fbpx
18.7 C
Cluj-Napoca
AcasăEDITORIALCu bune si cu rele in vremuri nemaiintalnite

Cu bune si cu rele in vremuri nemaiintalnite

Publicat în

spot_img
spot_img

Ma gandeam recent intr-o seara ca in momentele nemaiintalnite intalnesti intotdeauna very nice people. Si desigur, unii not so nice.

La greu fiecare reactioneaza intr-un fel unic. Foarte personal. Unii canta. Altii se roaga. Unii ignora, prefacand-se ca nu se intampla nimic. Altii se cearta. Unii devin ironici. Multi braveaza. Altii dau “lectii” norodului – vezi abundenta de clarvazatori de care Romania nu a dus niciodata lipsa. … Si altii dau lectii, inclusiv eu. Caci acum trei saptamani am inceput sa oferim lectii de programare pentru elevii din clasele VIII – X. Prin zoom. In fiecare zi. Si gratis. Dar asta am sa povestesc mai incolo.

In momentele nemaiintalnite, eu ii ignor in general pe toti, caci vreau sa ma concentrez doar pe cei care sunt nice. Sunt oameni pe care vreau sa-i observ cat mai bine ca sa invat cat mai multe de la ei. As vrea categoric sa pastrez legatura cu ei si dupa ce se termina momentele nemaiintalnite.

Ce inseamna pentru mine very nice people? Pai, a lot of things. De exemplu, sa intrebe cum iti merge. Sau sa spuna cuiva o vorba buna. Sau sa evite sa se rasteasca la cineva, desi toti nervii corpului le-o cer sa o faca. Sa se abtina de la trimisul a inca unei postari cu nu stiu ce aiureala despre epidemie, postare care vine din nu stiu care fundatura a lumii. Bineinteles, sa dea o mana de ajutor cuiva. Sa se abtina de la critici. Sau de la a-i arata cu degetul pe altii. Si multe alte simplitati la fel cu astea.

I am not a nice person by construction, si poate de aceea sunt inspirat de cei nice pe care-i intalnesc. De exemplu, unul din profesorii baiatului meu cel mare, Mikey, a petrecut ieri doua ore discutand cu noi si cu el despre scoala. Mikey, ca toti adolescentii dealtfel, trece iarasi printr-un moment in care vreau sa-si schimbe liceul. Problema lui fundamentala este ca se plictiseste teribil cu materiile lui, si vrea sa fie lasat in pace ca sa studieze ce vrea el.

Il inteleg perfect. Regula liceului nostru din Hunedoara era ca dupa ce te calificai la faza nationala la olimpiade, te lasau in pace sa te pregatesti pentru ea. Imi aduc aminte ca eu am intins coarda in clasa a-XII-a, in sensul ca am avut o singura nota la limba romana in tot trimestrul doi, si nici una la limba engleza. Pur si simplu am stat acasa si am facut doar matematica. Si pentru asta nu am ramas corigent in acel trimestru. Singurul lucru cu care am ramas este un mini-cosmar, in care liceul se termina iar eu sunt fara note …  Insa nici un liceu din SUA nu face astfel de aranjamente.

Si in acest context in care Mikey ne tortureaza permanent, unul din profesorii lui a petrecut cu noi doua ore, ca sa vedem cum sa-l ajutam ca sa-si reduca frustrarea. Tot dansul mi-a spus odata ca nu iese la pensie pana cand nu-l vede pe Mikey absolvit. O face pentru ca asa simte ca trebuie sa faca. Ca it is the right thing for him to do. Nu e responsabilitatea lui, si nu i-o cere nimeni. Necazul insa cu cei tineri, inclusiv baiatul meu, este ca sunt prea tineri ca sa inteleaga astfel de gesturi …

Dar grija acestui profesor fata de Mikey m-a inspirat mai ales pe mine. Chiar i-am zis lui Simona: “what a nice person! What a nice family!”, caci o cunoastem si pe doamna.

Am observat ca intre timp s-a schimbat tonul postarilor FB care-mi vin din tara. S-a schimbat in bine. Dupa valul initial de baliverne culese din stanga si din dreapta despre epidemie, dupa avalansa de selfie-uri si de cantece de la balcon, dupa valul de aratat cu degetul la diaspora si rromi, iata ca lumea a inceput sa puna umarul. Si se cunoaste. Se aduna bani. Se duc alimente batranilor si celor bolnavi. Se cumpara materiale de protectie. Chiar aparate medicale scumpe. Societatea incepe sa se inchege incet, incet pentru ca intelege ca doar ea in intregimea ei poate gasi acum solutia. Mi se pare ca societatea in ansamblul ei incepe sa fie un pic mai nice.

