Azi gunoierii de la firma de salubritate locală așteptau o atenție ca să-mi ridice gunoiul din cele 2 pubele pentru care am contract. Nu mult, 5-10 lei, pentru băieți. Și mi-au cerut asta cu o nonșalanță dată de obișnuința de a cere și a primi. După ce le-am zis că îl sun pe șeful lor au luat gunoiul și au plecat rapid. E o societate nebună asta în care trebuie să suni o cunoștință pentru a rezolva o chestiune pentru care ai un contract și ai plătit factura pentru acele servicii.
Tot astăzi, am fost la Spital pentru un consult de specialitate cu mama mea. Deși aveam trimitere de la o altă secție a aceluiași spital, nimeni nu a vrut să ne primească până nu am sunat pe cineva din conducerea instituției. După aceea, am fost primiți de un doctor, am fost ascultați, am fost chiar considerați oameni și s-a găsit și un loc pentru ca mama să poată fi internată (cu 10 minute mai înainte nu existau locuri în secție). E o lume nebună asta în care dacă nu cunoști pe cineva…mori.
Alaltăieri am avut o întâlnire cu 2 angajați ai unei instituții culturale din subordinea Primăriei. Am discutat aspecte despre organizarea unui eveniment cultural deja de tradiție pentru urbe organizat de mine, finanțat de comunitate. La un moment dat, fără a fi provocat, unul dintre angajații instituției a sărit ca în vremurile comunismului să-i aducă elogii primarului și să afirme că acest eveniment cultural e creația domnului primar, că el are toate meritele, că dânsul e-n tot și-n toate. Am râs atunci…dar ajuns acasă m-am gândit amar la bietul angajat și la reacția sa care a venit dintr-un instinct de supraviețuire exacerbat. E o urbe tristă asta în care din 2 în 2 propoziții trebuie să aduci un elogiu conducătorului.
Nu cred că orașele mici pot fi modernizate pentru că le lipsește spiritul civic, curajul cetățenilor de a spune NU. De asemenea, orașelor mici le lipsesc elitele educate.
În orașele mici nu există companii private puternice care să dorească să sprijine cultura de calitate sau presa independentă…de aceea nu o să avem nici una nici alta.
O să spuneți că sunt frustrat…și probabil aveți dreptate. Nu poți cere oamenilor implicare civică, voluntariat…când ei văd risipa de resurse, de șanse. Ce pot să-i spun unui copil de clasa a 11-a sau a 12-a ca să-l determin să rămână în Deva să lucreze după terminarea liceului când slujbele ce-l așteaptă sunt doar cele de vânzător la supermarket, muncitor la magazin de bricolaj sau la vreo firmă de curierat. E o societate anormală asta în care o slujbă la stat e considerată șansa vieții, e anormal ca o slujbă la stat să fie mai bine plătită decât multe slujbe din mediul privat…fără a cere performanță pentru banii câștigați.
It’s a Mad World, așa cum zice și melodia de mai jos!