburg. La câteva săptămâni după ce şi-a ocupat tronul, Matia le-a arătat tuturor adevărata sa personalitate. Un adolescent de 15 ani a preluat în modul cel mai serios posibil frâiele regatului Ungariei. Palatinul Garai a fost înlocuit, a desfiinţat regenţa unchiului său şi, din cauza opoziţiei sale, l-a arestat. A numit în demnităţi oameni fideli. După cum a remarcat un mare istoric maghiar, PálEngel: „Începând de atunci şi până la moarte, nu a mai lăsat din mâini guvernarea ţării. A acţionat cu aceeaşi fermitate, rapiditate şi determinare, atât acasă, cât şi în politica externă. Numai datorită acestor însuşiri a reuşit ca regatul său, care, de la moartea lui Sigismund, trecea dintr-o criză în alta, să devină în câţiva ani, din nou, o mare putere a Europei Centrale.” (PálEngel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, trad. Aurora Moga, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 320). 

Biograful său, Antonio Bonfini, a caracterizat foarte plastic politica lui Matia: „spre a putea domni acasă în pace, a stârnit războiul în străinătate” (Ut domi quiete viveret, foris bellum alebat). Armata de mercenari pe care îşi baza puterea militară trebuia să aibă o ocupaţie şi, mai ales, pentru a o fideliza, trebuia să îşi poată completa veniturile din jafuri.

Coroana Sfântului Ștefan, credit Wikipedia

Pentru început a fost nevoit să recupereze de la Frederic de Habsburg coroana Sf. Ştefan. În Ungaria era în uz ca să fie recunoscută ca validă doar încoronarea cu coroana atribuită întemeietorului regatului, sfântul rege Ştefan. Coroana a fost sustrasă în 1440 de regina văduvă Elisabeta (fiica lui Sigismund, soţia lui Albert de Habsburg) pentru a opri încoronarea regelui polon Vladislav Jagello în Ungaria în locul lui Ladislau al V-lea, noul ei născut. Astfel coroana Sf. Ştefan a ajuns în custodia lui Frederic III de Habsburg, care ridica şi el pretenţii asupra tronului Ungariei, deşi a ajuns între timp împărat al Sfântului Imperiu Romano-german. În urma tratativelor mediate şi de papa Pius al II-lea, care dorea să pornească o cruciadă antiotomană condusă de regele Ungariei, conflictul s-a aplanat în 1462-1463 şi coroana Sf. Ştefan a ajuns la Matia în schimbul unor concesii pecuniare şi politice.

Sub influenţa mentorului său spiritual, Ioan Vitéz, Matia a iubit cărţile şi arta. Ştia mai multe limbi străine – germana, ceha, italiana şi foarte bine latina. Citea foarte mult. Uneori purta discuţii elevate de filosofie la masa lui cu umaniştii de care se înconjurase. A sprijinit orice tânăr care era orientat spre cunoaştere şi învăţătură, nu doar fii de aristocraţi, ca Nicolae Báthory, dar şi fii de târgoveţi ca Petru Várdai sau simpli ţărani ca Toma Bakóczi.

Însemnele heraldice ale lui Matei Corvin prezentate în manuscrisul german al cronicarului ungur Ioannes de Thurocz (Thuróczy János), datat 1490. Sursa: Wikipedia

A adus la Buda un astronom, pe Johannes Regiomontanus, care a construit un observator pentru Matia, a făcut calcule şi tabele astronomice şi a realizat instrumente astronomice pentru rege.

Cea mai renumită moșternire culturală a lui Matia a fost Bibliotheca Corviniana. Încă de la începuturile domniei a colecţionat manuscrise. Mereu a cumpărat cărţi noi, a făcut schimb de manuscrise cu colecţionarii şi anticarii italieni. A avut chiar şi un atelier propriu cu vreo 30 de copişti. La sfârşitul domniei biblioteca lui Matia cuprindea în jur de 2000 de manuscrise şi numeroase incunabile, fiind a doua ca mărime în Europa acelor vremuri, după biblioteca Vaticanului. Nicolaus Olahus povesteşte la mijlocul secolului al XVI-lea că biblioteca era împărţită în două săli ale palatului regal din Buda, una pentru manuscrisele greceşti, cealaltă pentru cele latineşti.

Imediat după moartea lui Matia renumita lui bibliotecă a început să piardă lucrări datorită ignoranţei urmaşilor săi la tron. Vladislav II Jagello şi Ludovic Jagello au dăruit manuscrise din Bibliotheca Corviniana delegaţiilor străine care vizitaseră palatul regal din Buda. Ce a mai rămas a fost distrus de turci, care au incendiat palatul regal în 1541. Înainte de incendiu o parte a bibliotecii a fost dusă de turci la Istanbul. În 1877 sultanul Abdul Hamil a returnat Ungariei un număr de 35 de manuscrise corvine. Din renumita Bibliotheca Corviniana se cunosc azi 216 manuscrise păstrate în diverse biblioteci din lume.

Manuscrisele şi incunabulele din biblioteca lui Matia cuprindeau lucrări literare, filosofice, teologice, de istorie, medicină, ştiinţele naturii etc. Practic, aici se afla aproape tot ceea ce reprezenta nivelul cunoaşterii în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Biblioteca lui Matia a impresionat iubitorii de cărţi şi a fost un model. Lorenzo de Medici a fost influenţat de biblioteca lui Matia şi a început să adune şi el cărţi şi să formeze o valoroasă colecţie de manuscrise greceşti şi latineşti.

Este remarcabilă caracterizarea mecenatului renascentist al lui Matia făcută de istoricul Pál Engel:„curtea renascentistă a lui Matia a fost o insulă mică în mijlocul oceanului unei culturi străine:iniţiativa deosebită a unei personalităţi extraordinare care nu avea nimic în comun cu nivelul cultural al elitei şi mai puţin cu al ţării, asupra cărora nici nu a avut vreo influenţă.” (Pál Engel, op. cit., p. 339). Acelaşi autor consideră Renaşterea din epoca lui Matia drept „o enigmă a istoriei culturii, a cărei explicaţie nu o putem căuta decât în personalitatea deosebită a regelui.” (ibidem, p. 337). 

Potrivit istoricilor, Matia Corvin este amintit şi astăzi, în multe istorisiri şi cântece populare, ca un conducător înţelept şi drept, supranumit Cel Just. A murit la Viena, în 6 aprilie 1490. Printre titlurile deținute de-a lungul vieții au fost acelea de rege al Boemiei (încoronat în 1469) şi duce de Austria (din 1487). În timpul domniei lui Matia Corvin, Regatul Ungariei a cunoscut cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmaţia, iar la est din Polonia, – excluzând Moldova şi Ţara Românească – până în Bulgaria de astăzi). Matia Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia şi Luzaţia (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) şi Austria Inferioară (1477/1485-1491).

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania