30 octombrie 2015, ora 19, sute de tineri așteptau în fața în față clubului Colectiv pentru începerea concertului Good bye to Gravity-The day we die. La 4 ani si 4 luni distanță, sute de oameni așteaptă cu nerăbdare în fața sălii de cinema de la CinemaOne Brașov sa descopere adevărul.

Începutul sfârșitului

Am intrat în sală cu o fărâmă de încredere față de sistem, însă după vizionarea filmului documentar, la ieșire, sunt sigură că 80% dintre spectatori au plecat, iar eu nu fac excepție, cu o frică de tot ce ne înconjoară, o frică față de sistemul incapabil să se mobilizeze, incapbil să salveze vieți. Filmul ne arată adevărul din spatele unor știri false formate în jurul accidentului care a marcat o întreagă generație și a schimbat destine. După o întrebare venită din partea unui spectator din sală, regizorul Alexander Nanau a afirmat că fiecare secvență din film este 100% reală. Nu a existat scenariu sau o repetiție a cadrelor, iar jurnalistul Cătălin Tolontan a afirmat că el personal, redacția Gazeta Sporturilor, au avut o conversație telefonică cu Vlad Voiculescu, (n.r.) Ministrul Sănătății în 2016, iar aceasta nu s-a putut folosi în film deoarece nu se înțelegea si nu a dorit să o refacă pentru a fi 100% real. De altfel, regizorul Nanau a declarat publica că realizatorii filmului l-au tratat pe Vlad Voiculescu în calitate de decident public. Iar în documentar există o scenă foarte dură în care ministrul Voiculescu e confruntat, cu întrebări excelente, de jurnalista Antenei 3, Maria Toader.

Un public mixt

În public s-au numărat atât hateri cât și oameni care au empatizat cu subiectul, dar cu siguranță au fost si oameni care nu știau de ce se afla la această avanpremieră din Brașov. Empatizanți au fost mulți, auzindu-se în sala multe persoane trăgându-și nasul și lăcrimând, iar lângă noi o femeie care chiar a plâns în hohote.

Minciuna + Manipulare = Morți

Această „formulă chimică” ne-a fost transmisă de către Alexander Nanau la sfârșitul filmului, răspunzând la o întrebare răsunătoare venită din public: „Filmul este o campanie politică?”. Regizorul a afirmat că din punctul său de vedere filmul poate fi înțeles că o campanie politică doar din perspectiva oamenilor neștiutori. „De 50 de ani, la secția de arși nu s-a întâmplat nimic, având doar un început de legislație; nici acum nu am fi capabili pentru Colectiv” a afirmat tatăl lui Alexandru Hogea, victimă a Colectivului. Este ușor de doivedit că filmul nu a fost gândit ca o campanie politică, deoarece nu s-a prezentat în documentar un fapt cunoscut de puține persoane și anume că Vlad Voiculescu, în perioada incidentului, a ajutat enorm la grăbirea actelor de transfer ale răniților din incendiu, salvând astfel viața mai multor victime, printre care și pe cea a lui Tedy. De altfel, aceasta spune și în documentar, referindu-se la Voiculescu, că „noi doi nu ne-am cunoscut personal”.

Ajutorul statului pentru supraviețuitori

După film, discutând personal cu Tedy și întrebând-o cu ce a fost ajutată de către stat, ea a afirmat că din momentul accidentului până la finalul anului 2020, statul s-a angajat să îi plătească dările, dar din păcate, începând din 2021, Tedy va trebui să se întrețină singură, chiar dacă după 4 ani ea este încă în recuperări.

Trezirea la realitate

La finalul Q&A, jurnalistul Cătălin Tolontan a adresat o întrebare publicului: „După vizionarea acestui film documentar, cu ce concluzii plecați din sală?”.

Concluziile au fost împărțite, însă doar trei au fost cu adevărat răsunătoare în sală. Prima concluzie a venit din partea unei spectatoare aflate în dreapta a noastră, care a afirmat că după vizionarea acestui film va pleca acasă cu frica de tot ce o înconjoară. O a doua concluzie venind din partea cunoscătorilor cazului Colectiv a fost că filmul este propagandă electorală. Iar a treia, pe care eu o văd ca fiind cea mai importantă pentru întreaga țară, a fost a unui domn din spatele sălii care a spus „ACEST FILM AR TREBUI ARĂTAT PUBLICULUI ÎNAINTEA ALEGERILOR PENTRU A NE TREZI LA REALITATE SI A IEȘI LA VOT.”

Credit foto: Irina Denisse Antofe

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.