Pe cand eram soldat la Bucuresti, am avut intr-o seara o mica revelatie. S-a intamplat in timpul careului de seara, dupa ce comandantul unitatii, un smintit cazon, ne-a bestelit fara mila pentru un fleac. Ne-a bestelit pentru a mia oara fara motiv. Dar in acel moment tensionat mi-am dat seama ca toate ragetele sale insemnau ceva doar pentru ca noi, soldatii, acceptam ca ele sa insemne ceva. Altfel, daca l-am fi ignorat, omu’ n-ar fi decat un biet batran, cu multe probleme de sanatate, dandu-se intr-un spectacol dezgustator in fata a catorva sute de tineri. Daca ar fi fost imbracat in salopeta si nu in uniforma de colonel, lumea l-ar fi luat cu suturi in fund. Pana la urma autoritatea lui venea doar din faptul ca noi, in totalitatea noastra, eram dispusi sa i-o dam.

Situatia mi se pare la fel si acum. Solutia la epidemie nu o are nici Presedintele. Nici Parlamentul, nici partidele. Nici macar medicii. Solutia va veni doar de la intreaga societate in ansamblul ei. Cu mic, cu mare. Cu catel si cu purcel. Si societatea a inceput sa inteleaga asta, sa se inchege, si sa puna umarul.

O vorba inteleapta spune ca omul sfinteste locul. De aceea leadership-ul local este critic in aceste zile. Sau cum zice un alt proverb (pe care eu l-am adaptat putin): pestele de la cap ramane nealterat.

Am sa dau un exemplu. Scoala lui Sandy, baiatul meu cel mic, a fost inchisa pana acum o singura zi. Doar una. Pana si-au pus la punct predarea prin sistemul de video-conferinta zoom. O zi. Iaca au trecut patru saptamani de atunci, iar lucrurile merg snur cu orele. Isi tin clasele ca in orar, profesorul preda, ei raspund la intrebari. Isi fac temele. Dau extemporale si teste.

La cinci mile distanta de noi, nici o scoala din acea zona nu face ore prin video-conferinta pentru ca 1) … 2) … Iar lumea plateste taxe locale de la cincisprezece mii de dolari pe an pe an in sus, iar banii merg 90% in salariile profesorilor. Elevii fac self-study, iar la varsta lor self-study este practic echivalent cu nimic.

In acelasi timp, la o alta scoala din NYC, intr-o zona extrem de saraca, scoala si-a dat tabletele si laptop-urile elevilor care nu au, ca ei sa poata invata acasa prin video-conferinta zoom. Cunostinta noastra, care este profesor de arte acolo, a pregatit pentru fiecare elev pachetele cu pensule, culori etc., astfel incat elevii sa poata continua pictatul prin zoom. Alternativa ar fi fost sa spuna ca arta nu se poate preda prin video-conferinta.

I am not a nice person myself. Nu sunt deloc mandru de asta, si incerc din toate puterile mele sa invat sa fiu altfel. Poate si de asta, am pornit acum [ mai ales ca destui elevi nu au ore predate organizat ] un set de mini-cursuri pe care le predam prin video-conferinta zoom. O ora si jumatate de predat in fiecare zi. I-am zis conceptului nostru C4, si l-am descris in detaliu in doua articole lungi publicate de 7zile.info.

Ce incercam noi sa facem cu C4 este sa democratizam accesul copiilor la cunostintele state-of-the-art. Cursul de programare in C a fost inceputul, caci am presupus ca destui nu au programat niciodata pana acum. Dar vreau sa mergem incet, incet spre problemele super hot din zilele noastre, Machine Learning si Artificial Intelligence. Poate ne va mai lua doua cursuri sa ajungem acolo. Dar vom ajunge. Am promis asta.

Pentru ca eu insumi vin dintr-un oras muncitoresc, am inteles ce inseamna sa nu ai acces la oportunitatile unui oras mare, Timisoara, Bucuresti, ca sa nu zic de Londra sau New York. Pe de-alta parte, distributia de talent si harnicie este aceeasi indiferent de loc. Aceeasi distributie este in satul din varf de munte ca la Hunedoara sau la Bucuresti sau la New York. Doar oportunitatile sunt mult diferite. Si exact in this itchy spot vreau ca C4 sa “scarpine” lumea.

Din pacate stam acum in tara in cvazi-anonimat cu efortul nostru. Articolul nostru din 7zile.info [ despre mini-cursul de C ] a fost citit de doar 75 de persoane. Intre timp ministrul invatamantului propune nu stiu ce curs prin video-conferinta – cu tralala, high five, motivational speaking … vlogeri celebrii etc. etc. OK – in contrast cu asta, noi predam mini-cursuri de programare with a lot of meat on them. We don’t take any prisoners. Invatam elevii ceva concret si util, nu motivational speaking cu vlogeri si celebritati locale. Inregistram totul si facem disponibile toate materialele. Totul este gratis. Costa nada. Putem duce pana la trei sute de persoane simultan. Dar stam in cvazi-anonimat pentru ca eu nu sunt “creator de opinie”, whatever that means in Romania.

Intotdeauna m-a fascinat fenomenul acesta de auto-izolare intelectuala din Romania. Exista de cand ma stiu. Tactica strutului. Toti creatorii de opinie din tara sunt de fapt niste feudali, care vor doar ascultaci care sa le aplaude clarviziunea. .. A lot of high five, motivational speaking, hai ca se poate, dar thank you but no, daca este vorba sa pui un pic osul.

Eu ma gandesc doar la cati copii ar putea beneficia de cursurile noastre, daca n-ar fi tembelismul si vanitatea adultilor. Mai ales ca ministra a “postulat” sa nu fie predata materie noua, ci doar “consolidate” cea invatata pana acum. Oricum anul scolar este terminat. Sa nu ne amagim ca se vor mai relua clasele anul acesta. … Dar nu-i bai. Noi mergem mai departe cu cursurile noastre. Paguba este a altora.

Eu cred ca epidemia asta scoate in evidenta multe tare ale societatilor noastre. Este ca atunci cand bagi nu stiu ce substanta in apa de la bazin ca sa se inroseasca atunci cand unul face treaba mica in el. … Vor fi comunitati care vor trece prin epidemie ca si cum ar fi fost o lunga vacanta de primavera. Si vor fi comunitati – mai ales cele sarace si needucate – care vor da de dracu’. Tragedia in toata situatia este ca nici naiba nu va vorbi de ele, caci pe cine intereseaza soarta lor?

Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: Sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.

Alex Doboli

Alex Doboli este absolvent al Universității Politehnica din Timisoara și profesor la Stony Brook University din New York.

Articole recente

Goluri multe și două intervenții VAR în meciul dintre U Cluj și FC Hermannstadt

În fața a aproximativ 5 mii de spectatori, U Cluj a învins cu 3-1...

24 iunie – Ziua Universală a Iei

Un promotor consecvent al costumului popular a fost Casa Regală a României.

Poliţiştii atrag atenţia asupra unei noi metode de înşelăciune, denumită „Coletul”

Oamenii primesc prin curier cotele nesolicitate, pentru care li se cer câteva sute de lei, obiectele din pachet valorând mult mai puţin

Cod galben de viituri pe râuri din 24 de judeţe, până luni

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) a emis, duminică, o atenţionare Cod galben de inundaţii şi viituri pe râuri din 24 de judeţe, valabilă în următoarele 22 de ore.

Mai multe articole de același fel

Iohannis, secretar general al NATO – rezultatul unei strategii premeditate și coordonate

Încă din 2021, se vorbește despre o posibilă candidatură a președintelui Iohannis la funcția de secretar general al Alianței, lucru ce confirmă o rațiune strategică ce sprijină această decizie. Nu lansează nimeni în spațiul public astfel de informații, ce au fost ulterior perpetuate în 2022 și 2023 fără să aibă un fundament.

Politica românească, un adevărat “Dejun pe iarbă”

Ultimele săptămâni de erori imputate altora (a se citi “politică”), prezentate abundent prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare în masă, ne transformă pe noi, românii, în adevărați “voyeuri” ai unui tablou plin de atâta nesimțire babilonică încât până și celebrul Eduard Manet ar fi fost încurcat dacă ar fi fost solicitat să transpună în artă aceste realități halucinante